Anatomia gleznei

Articulatia gleznei este ca o balama.

Dar este mult mai mult decat o simpla balama, glezna este formata din mai multe structuri importante.

Modelul unic al gleznei face articulatia foarte stabila. Articulatia trebuie sa fie stabila pentru a sustine greutatea corporala de 1,5 ori cand persoana merge si de opt ori cand persoana alearga.

Functionarea normala a gleznei este necesara pentru un mers usor si fara efort.

Muschii, tendoanele si ligamentele care sprijina articulatia gleznei functioneaza impreuna pentru a propulsa corpul.

Conditiile care tulbura functionarea normala a gleznei pot face dificila desfasurarea lor fara durere sau alte probleme.

Acest ghid va duce la intelegerea:
- partilor componente ale gleznei;
- modului de functionare a acestei articulatii;

Structurile importante ale gleznei pot fi impartite in mai multe categorii. Acestea sunt:
- oasele si articulatiile;
- ligamentele si tendoanele;
- muschii;
- nervii;
- vasele de sange.

Fata piciorului care poate fi vazuta de persoana ce sta in picioare, se numeste fata dorsala a piciorului. Fata piciorului pe care persoana se sprijina, poarta numele de suprafata plantara.

Articulatia gleznei este formata din conexiunea a trei oase.

Osul gleznei poarta numele de talus; fata superioara a talusului se potriveste intr-un locas format din capetele inferioare ale tibiei si fibulei (osul subtire al gambei); fata inferioara a talusului sta pe osul calcaiului numit calcaneu.

Talusul functionaza ca o balama in locasul sau pentru a permite piciorului sa se miste in sus (dorsiflexie) si in jos (flexie plantara).

Lucratorii in lemn si artizanii sunt familiarizati cu modul de functionare al acestei articulatii.

Ei folosesc o constructie similara pentru a crea structuri stabile.

Este folosita de rutina pentru realizarea unor obiecte robuste, cum ar fi mobila sau constructii.

In interiorul articulatiei, oasele sunt acoperite cu un material alunecos numit cartilaj articular.

Acesta este un material care permite oaselor sa se miste usor unul pe langa altul in orice articulatie a corpului.

Grosimea cartilajului este de aproximativ 0,6 cm in majoritatea articulatiilor care suporta greutati, cum ar fi glezna, soldul sau genunchiul.

Este suficient de moale pentru a permite absorbtia socurilor si destul de puternic pentru a rezista toata viata, atata timp cat nu este lezat.

Ligamentele sunt tesuturi moi care leaga oasele intre ele.

Acestea sunt asemanatoare tendoanelor, doar ca acestea din urma unesc muschii de oase.

Ligamentele si tendoanele sunt structuri formate din fibre mici dintr-un material numit colagen.

Fibrele de colagen sunt unite intre ele pentru a forma o structura asemanatoare unei franghii.

Ligamentele si tendoanele au marimi diferite, si la fel ca franghia, sunt formate din multe fibre de dimensiuni mici. Cu cat ligamentul sau tendonul este mai gros cu atat acesta este mai puternic.

Ligamentele de ambele parti ale gleznei ajuta la mentinerea oaselor impreuna.

Trei ligamente realizeaza ligamentul lateral complex, pe partea laterala a gleznei, la distanta cea mai mare fata de cealalta glezna (lateral inseamna mai departe decat centrul corpului).

Acestea includ ligamentul talofibular anterior, ligamentul calcaneofibular si ligamentul talofibular posterior. Un ligament gros, numit ligamentul deltoid sustine glezna medial (pe fata cea mai apropiata de cealalta glezna).

Ligamentele sustin, de asemeni, capatul inferior al gambei unde se formeaza balamaua gleznei.

Aceasta serie de ligamente sustin sindesmoza (sinartroza) gleznei, o portiune a gleznei unde capatul inferior al fibulei se uneste cu tibia. Cele trei ligamente principale sustin aceasta zona.

Ligamentul care trece prin fata gleznei si leaga tibia de fibula este numit ligament tibiofibular antero-inferior.

Ligamentul fibular posterior are insertiile pe fata posterioara a tibiei si a fibulei.

Aceste ligamente includ ligamentul tibiofibular infero-posterior si ligamentul transvers.

Ligamentul interosos se gaseste intre tibie si fibula (interosos inseamana intre oase). Ligamentul interosos reprezinta tesutul conjunctiv care uneste tibia si fibula pe intreaga lungime a acestora, de la genunchi pana la glezna.

Ligamentele care inconjoara glezna ajuta la formarea capsulei articulare.

O capsula articulara este un sac impermeabil care se formeaza in jurul oricarei articulatii. Este formata din ligamentele din jurul articulatiei si din tesutul moale aflat intre ligamentele, care umple spatiile lasate de acestea si formeaza un sac.

Articulatia gleznei, este sustinuta, de asemeni, de tendoanele din jur.

Tendonul Achile este cel mai important tendon pentru mers, alergat si sarit.

Se ataseaza de muschii gambei si apoi de calcaneu, mergand pana la nivelul degetelor.

Tendonul tibial posterior ataseaza unul dintre muschii mici ai gambei de fata inferioara a piciorului. Acest tendon ajuta la sprijinirea arcului si permite intoarcerea piciorului spre interior.

Tendonul tibial anterior permite ridicarea piciorului.

Doua tendoane merg prin spatele maleolei laterale; acestea, numite peroneale, ajuta la rasucirea piciorului in jos si in afara.

Majoritatea miscarilor gleznei sunt determinate de muschii puternici ai gambei, ale caror tendoane trec de glezna si se insera la nivelul piciorului.

Contractia muschilor gambei este principala modalitate de miscare a gleznei cand persoana merge, sare sau alearga.

Cei mai importanti muschi pentru glezna au fost discutati in sectiunea despre ligamente si tendoane.

Acesti muschi si actiunile lor sunt:

- Muschii peroneali (lung si scurt) situati pe fata posterioara a gleznei ajuta la miscarea piciorului in jos si in afara;

- Muschii gambei (gastrocnemian si soleus) se insera de calcaneu prin tendonul lui Ahile. Cand acesti muschi se contracta produc flexia plantara a piciorului;

- Muschiul tibial posterior sprijina arcul piciorului si ajuta la rasucirea acestuia spre interior;

- Muschiul tibial anterior produce flexia dorsala a piciorului.

Inervatia gleznei este realizata prin intermediul nervilor care trec prin aceasta zona in drumul lor spre picior.

Nervul tibial trece prin spatele maleolei mediale.

Alt nerv trece prin fata gleznei in drumul sau spre picior. Exista si un alt nerv care trece pe fata externa a piciorului.

Nervii care trec pe marginea exterioara si fata gleznei, controleaza muschii din aceasta zona si culeg informatii senzoriale din partea superioara si marginea externa a piciorului.

Vascularizatia gleznei se realizeaza din arterele din jur, care traverseaza zona gleznei in drumul lor spre picior.

Alta artera mare, numita artera tibiala posterioara, trece prin spatele maleolei mediale.

Aceasta trimite vase de sange mai mici spre marginea interioara a gleznei.

Alte artere mai putin importante care intra la nivelul piciorului din alte directii, asigura si vascularizatia gleznei.