Apendicita la copii

Apendicita este o infectie sau inflamatie la nivelul apendicelui vermiform, un organ mic in forma de tub, atasat de partea terminala a intestinului gros. Apendicele este situat in partea inferioara dreapta a abdomenului copilului.

Rolul exact al apendicelui in organism nu este pe deplin cunoscut; se presupune ca ar face parte din sistemul imunitar, dar indepartarea sa chirurgicala nu are efecte negative asupra organismului.

Apendicita este una dintre cele mai frecvente cauze de dureri abdominale severe care necesita interventie chirurgicala. Aceasta poate aparea la orice varsta, dar este mai comuna la copii si tineri adulti.

Daca nu este tratata, apendicita poate duce la perforarea apendicelui, eliberand infectia in abdomen. Acest lucru poate provoca o complicatie mai grava, numita peritonita, care este o infectie a peritoneului, membrana subtire care captuseste peretele abdominal si acopera majoritatea organelor abdominale.

Dupa tratamentul chirurgical al apendicitei, majoritatea copiilor se recupereaza complet, fara complicatii pe termen lung.

Apendicita poate prezenta simptome variate, si ele pot varia in functie de varsta copilului si de pozitia apendicelui in abdomen. Cu toate acestea, exista unele simptome comune ale apendicitei la copii:

• durere abdominala - initial, durerea poate fi difuza sau poate fi localizata in jurul buricului; pe masura ce inflamatia progreseaza, durerea tinde sa se mute in partea inferioara dreapta a abdomenului, in zona cunoscuta sub numele de fosa iliaca dreapta;
• inapetenta - lipsa poftei de mancare;
• greata si varsaturi - aceste simptome apar dupa debutul durerii abdominale;
• febra usoara - de obicei, febra este sub 38.5°C, dar poate creste pe masura ce apendicita progreseaza;
• balonare abdominala - unii copii pot prezenta distensie sau balonare abdominala;
• dificultate la mers - durerea poate face mersul sau statul in sezut dificile pentru unii copii;
• diaree sau constipatie - modificarile tranzitului intestinal pot fi semne ale apendicitei la copii;
• disurie (dureri la urinare) - acestea pot aparea daca apendicele inflamat este situat aproape de ureter sau vezica urinara.

Este important de mentionat ca simptomele apendicitei la copii pot fi asemanatoare cu cele ale altor afectiuni, cum ar fi gastroenterita, infectiile tractului urinar sau durerea menstruala la adolescente.

Cauzele exacte ale apendicitei nu sunt intotdeauna clare, dar se crede ca majoritatea cazurilor se datoreaza obstructiei orificiului apendicelui. Iata cateva posibile cauze si factori care pot contribui la obstructia apendicelui:

• corpi straini (de exemplu, unele seminte) - uneori, ingerarea de corpi straini care pot bloca lumenul apendicelui;
• hiperplazie limfoida - aceasta este o marire a tesutului limfoid in apendice, adesea cauzata de o reactie la o infectie in alta parte a corpului, precum o infectie a tractului respirator superior; aceasta marire poate bloca orificiul apendicelui;
• fecalit - acesta este un termen folosit pentru a descrie o mica masa tare formata din fecale (materie fecala) care poate bloca orificiul apendicelui;
• tumori - desi sunt rare, tumorile pot obstructiona, de asemenea, apendicele;
• infectii - unele infectii gastrointestinale sau infectii ale altor organe apropiate pot provoca umflarea tesutului nodular limfatic care, la randul sau, poate bloca apendicele;
• inflamatii si leziuni - trauma sau inflamatia abdominala pot contribui, in anumite cazuri, la dezvoltarea apendicitei;
• paraziti si viermi intestinali - in anumite regiuni geografice, parazitii si viermii intestinali pot contribui la obstructia apendicelui.

Atunci cand apendicele este blocat, bacteriile care sunt prezente in mod normal in apendice pot incepe sa se inmulteasca. Pe masura ce aceste bacterii se inmultesc, apendicele devine inflamat.

