Apendicectomia - operatia de apendicita

Vezi galerie foto

Apendicita este inflamatia apendicelui (o prelungire mica, ca un saculet, in forma de deget, care este atasat de intestinul gros). Specialistii nu inteleg in totalitate care este rolul apendicelui. La marea majoritate a persoanelor, apendicele nu cauzeaza nici un fel de probleme. Totusi, in mod ocazional, la nivelul acestuia se pot acumula bacterii, devenind tumefiat si infectat. In cazul in care apendicele infectat nu este indepartat chirurgical, infectia poate duce la fisurarea sau ruperea apendicelui. Acest fapt duce la raspandirea infectiei in cavitatea abdominala, determinand peritonita. Peritonita este o afectiune serioasa care necesita un tratament de urgenta.
Aproximativ 8 din 100 persoane fac apendicita. Apare cel mai frecvent intre varstele de 10 si 30 ani, dar poate surveni in orice moment la vietii.

Nu se stie exact de ce unele persoane fac apendicita. Uneori, apendicele poate fi blocat de un fragment dintr-un aliment, samburi de fructe, de constipatie, de tumefierea tesuturilor, de paraziti sau bacterii care ajung aici din alta parte a organismului.

Principalul simptom al apendicitei este durerea abdominala. Aceasta durere poate semana cu o indigestie sau cu o miscare a intestinelor ori o trecere de gaze.
Poate fi o apendicita daca sunt prezente:
- durere abdominala; aceasta este initial in jurul ombilicului, dar se extinde in intreaga regiune abdominala
- in curs de cateva ore, durerea devine din ce in ce mai severa si apoi se deplaseaza mai jos de regiunea ombilicala sau pe partea dreapta (in cadranul inferior drept)
- durerea nu dispare si se accentueaza la miscare sau la tuse
- durerea poate fi in cadranul superior drept
- greturi insotite de varsaturi repetate; de asemenea poate fi prezenta pierderea apetitului alimentar
- constipatie, durere de spate, o febra usoara sau o meteorizare a abdomenului
- stare de oboseala si senzatie de pierdere a energiei.
Probabil nu este vorba de o apendicita daca durerea abdominala este sub forma de crampe si este insotita de diaree. Totusi, durerea sub forma de crampe si diareea pot aparea in apendicita, mai ales in cazul copiilor.
Unele persoane nu au simptome evidente. Persoanele invarsta, copiii mai mici de 2 ani si femeile insarcinate pot sa nu prezinte durere in cadranul inferior drept. Alte persoane pot simti durere in alte locuri deoarece apendicele lor este intr-o alta pozitie. Durerea abdominala este foarte frecventa.
Exista de asemenea numeroase afectiuni care dau simptome similare apendicitei. Totusi, deoarece apendicita se poate agrava intr-o perioada scurta de timp, se recomanda consultarea imediata a unui medic daca sunt prezente simptomele de mai sus. Tratamentul este mult mai usor daca apendicele nu s-a rupt. La majoritatea persoanelor, apendicele nu se rupe decat dupa cel putin 24 ore de prezenta a simptomelor.

Apendicita poate fi diagnosticata pe baza unui istoric medical, a unei examinari fizice, a examenelor de laborator si uneori a testelor imagistice. Apendicita poate fi greu de diagnosticat in special la copii, la femei insarcinate si la varstnici. Doctorul va pune intrebari in legatura cu simptomele prezente, inclusiv despre ordinea in care acestea au aparut si ce s-a intamplat inainte de a incepe durerea.
Poate fi nevoie ca doctorul sa introduca in anus un deget inmanusat (tuseu rectal), procedeu care ajuta la identificarea cauzei durerii. De asemenea va palpa abdomenul pentru a identifica durerea, in special cadranul inferior drept. Femeilor li se poate face o examinare pelvina pentru a se putea exclude alte cauze.
In timpul examenului fizic, doctorul va exercita o apasare la nivelul cadranului inferior stang al abdomenului pentru a vedea daca presiunea provoaca durere la nivelul cadranului inferior drept.
De asemenea pacientul se aseaza in pozitie culcata pe partea stanga si intinde piciorul drept pentru a se vedea daca aceasta pozitie este dureroasa. Doctorul va roti soldul drept inspre partea centrala a corpului pentru a vedea daca apare durere in regiunea apendicelui.
Poate fi necesara masurarea temperaturii. O crestere a temperaturii poate fi un semn ca apendicele s-a rupt. In unele cazuri, dupa efectuarea istoricului medical si a examinarii fizice, doctorul va lua decizia de a se interveni chirurgical.

Examene de laborator

Nu exista un examen de laborator specific pentru apendicita. Totusi, doctorul ar putea cere hemoleucograma (HLG) completa pentru a se identifica semnele de infectie si pentru a se exclude alte probleme. De asemenea, se mai poate face un test de urina (sumar de urina) pentru a se exclude o infectie de tract urinar sau o litiaza renala. Femeile vor face un test de sarcina pentru a exclude prezenta unei sarcini.

