Cum se manifesta un atac de panica

Orice persoana care a suferit un atac de panica cel putin o data poate confunda experienta cu producerea unui infarct miocardic.

Tulburarea se manifesta printr-o stare de anxietate coplesitoare, dificutati de respiratie, tremur corporal, transpiratie excesiva si hiperventilatie.

Atacurile de panica sunt destul de frecvente, se declanseaza de regula intre varstele de 15 si 25 de ani si pot conduce la debutul tulburarii de panica, una dintre formele anxietatii clinice.

Atacul de panica se declanseaza din senin, fara sa existe un pericol evident sau o cauza aparenta a instalarii senzatiei intense de teama. Timp de aproximativ 20-30 minute (rareori o ora intreaga), persoana afectata traverseaza un episod infricosator de nervozitate si disconfort fizic, insotite de urmatoarele simptome (doua sau mai multe)

- palpitatii;
- rata cardiaca crescuta;
- transpiratii abundente;
- senzatii de sufocare;
- senzatii de inecare;
- tulburari de respiratie;
- durere toracica;
- vertij si ameteli;
- greata;
- pierderea contactului cu realitatea;
- depersonalizare (detasarea de sine);
- teama de pierdere a controlului;
- frica de moarte;
- parestezii (furnicaturi sau senzatii de amortire);
- frisoane sau bufeuri.

Simptomele isi ating apogeul dupa circa 10 minute de la declansarea atacului de panica si pot fi atat de coplesitoare, incat persoana afectata sa nu poata descrie starile pe care le traverseaza. Pacientul poate sa aiba senzatia ca urmeaza sa isi piarda viata, mintile sau ca sufera un infarct cardiac.

Atacurile de anxietate care se petrec pe timpul noptii, numite si atacuri de panica nocturne, sunt mai putin frecvente decat cele diurne, insa afecteaza 40%-70% din persoanele care au avut acest tip de tulburari si in timpul zilei.

Persoanele care experimenteaza atacuri de panica nocturne tind sa prezinte mai multe simptome respiratorii si depresive, comparativ cu cele care sufera aceste atacuri anxioase in alte perioade ale zilei. De asemenea, atacurile anxioase din timpul noptii nu dureaza mai mult de 10 minute, insa perioada de recuperare este mai lunga.

Statisticile medicale arata ca aproximativ 5% din populatia Pamantului sufera cel putin un atac de panica in timpul vietii. Atunci cand episoadele anxioase devin recurente, este necesara efectuarea unei evaluari medicale de specialitate. Nu de putine ori, ele anunta prezenta tulburarii de panica, a depresiei sau a altor tulburari mentale anxioase.

Pacientii care experimenteaza atacuri de panica ajung sa dezvolte temeri irationale, numite fobii, in raport cu circumstantele in care au suferit episoadele anxioase. In unele cazuri, frica poate atinge proportii atat de mari, incat persoanele afectate nu mai pot efectua activitati cotidiene normale, precum parasirea locuintei sau condusul masinii.

Expertii medicali nu au descoperit inca un set de cauze exacte ale atacurilor de panica, insa exista dovezi stiintifice care trimit catre o baza genetica si biochimica. Unii cercetatori cred ca tulburarile de acest tip pot fi produse de hipersensibilitatea creierului la dioxidul de carbon, soldata cu transmiterea unui mesaj de alarma fals, ce conduce la instalarea panicii si a hiperventilatiei.

Atacurile de panica mai sunt asociate si cu fobiile, depresia, abuzul de alcool, fumatul si tulburarile afective sezoniere. Tranzitiile majore in viata, precum casatoria, schimbarea locului de munca sau nasterea unui copil, pot fi vectorii unor episoade anxioase.

O serie boli si de alte cauze fiziologice pot cauza atacuri de panica

- Prolapsul de valva mitrala o problema cardiaca minora, provocata de inchiderea incorecta a unei valve la nivelul inimii.
- Hipertiroidismul glanda tiroida este hiperactiva.
- Hipoglicemia nivelul zaharului in sange scade sub limita normala.
- Incetarea unui tratament medicamentos.

Atat atacurile de panica, cat si tulburarea de panica, sunt afectiuni tratabile, prin psihoterapie, medicamentatie si tehnici de restabilire a autocontrolului.

Terapia cognitiv-comportamentala este considerata cea mai eficienta forma de tratament psihologic pentru atacurile de panica si alte tulburari anxioase. Aceasta se concentreaza pe modelele personale de gandire si comportamentele care induc starea de panica. Cu alte cuvinte, pacientul este ajutat de un specialist sa isi evalueze temerile intr-un mod realist.

Terapia prin expunere presupune ca pacientul sa intre, voluntar, in contact direct cu senzatiile fizice provocate de panica intr-un mediu sigur si controlat, astfel incat acesta sa aiba posibilitatea de a descoperi cai mai sanatoase de a-si tine sub control starile. De pilda, pacientul poate fi rugat sa isi accelereze sau sa isi tina respiratia, mai exact sa isi exerseze simptomele de care se teme cel mai mult. Cu fiecare expunere, senzatia de control asupra manifestarilor negative creste exponential.

Tratamentul medicamentos poate fi folosit pentru controlul temporar al simptomelor, insa nu rezolva definitiv problema. Antidepresivele si benzodiazepinele (medicamente antianxioase) sunt administrate pentru blocarea manifestarilor clinice ale tulburarilor de anxietate.

In afara de ajutorul profesional, exista si cateva metode prin care pacientul se poate ajuta singur sa depaseasca un atac de panica

- Informarea corecta. Cunoasterea mecanismului atacurilor de panica permite dobadirea unui control mai bun asupra senzatiilor si sentimentelor induse de anxietate.

- Evitarea cofeinei si a fumatului. Oamenii de stiinta au descoperit ca substantele toxice din tigarete si cofeina pot provoca atacuri de panica in randul persoanelor cu aceasta predispozitie. Aceeasi precautie se impune si in cazul medicamentelor cu substante stimulante.

- Exercitiile de respiratie. Hiperventilatia stimuleaza aparitia celorlalte simptome ale atacurilor de panica (avertijul, disconfortul toracic etc.), pe cand respiratia adanca si lenta le previne si le amelioreaza. Exercitiile de respiratie sunt utile pentru inducerea unei stari de calm la debutul unei crize anxioase.

- Tehnicile de relaxare. Practicate regulat, meditatia, yoga sau relaxarea musculara progresiva imbunatatesc raspunsul de relaxare al organismului, opusul celui provocat de stres si panica.