Daca aceasta inflamatie nu este tratata, peretele apendicelui poate incepe sa se necrozeze si poate chiar sa se sparga, eliberand continutul in cavitatea abdominala si ducand la complicatii mai grave, precum peritonita.

Este important de retinut ca, in ciuda acestor posibile cauze si factori de risc, apendicita poate aparea fara o cauza evidenta in unele cazuri.

In cazul apendicitei acute la copii exista mai multi factori care pot creste riscul unui copil de a dezvolta aceasta afectiune:

• varsta - apendicita este mai frecventa la copii si tineri adulti, in special la cei cu varste cuprinse intre 10 si 20 de ani;
• sexul - unele studii sugereaza ca baietii sunt usor mai predispusi la apendicita decat fetele;
• infectii gastrointestinale - infectiile anterioare ale tractului gastrointestinal pot duce la umflarea tesutului limfoid in apendice, crescand astfel riscul de obstructie si apendicita;
• istoric familial - copiii care au avut membri ai familiei cu apendicita pot avea un risc usor crescut de a dezvolta afectiunea, desi legatura genetica nu este complet inteleasa;
• paraziti intestinali - in anumite regiuni geografice, infestarea cu anumiti paraziti sau viermi intestinali poate creste riscul de apendicita.

Este important de retinut ca existenta unuia sau a mai multor factori de risc nu inseamna ca un copil va dezvolta cu siguranta apendicita. Multi copii cu unul sau mai multi factori de risc nu dezvolta apendicita, in timp ce altii, fara factori de risc evidenti, pot dezvolta afectiunea.

Apendicita la copii este diagnosticata, de obicei, de un medic pediatru sau de un chirurg pediatru. In situatii de urgenta, diagnosticul initial poate fi stabilit de un medic de urgenta.

Pentru a confirma diagnosticul si pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor, pot fi necesare urmatoarele investigatii sau analize:

• examinarea fizica - medicul va evalua durerea abdominala si va cauta semne de inflamatie in zona inferioara dreapta a abdomenului copilului, acolo unde se afla apendicele;
• analize de sange - o hemoleucograma va fi efectuata pentru a verifica daca exista o crestere a numarului de leucocite, ceea ce poate indica o infectie;
• analize de urina - acestea pot exclude o infectie a tractului urinar sau alte afectiuni care pot cauza simptome similare;
• ecografia abdominala - este o metoda imagistica non-invaziva care foloseste unde sonore pentru a vizualiza organele abdominale; ecografia este, adesea, prima alegere pentru evaluarea apendicitei la copii, deoarece nu implica radiatii;
• tomografia computerizata (CT) a abdomenului - acesta este un test imagistic care foloseste radiatii X pentru a obtine imagini detaliate ale organelor abdominale; CT poate fi foarte eficient in detectarea apendicitei, dar medicul va lua in considerare beneficiile si riscurile expunerii la radiatii inainte de a recomanda aceasta investigatie;
• rezonanta magnetica (RMN) - aceasta poate fi folosita in anumite cazuri, in special atunci cand se doreste evitarea expunerii la radiatii;
• laparoscopie - in anumite situatii, daca diagnosticul ramane incert dupa investigatiile imagistice, un chirurg poate decide sa efectueze o laparoscopie diagnostica; aceasta implica introducerea unei camere optice mici prin incizii abdominale pentru a vizualiza direct apendicele.