Teste imagistice

- radiografia abdominala poate fi primul test folosit pentru a se exclude alte cauze de durere abdominala
- ecografia abdominala poate fi utilizata pentru a se face fotografii ale apendicelui. Ecografia este folosita in special la femei deoarece poate ajuta la identificarea afectiunilor organelor reproducatoare. De asemenea, ea mai poate fi folosita la copii atunci cand simptomele nu sunt evidente. Pentru a se exclude apendicita, la ecografie trebuie sa se vada un apendice normal, cu un diametru de 6 mm sau mai mic. Totusi, apendicele nu se poate vedea intotdeauna la ecografie.
- tomografia computerizata poate fi utilizata in cazul in care diagnosticul de apendicita nu este sigur. CT-ul are o precizie mai mare decat ecografia in diagnosticarea apendicitei.
In general ecografia si tomografia computerizata sunt indicate in cazul in care diagnosticul de apendicita nu este cert. Specialistii au opinii diferite in ceea ce priveste eficacitatea ecografiei si a CT-ului in diagnosticul apendicitei. Unele studii sustin ca aceste teste imagistice ar trebui efectuate in toate cazurile, in timp ce altele afirma ca acestea nu sunt intotdeauna necesare.

Laparoscopia

Rareori poate fi necesara o laparoscopie. O camera video mica este plasata in interiorul abdomenului cu scopul vizualizarii organelor abdominale. Laparoscopia poate ajuta la diagnostic in cazul femeilor aflate la varsta fertila care nu au simptome evidente.

Singurul tratament in cazul apendicitei este interventia chirurgicala, pentru a se indeparta apendicele (procedura denumita apendicectomie). Scopul este indepartarea apendicelui inainte ca acesta sa se rupa si infectia sa se raspandeasca in interiorul abdomenului, provocand peritonita.
In cazul in care doctorul nu este sigur ca este vorba de o apendicita, poate fi nevoie de cateva ore de asteptare, la domiciliu sau in spital, inainte de a se lua decizia unei interventii chirurgicale.

Tratament chirurgical

Interventia chirurgicala efectuata cu scopul indepartarii apendicelui poate fi efectuata intr-unul din cele doua metode existente la ora actuala: prin laparoscopie sau prin metoda traditionala. Expertii nu au ajuns la o concluzie in ceea ce priveste care din cele doua metode este cea mai buna; acest lucru depinde de la persoana la persoana.
Interventia laparoscopica consta in 3 sau 4 taieturi mici sau incizii, pe cand apendicectomia traditionala consta intr-o singura incizie, mai mare.
Majoritatea persoanelor se simt mai bine imediat dupa operatie; unii pot chiar sa mearga acasa in aceeasi zi.
In situatia in care apendicele s-a rupt si infectia s-a raspandit in interiorul abdomenului, poate fi nevoie de o perioada mai lunga de internare in spital. Tratamentul va consta in administrarea pe cale intravenoasa de lichide si de antibiotice.
De asemenea, poate fi necesara prelungirea internarii in cazul in care persoana respectiva are probleme de sanatate care se inrautatesc dupa interventia chirurgicala.
Uneori doctorul poate recomanda efectuarea unei operatii chirurgicale chiar daca nu este sigur ca este vorba de o apendicita. Interventia chirurgicala poate elimina insa probabilitatea existentei unui apendice rupt. In cazul in care se face operatia chirurgicala si apendicele este normal, acesta va fi totusi indepartat pentru a elimina posibilitatea aparitiei de probleme in viitor.

Tratament ambulator (la domiciliu)

In cazul in care exista suspiciunea unei apendicite, nu trebuie sa se incerce tratarea acesteia la domiciliu. In cazul in care nu este sigur ca durerea abdominala este provocata de o apendicita, se indica sa se verifice daca:
- durerea nu dispare: durerea provocata de apendicita incepe adesea in centrul abdomenului si se deplaseaza spre cadranul inferior drept
- exista senzatia ca varsaturile sunt inevitabile; varsaturile pot fi repetate si pot fi insotite de pierderea poftei de mancare
- exista febra de pana la 38,9 ^oC.
In cazul in care se considera ca apendicita este cauza durerii abdominale:
- se recomanda un consult medical de urgenta: in cazul apendicitei este foarte important sa fie tratata cat mai rapid
- trebuie evitate laxativele
- trebuie evitate alimentele solide: se recomanda consumul de cantitati mici de lichide limpezi, continuu, pentru a se preveni deshidratarea.

Tratament postoperator

Majoritatea persoanelor parasesc spitalul la 1 pana la 3 zile dupa interventia chirurgicala pentru indepartarea apendicelui. Totusi, in cazul in care apendicele s-a rupt si infectia s-a raspandit in abdomen sau au aparut alte complicatii, este nevoie de o perioada mai lunga pana la insanatosire,
Persoanele la care s-a facut laparoscopie de obicei reincep activitatile obisnuite in 2 saptamani. Cei care au suportat o apendicectomie traditionala se pot reintoarce la viata normala, de obicei, in aproximativ 3 saptamani.
In timp ce persoana respectiva sta acasa, in perioada de recuperare de dupa apendicectomie, este indicata autoverificarea inciziilor pentru a observa eventualele infectii. Se recomanda consultarea doctorului daca apare febra sau daca se observa alte semne de infectie, cum ar fi inrosirea, tumefierea, aparitia de puroi sau durerea la nivelul regiunii inferioare a abdomenului.
De asemenea trebuie consultat doctorul daca persoana respectiva nu se poate alimenta normal dupa 5 zile de la operatie.