Despre frica

Frica este o emotie adesea inconstienta, de cele mai multe ori ne dam seama cat de frica ne este dupa ce a trecut evenimentul cu pricina.

Frica are o expresie faciala specifica, la fel ca toate emotiile fundamentale ochii si gura se deschid larg, iar sprancenele se inalta.

- Frica este emotia specifica primejdiei sau a perceptiei primejdiei;

- Frica este o emotie cu un mare impact psihologic: se accelereaza bataile inimii si ritmul respiratiei, muschii se contracta si mainile tremura si sunt reci, pielea se face ca de gaina.

Toate aceste manifestari sunt legate de activitatea sistemului nervos simpatic si de doi neurotransmitatori, adrenalina si nonadrenalina, care actioneaza asupra intregului organism in prezenta fricii. Aceste reactii subliniaza functia spaimei ne ajuta sa evitam sau sa limitam pagubele;

- Frica ne pregateste pentru o actiune fizica - fuga. Comportamentele pe care ni le inspira frica pot fi diferite, uneori iti poate da curaj, alteori te poate impietri.

Frica este o reactie la o primejdie reala pe cand anxietatea reprezinta anticiparea unei primejdii iminente sau presupuse.

Frica are o manifestare de scurta durata, pe cand anxietatea poate deveni cronica. Frica are la baza un motiv real, stiu de ce anume mi-e frica, dar anxietatatea nu are un motiv precis.

Frica are manifestari fizice predominante, pe cand anxietatea are manifestari de natura psihologica – griji, neliniste.

Frica poate sa conduca la fobie – frica incontrolabila in diverse situatii, iar anxietatea poate sa conduca la anxietatea generalizata – griji incontrolabile in viata de zi cu zi.

Exista categorii de temeri care pot fi catalogate drept universale, ele regasindu-se in toate epocile si la toate culturile, la majoritatea indivizilor.

Principalele temeri la adulti sunt, in ordinea prezentata:

- frica de animale (insecte, soareci, serpi);
- frica de inaltimi (balcoane, parapete, schele, drum in panta);
- frica de sange (infectii, recoltari, vederea sangelui);
- frica de spatii inchise (lift, camere mici incuiate cu cheie, camere fara ferestre);
- frica de apa (scufundarea capului sub apa, inotat in apa adanca);
- frica de furtuni (tunete, fulgere).

Frica este, fara indoiala, una dintre emotiile foarte studiata de catre oamenii de stiinta.

Neuro-biologii au demonstrat ca lobul temporal este centrul de coordonare fundamental pentru reactiile de teama.

Astfel, facand experimente si inlaturand lobii temporali la maimute, se observa, alaturi de alte simptome, o disparitie aproape completa a reactiilor de frica. Acesta lipsa de reactie de frica se observa si la oamenii care au lobii temporali afectati din cauza unor boli.

Explorand mai profund, cercetatorii au localizat zona implicata in aceste tulburari: nucleul amigdalian, care se gaseste in interiorul lobului temporal.

Extirparea acestei zone la animale face sa dispara reactiile de frica normale, iar excitarea acestei regiuni la animale provoaca reactii de teama exagerata. De aici, cercetatorii au tras concluzia ca persoanele extrem de vulnerabile la teama au un nucleu amigdalian mult mai usor de excitat.

Si totusi: “De unde ne vin temerile?”

Unele temeri pot fi invatate, ca urmare a unor traumatisme sau stangacii care tin de procesul educativ, dar nu este general valabil pentru toate temerile, iar unele temeri pot fi mai usor de dobandit decat altele.

Este adevarat, se pare, ca exista temperamente predispuse la a simti frica.

Temperamentele mai vulnerabile in fata fricii sunt corelate cu o hiperactivitate a nucleului amigdalian cerebral si cu diverse manifestari biologice – un ritm cardiac ridicat in stare de repaus si prea putin variabil in functie de circumstante.

Copiii hipersensibli in primii trei ani de viata devin mai adesea adulti anxiosi.

Frica poate fi invatata prin experienta directa in trei feluri:

- experienta traumatizanta unica (accidentul de masina);
- micile experiente stresante repetate (mai multe zboruri cu avionul ceva mai agitate fara sa se fi petrecut o catastrofa);
- efectul retroactiv (dupa consumarea unui eveniment oarecare ati scapat, desi nu ati avut impresia ca va paste un pericol).

Copiii invata frica de la adult, mai ales daca acesta este apropiat lui si il vede ca se sperie in mod sistematic de ceva anume.

O parte din temeri sunt innascute, iar psihologii evolutionisti au emis ipoteza unei influente a selectiei naturale asupra existentei si persistentei temerilor.

Este adevarat ca cele mai multe temeri au ca obiect lucrurile sau situatiile care reprezentau un pericol pentru stramosii nostri: animalele, intunericul, inaltimea, apa.

1. Acceptati-va teama

Nu va fie rusine ca resimtiti teama, pana la urma teama in limite normale este un semnal de alarma fata de existenta unui pericol.

Nu incercati sa o suprimati total, ci mai degraba incercati sa o modulati, sa-i reduceti intensitatea pana devine compatibila cu o viata normala si autonoma.

2. Dezvoltati-va mijloacele de a controla frica

Sentimentul de teama este deseori asociat cu un sentiment de lipsa de control a situatiei. De aceea, pentru a creste controlul pe care-l exercitam asupra a ceea ce ne produce teama, un mijloc excelent este de a va informa.

Un alt mijloc de a va controla frica este sa invatati o metoda de relaxare pe care sa o folositi atunci cand simtiti ca va este teama.

Binenteles, nu trebuie sa uitam de faptul ca puteti adopta o atitudine activa fata de frica, acesta fiind unul dintre cele mai eficiente remedii.

3. Infruntati-va frica

Modalitatea de a infrunta trebuie sa tina seama de patru reguli:

1. Confruntarea trebuie sa se faca sub controul dvs. - confruntarea este indicata numai daca doriti acest lucru sau daca trebuie sa va depasiti teama;

2. Infruntati-va progresiv temerile, incepand cu aspectele mai putin importante - daca va este frica de animale, veti privi mai intai doar fotografii, apoi filme, apoi veti face vizite la crescatorii etc.

3. Confruntarea trebuie sa fie de durata: trebuie sa acceptati situatia angoasanta suficient de mult ca spaima dvs. sa se reduca la jumatate;

4. Confruntati-va regulat cu situatiile care va provoaca teama.

4. Priviti frica in fata

Multe lucrari au demonstrat ca avem tendinta sa intoarcem spatele tuturor acelor ganduri nelinistitoare.

Cel mai bine este sa reflectati atent si sa va intrebati daca ati ajuns cu adevarat la capatul spaimelo,r daca ati derulat intregul scenariul. Intrebati-va care sunt riscurile reale.