Cauzele aparitiei atacurilor de panica

Atacul de panica sau tulburarea de panica este o forma a anxietatii ce apare dupa varsta de 20 de ani la aproximativ 2-5% din oameni. In general, atacul de panica este ilustrat de o perioada intensa de frica si disconfort generalizat ce are un punct de plecare fie o cearta cu cei apropiati, fie un dezechilibru interior dat de o avitaminoza sau alte evenimente neplacute din viata de zi cu zi.

Durata atacului de panica poate fi de la cateva minute cu semne si simptome usor remisibile, pana la cateva zeci de minute, dar intensitatea maxima este in primele 10 minute cand persoana in cauza efectiv nu se poate controla asupra situatiei si nerealizand care este elementul ce a povocat atacul.

Periodicitatea atacurilor poate fi din cand in cand sau chiar mai frecvente, fara a fi intuite si fara a tine cont de locatie sau de zi ori noapte.

Aceste cauze in general sunt date de o predispozitie vulnerabila neurofiziologica care poate interactiona cu anumiti factori din mediu sau factori familiali, ducand treptat la aparitia tulburarii.

Principalii factori declansatori sunt:

-stresul cotidian
-pachetul genetic
-temperament sensibil
-gandirea negativa
-consumul de nicotina
-alcoolul
-consumul exagerat de cafea
-anumite disfunctii organice cum ar fi lipsa calciului din oragnism ce poate determina spasmofilia manifesta cu declansarea unor atacuri de panica ce necesita tratament in urgente,sau hipomagnezemia,ori anumite avitaminoze nedepistate,dar care treptat dau disfunctii severe.
-diverse afectiuni de natura psihica si comportamentala cum ar fi stresul dupa un traumatism,starea de anxietate,pierderea unei persoane dragi si perioada de doliu care poate determina aparitia depresiei si favorizarea atacurilo de panica.
-traume in viata sentimentala
-conflicte cu cei din jur

Factorii de risc pot fi genetici, psihologici si biologici, ducand la multiplicarea aparitiei atacurilor de panica si sunt dati de:

-un istoric familial cu probleme care a marcat copilaria persoanei afectate
-un stres major care a marcat psihic persoana si de care isi aminteste mereu
-un eveniment traumatic precum un accident rutier sau un abuz sexual
-schimbari majore in viata sentimentala ca de exemplu:divortul,nasterea unui copil,pierderea unei sarcini sau decesul unei rude
-istoric de consum de droguri
-abuz fizic sau sexual in trecut

Principalele simptome sunt diverse, iar persoana are impresia ca sanatatea ii este pusa in pericol de urmatoarele:

-palpitatii puternice sub forma de intepaturi si batai rapide ale inimii
-senzatia de pericol
-dureri in piept sub forma de angina pectorala
-tremuraturi ale extremitatilor
-senzatie de sufocare,respiratie ingreunata sau de taiere a respiratie
-senzatie de nod in gat
-greata,varsaturi
-cefalee si dureri oculare
-senzatie de lesin si vertij
-parestezii ale extremitatilor
-pierderea echilibrului
-teama de a pierde controlul asupra realitatii
-teama de a muri

Exista posibilitatea ca toate aceste simptome sa aiba la baza lor o disfunctie medicale nediagnosticata cum ar fi o posibila hipoglicemie, o tulburarea cardiovasculara, astm brosic, spasmofilie, hipertiroidism, edem pulmonar, anemie feripriva sau o tulburare anxioasa ce duce la disconform generalizat, marcat de ganduri negative si accentuarea unor simptome noi.

Discutam de un atac de panica atunci cand excludem toate cauzele somatice in urma controalelor medicale la specialisti, iar in final ajung sa fie trimisi la psiholog sau psihiatru pentru un control mai amanuntit, urmat de stabilirea unui tratament si inceperea unor sedinte de psihoterapie pentru a invata cum sa isi gestioneze atacurile de panica,cum sa le previna si ce sa faca pentru ca ele sa nu mai apara.

De mentionat faptul ca un singur atac de panica nu este un diagnostic cert deoarece multor persoane li se intampla macar o data in viata sa faca un asemenea episod in diverse conjuncturi fara a avea o tulburare organica sau psihica si de aceea nu putem spune ca acea persoana dezvolta o tulburare clinica daca aceste atacuri nu sunt repetitive si nu avem dovezi medicale concrete.

Diagnosticul final de tulburare de panica este pus atunci cand persoana in cauza face in mod recurent atacuri, iar in acelasi timp frica si grijile depasesc orice limite fara a mai sti cum sa gestioneze situatia si ajungand sa caute cu disperare un raspuns.

Exista o anumita tipologie de persoane ce sunt predispuse la a dezvolta aceste atacuri de panica, iar acestea se caracterizeaza prin faptul ca sunt mai fragile daca ne raportam la femei, mai sensibili emotional daca ne gandim la barbati sau labili emotional daca generalizam.

In general, aceste persoane sunt preocupate in mod exagerat de starea lor de sanatate, merg la tot felul de specialisti, isi pun tot felul de intrebari ca de exemplu:”Daca maine chiar o sa mor?;Daca nu mai pot merge la serviciu?;Daca nu o sa mai fiu fericita?;Daca boala ma copleseste si nu ma mai pot bucura de viata?”, iar toate acestea duc treptat la modificari comportamentale sesizabile sau nu de catre cei apropiati prin simplul fapt ca anumite activitati care candva au dus la declansarea unui atac de panica sunt refuzate imediat.

Cel mai des intalnit exemplu este cel cu sofatul cand persoana afectata refuza sa mai conduca pentru ca a avut un atac de panica la volan si de atunci nu mai conduce, sau nu merge singura acasa ci doar insotita, ori anumite eforturi fizice suprasolicitante care in trecut au declansat un atac sunt evitate cum ar fi mersul la sala de sport, alergatul prin parc, mersul cu bicicleta, etc.

Semnele pentru un diagnostic final sunt:

1.sa existe mai multe atacuri de panica severe in curs de o luna

2.atacurile sa nu fie declansate de situatii cunoscute sau previzibile

3.intre aparitia atacurilor trebuie sa existe anumite intervale de timp in care persoana afectata sa aiba simptome anxioase.

In general rolul tratamentului este acela de a reduce intensitatea aparitiei atacurilor si de a imbunatati calitatea vietii pacientului. Printre primele optiuni terapeutice se numara psihoterapia si tratamentul medicamentos individualizat de la caz la caz.

Exista situatii in care pot fi recomandate ambele tipuri de tratament sau doar unul din ele in functie de gravitatea cazului, insa indiferent de caz tratamentul alternativ mai cuprinde si:

-pliante si carti cu rol informativ
-tehnici de relaxare si meditatie
-renuntarea la fumat
-reducerea consumului de energizante sau cafea
-practicarea unui sport de intensitate usoara
-implementarea unui stil de viata sanatos
-acordarea unei atentii sporite somnului cu respectarea celor 7-8 ore de somn obligatorii in intervalele orare stabilite international.

Este acela de a invata cum sa gestionezi atacurile de panica si cum sa le previi, insa ea necesita timp si efort din ambele parti, iar uneori rabdarea poate atinge cote maxime deoarece este o terapie prin vorbe, ceea cu multora nu le place si au fost cazuri care au renuntat, iar atacurile s-au reinstalat imediat dupa intreruperea psihoterapiei.

Indiferent de gravitatea situatiei, cert este ca netratate, aceste atacuri de panica pot afecta intr-un mod negativ viata individului si pot da complicatii greu de tratat daca nu se intervine din timp si daca nu se respecta terapia.