Tratamentul pentru apendicita la copii este, in majoritatea cazurilor, chirurgical. Scopul operatiei de apendicita la copii este indepartarea apendicelui inflamat pentru a preveni ruperea acestuia si posibilele complicatii. Iata pasii generali in tratamentul apendicitei la copii:

• apendicectomie - aceasta este operatia standard pentru indepartarea apendicelui; exista doua metode principale pentru aceasta operatie:
• apendicectomie laparoscopica (se fac trei-patru incizii mici in abdomen, iar chirurgul utilizeaza instrumente chirurgicale speciale si o camera video pentru a indeparta apendicele; aceasta operatie de apendicita la copii dureaza, de obicei, intre 30 si 60 de minute, desi poate dura mai mult in cazuri complicate, si are avantajul unei recuperari mai rapide si a unor cicatrici mai mici);
• apendicectomie deschisa (se face o incizie mai mare in partea inferioara dreapta a abdomenului pentru a indeparta apendicele; aceasta metoda poate fi preferata daca apendicele s-a rupt sau daca exista o peritonita extinsa iar operatia dureaza, de obicei, intre 45 si 120 de minute);
• antibiotice - inainte si dupa operatie, copilului i se pot administra antibiotice pentru a trata si a preveni infectia;
• spitalizare - dupa operatie, copilul va fi monitorizat in spital pentru a se asigura ca nu apar complicatii si ca se recupereaza corespunzator;
• repaus si recuperare - dupa externare, copilului i se va recomanda repaus la domiciliu si evitarea activitatilor fizice intense pentru o anumita perioada; durata de recuperare variaza in functie de gravitatea apendicitei si de tipul de interventie chirurgicala efectuata;
• tratament conservator - in unele cazuri, atunci cand se considera ca apendicita este intr-o forma incipienta sau cand exista contraindicatii temporare pentru operatie (de exemplu: alte afectiuni medicale acute), se poate alege un tratament conservator cu antibiotice.

Apendicita netratata sau tratata intr-o faza avansata poate duce la complicatii care pot include:

• perforarea sau ruperea apendicelui - daca apendicita nu este tratata la timp, apendicele se poate perfora sau rupe, eliberand continutul sau infectat in abdomen; acest lucru poate duce la peritonita, cu infectie severa si inflamatie a peritoneului (membrana subtire care acopera peretii abdominali si majoritatea organelor abdominale);
• abcesul abdominal - daca apendicele se rupe, un abces se poate forma in jurul zonei rupte; abcesele pot fi drenate cu ajutorul unui ac, sub ghidare imagistica, sau pot necesita interventie chirurgicala pentru indepartare;
• blocajul intestinului subtire (ileus) - apendicita sau peritonita pot cauza obstructia intestinului subtire, impiedicand astfel miscarea alimentelor si a fluidelor prin intestin;
• sepsis - daca infectia se raspandeste in sange poate duce la sepsis, o reactie potential mortala a organismului la infectie;
• complicatii postoperatorii - dupa operatie, desi sunt rare, exista intotdeauna riscul de complicatii, cum ar fi infectiile la nivelul plagii, sangerari sau leziuni ale organelor din apropiere.

Nu exista masuri preventive specifice pentru a evita apendicita deoarece cauzele exacte ale acestei obstructii nu sunt intotdeauna clare si pot varia. Cu toate acestea, exista cateva consideratii generale legate de sanatatea digestiva care pot reduce riscul anumitor afectiuni gastrointestinale:

• alimentatie echilibrata - consumul unei diete bogate in fibre, cu multe fructe, legume si cereale integrale, poate ajuta la mentinerea unui tranzit intestinal sanatos;
• hidratarea adecvata - consumul adecvat de lichide ajuta la mentinerea functiei intestinale normale;
• igiena adecvata - spalarea mainilor in mod regulat, mai ales inainte de mese si dupa folosirea toaletei, poate reduce riscul infectiilor care pot afecta tractul gastrointestinal;
• evitarea constipatiei - mentinerea unui tranzit intestinal regulat poate preveni formarea fecalitilor care pot contribui la obstructia apendicelui.

Bibliografie:

Pediatric Appendicitis - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441864/

Pediatric Appendicitis Practice Essentials - https://emedicine.medscape.com/article/926795

Appendicitis in Children - https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/10792-appendicitis-in-children

Appendicitis in children less than five years old - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4438437/