Deficitul de vitamina D, asociat cu riscul de anemie la copii

Riscul de anemie la copii se poate dubla in conditiile deficientei in vitamina D, concluzioneaza un studiu amplu desfasurat de cercetatorii Universitatii John Hopkins din Maryland, SUA.

Oamenii de stiinta aproximeaza ca circa 20% dintre copiii sufera de anemie, iar carentele in vitamina D ar putea un rol determinant in declansarea acestei afectiuni.

Profesorii Universitatii John Hopkins au derulat un studiu menit sa analizeze legatura dintre deficienta in vitamina D si anemie in randul copiilor, prelevand mostre de sange de la peste 10.400 de copii, pentru masurarea nivelului vitaminei D si al hemoglobinei.

Ideea de a initia un studiu extins pe aceasta tema a luat nastere dupa ce oamenii de stiinta americani au sesizat ca tot mai multi copii si adolescenti sunt diagnosticati cu un nivel scazut de vitamina D in organism, din pricina schimbarilor in modul de viata, precum hrana de proasta calitate si expunerea insuficienta la soare (aceasta din urma este necesara organismului pentru sintetizarea vitaminei D).

In cadrul cercetarii, deficienta usoara de vitamina D a fost stabilita la un nivel sub 30 nanogramemililitru, iar deficienta severa a fost stabilita la nivelul mai mic de 20 de nanogramemililitru. In ambele cazuri, copiilor diagnosticati cu carente in vitamina D li s-a recomandat un tratament de suplimentare a acestui nutrient esential.

Adolescentii depistati cu nivel scazut de vitamina D au prezentat totodata si un nivel inferior al hemoglobinei, comparativ cu ceilalti copii care au participat la studiu. Subiectii cu o deficienta usoara in vitamina D au prezentat un risc vizibil mai ridicat de anemie, pe cand celor cu deficienta severa in aceasta vitamina li s-a asociat un risc de doua ori mai mare de anemie, fata de copiii cu un nivel normal al vitaminei D in organism.

Pentru a demonstra mai departe asocierea dintre nivelul scazut de vitamina D si anemie la copii, cercetatorii au decis sa ia in considerare si factorul rasial. Astfel, autorii studiului au depistat ca incidenta cazurilor de anemie este mai mare in randul copiilor de culoare, cu pana la 14%. Tot copiii de culoare s-au dovedit a avea nivelurile cele mai scazute de vitamina D.

Alta descoperire punctata in cadrul studiului spune ca minorii cu un nivel inferior de hemoglobina prezinta totodata si un nivel scazut de vitamina D, comparativ cu copiii fara carente in hemoglobina. Cercetatorii au specificat faptul ca studiul nu plaseaza deficienta in vitamina D pe lista cauzelor anemiei infantile, insa indica o asociere intre cele doua.

Prea putina vitamina D ar putea avea un efect negativ asupra productiei celulelor rosii sale sangelui sau dezvoltarea anemiei poate avea o legatura cu modul in care vitamina D regleaza inflamatiile in organism, cele despre care se stie deja ca ar declansa anemia.

In plus, aceste descoperiri ar putea determina o reevaluare a metodelor de prevenire si tratament pe care medicii pediatri le folosesc in cazul acestor doua probleme de sanatate pediatrice.

Anemia este o conditie medicala in care organismul detine un numar insuficient de celule rosii in sange, responsabile cu transportul oxigenului in corp. Proteina numita hemoglobina permite mentinerea oxigenului in celulele sanguine.

Cauzele principale ale anemiei sunt productia insuficienta de celule rosii de catre maduva osoasa, pierderea excesiva de sange sau distrugerea celulelor rosii. Semnele si simptomele anemiei la copii sunt pielea palida si buzele decolorate, starile de ameteala, rata cardiaca accelerata, iritabilitatea si starea de oboseala.

Academia Americana a Medicilor Pediatri recomanda bebelusilor o doza zilnica de 400 UI (Unitati Internationale) de vitamina D in primul an de viata. Dupa implinirea varstei de un an, copiii au nevoie de un aport zilnic al acestei vitamine de 600 UI, astfel incat organismul sa poata absorbi si pastra in mod corect calciul si fosforul - doua vitamine esentiale dezvoltarii masei osoase, dentitiei si a sistemului imunitar.

Copiii cu un nivel optim de vitamina D vor beneficia de o dezvoltare normala a oaselor si a dintilor, dar si de o rezistenta crescuta in fata diverselor afectiuni.

Copiii care nu mai primesc lapte la san si au peste 3 ani pot primi un supliment de 400 UI de vitamina D (40 de UI sunt egale cu un microgram de vitamina D) sub forma unor vitamine masticabile, ce pot fi consumate in siguranta atunci cand copilul poate mesteca bine alimente tari si bomboane. Sugarii pot primi suplimente de vitamina D in forma lichida si in doze sigure pentru bebelusi.

Chiar daca sursele alimentare nu sunt atat de bogate in vitamina D, ele pot completa doza zilnica recomandata copiilor. Pestele gras si ouale furnizeaza circa 20-40 de unitati de vitamina D pentru o portie.

Nutrientul se mai regaseste si in unele alimente fortificate (margarina, cerealele pentru micul dejun, produsele din soia etc.). Laptele-formula pentru bebelusi este imbunatatit cu aceasta vitamina, insa laptele de vaca obisnuit, nu.

Expunerea la soare vreme de minimum 30 de minute pe zi este esentiala pentru asigurarea cantitatii minime de vitamina D in organismul copiilor, astfel ca petrecerea exclusiva a timpului in spatiile interioare este periculoasa pentru ce mici. Cele mai eficiente ore pentru productia de vitamina D sunt intre 11 si 15.

Deficienta de vitamina D la copii poate provoca rezistenta la insulina si diabet la copiii supraponderali. Deficitul sever in acest nutrient poate determina crize convulsive (mai ales in perioada neonatala sau a cresterii accelerate din adolescenta). Carentele in vitamina D produc si iritabilitate, crestere ponderala nesatisfacatoare, alterarea proceselor metabolice si afectarea cresterii in inaltime.

Copiii cu deficit de vitamina D sufera mai des de infectii si simptomatologii respiratorii, cardiomiopatii, de disconfort muscular difuz si oboseala musculara. Un stil de viata sanatos, in care alimentatia este diversificata si expunerea la soare nu este limitata, asigura copiilor cantitatea optima de vitamina D in organism.