Abcesul intra-abdominal: semne si simptome

Abcesele pot fi localizate oriunde in abdomen si retroperitoneal. Cel mai frecvent apar dupa interventii chirurgicale, traumatisme sau afectiuni care implica infectii si inflamatie abdominala, in special in caz de peritonita sau perforatie. Simptomele constau in stare generala alterata, febra si durere abdominala. Diagnosticul se bazeaza pe CT.

Abcesele intra-abdominale pot fi intraperitoneale, retroperitoneale si viscerale. Multe se dezvolta dupa perforatia unui viscer cavitar sau cancer colonic. Altele se dezvolta prin extensia sau inflamatia ce apar in apendicita, diverticulita, sau in orice afectiune ce cauzeaza peritonita generalizata. Un alt factor de risc semnificativ este interventia chirurgicala abdominala, in special pe tractul digestiv sau biliar; peritoneul poate fi contaminat in timpul sau dupa interventie, posibil in urma unei anastomoze imperfecte.

Leziunile abdominale traumatice pot determina aparitia de abcese, fie ca tratamentul a fost chirurgical sau nu.

Microorganismele infectante, un amestec complex de bacterii aerobe si anaerobe, reflecta flora intestinala normala. Cel mai frecvent izolati din abcese sunt bacilii gram-negativi aerobi (de ex.Escherichia coli si Klebsiella) si anaerobi (in special Bacteroides fragilis).

Abcesele nedrenate se pot extinde la structurile invecinate prin contiguitate, erodand vasele adiacente (ceea ce cauzeaza hemoragie sau tromboza), perforare in peritoneu sau intestine , sau formarea unei fistule cutanate. Abcesul subdiafragmatic se poate extinde in cavitatea toracica, producand empiem, abces pulmonar sau pneumonie. Abcesul splenic este o cauza rara de bacteriemie sustinuta in endocarditele rezistente la chimioterapia adecvata.

Abcesele se pot forma in decurs de o saptamana de la perforatie sau peritonita semnificativa, in timp ce abcesele postoperatorii pot sa nu apara mai devreme de 2-3 saptamani dupa interventie si rareori nu mai repede de cateva luni. Desi manifestarile sunt variate, majoritatea abceselor cauzeaza febra si durere abdominala care variaza de la redusa sau severa (de obicei localizata in zona abcesului). Ileusul paralitic, fie generalizat, fie localizat, poate aparea ca si greturile, anorexia si scaderea in greutate.

Abcesele din fundul de sac Douglas, adiacente colonului, pot sa provoace diaree, contiguitatea cu vezica urinara poate sa provoace polakiurie ( emisie repetata de urina,dar in cantitate redusa) si tenesme vezicale.

Abcesele subfrenice pot produce simptome toracice cum ar fi: tuse neproductiva, durere toracica, dispnee si dureri de umar. Cand se instaleaza atelectazia bazala, pneumonia sau sufuziunea pleural sunt prezente matitatea la percutie si diminuarea murmurului vesicular.

In general,exista o sensibilitate a zonei de deasupra abcesului. Abcesele mari pot fi palpate ca o masa abdominala.

-Computer tomografia abdominala si pelviana cu substanta de contrast este examinarea diagnostica de electie pentru suspiciune de abces

- Alte examene imagistice , daca sunt efectuate, pot arata anomalii; radiografia abdominala simpla poate sa evidentieze gaze extraintestinale in abces, dislocarea organelor vecine, o densitate de tesut moale corespunzand abcesului sau lipsa umbrei muschiului psoas.

-Abcesele din apropierea diafragmului pot duce la modificari ale radiografiei toracice cum ar fi revarsat pleural epilateral, hemidiafragmul ascensionat si imobil, infiltratie de lob inferior si atelectazie.

-Trebuie efectuate hemoleucograma si hemoculturi. Leucocitoza apare la cei mai multi pacienti si anemia este frecventa.

Frecventa mortalitatii prin abcese intraabdominale este de 10-40%. Evolutia bolii depinde in principal de bolile preexistente si de starea generala de sanatate, decat de natura specifica si localizarea abcesului.

Toate abcesele intraabdominale necesita drenaj fie chirurgical, fie prin cateter percutant. Drenajul prin cateter (plasat prin ghidaj CT sau ecografie) se face in urmatoarele conditii: sunt prezente putine cavitati de abces; calea de drenaj nu traverseaza intestinul sau organe necontaminate, pleura sau peritoneul; sursa contaminarii este controlata, iar puroiul este suficient de fluid pentru a putea trece prin cateter.

Tratamentul antibiotic nu este curativ, dar poate limita raspandirea hematogena si trebuie administrat inainte si dupa interventie. Tratamentul antimicrobian eficient include asocierea unui aminoglicozid ( ex.Gentamicina) cu Metronidazol. Este de asemenea utila monoterapia cu o cefalosporina.

Suportul nutritional este important, fiind preferata calea enterala.Nutritia parenterala trebuie administrata precoce in cazul in care calea enterala nu este utilizabila.

Cea mai buna modalitate de preventie a abceselor o reprezinta regulile de igiena obisnuite:
-spalatul regulat pe maini;
-dezinfectarea mainilor atunci cand spalatul nu este posibil;
-folosirea unor obiecte de igiena personale.

Spre deosebire de abcesele de suprafata, abcesele interne nu pot fi prevenite pentru ca ele sunt, de fapt, complicatii ale unor alte afectiuni. In aceste cazuri, este recomandat consultul medical si tratarea afectiunilor respective.