Anatomia coloanei lombare

Cunoasterea principalelor regiuni ale coloanei lombare este importanta pentru prevenirea leziunilor in aceste zone si pentru cunoasterea modului de ingrijire a acesteia. Vor fi folositi doi termeni anatomici pentru intelegerea mai usoara: anterior se refera la - in fata, iar posterior se refera la - in spate.

Acest ghid ofera informatii generale despre anatomia regiunii lombare si ajuta la intelegerea:
- partilor componente ale regiunii;
- modului de functionare a acestora.

Partile importante ale regiunii lombare includ:
- oasele si articulatiile;
- nervii;
- tesutul conjunctiv;
- muschii;
- segmentele spinale.

Coloana vertebrala umana este formata din 24 de vertebre. Vertebrele sunt asezate una peste alta pentru a forma coloana vertebrala. Ea ofera principalul suport vertical al corpului.

Vazuta dintr-o parte, coloana vertebrala prezinta trei curburi.
1. Gatul sau coloana cervicala prezinta o usoara curbura anterioara.
2. Partea de mijloc a coloanei, sau coloana toracala, prezinta o curbura posterioara.
3. Coloana inferioara, sau coloana lombara, prezinta o usoara curbura anterioara. O curbura anterioara a coloanei poarta numele de lordoza.

Coloana lombara este formata din ultimele cinci vertebre. Medicii se refera la acestea cu termenii de L1-L5.

Vertebra cea mai inferioara a coloanei lombare se articuleaza cu osul sacrum, un os triunghiular aflat la baza coloanei, care se potriveste intre cele doua oase pelvine. Unele prezinta o vertebra suplimentara, a sasea vertebra lombara. Aceasta conditie particulara nu produce de obicei probleme.

Fiecare vertebra este formata dintr-o portiune osoasa compacta, numita corpul vertebral.

Corpul vertebrelor lombare este mai inalt si mai masiv comparativ cu cele din alte regiuni. Acest lucru apare deoarece regiunea lombara este supusa unei presiuni suplimentare, datorita greutatii corporale si datorita anumitor miscari cum ar fi: ridicarea de greutati, purtarea unor obiecte sau rasucirea corpului.

De asemeni, in zona lombara se gasesc muschi mari si puternici, exercitand o forta suplimentara asupra corpurilor vertebrale lombare.

Un inel osos se ataseaza in regiunea posterioara a fiecarui corp vertebral.

Acest inel prezinta doua parti. Doua pedicule osoase se conecteaza direct regiunii posterioare a corpului vertebral. Doua lame osoase unesc pediculele pentru a completa inelul.

Cand vertebrele sunt asezate una peste alta, inelele osoase formeaza un tub care inconjoara maduva spinarii si nervii. Laminele ofera un acoperis protector pentru tesutul nervos.

O excrescenta osoasa se proiecteaza in afara, in locul in care cele doua lamine se unesc in regiunea posterioara a coloanei. Aceste proiectii osoase, numite procese spinoase, pot fi simtite la palparea coloanei vertebrale.

Fiecare vertebra mai prezinta inca doua excrescente osoase, care se proiecteaza in lateral, una pe partea dreapta, iar cealalta pe partea stanga.

Aceste proiectii osoase se numesc procese transverse. Proiectiile osoase ale zonei lombare sunt mai inguste comparativ cu alte zone, intrucat aici se ataseaza muschi mari care actioneaza cu o forta mare.

Intre vertebrele fiecarui segment spinal exista doua fatete articulare. Acestea sunt localizate in spatele coloanei spinale.

Exista doua fatete articulare intre fiecare pereche de vertebre, pe fiecare parte a coloanei. O fateta articulara este formata dintr-o excrescenta osoasa mica, care se aliniaza cu celelalte de-a lungul coloanei posterioare.

In locul in care aceste excrescente se intalnesc, formeaza o articulatie care conecteaza cele doua vertebre. Aliniamentul fatelor articulare ale coloanei lombare permite miscari libere de aplecare inainte si inapoi.

Suprafata fiecarei fatete articulare este acoperita de cartilaj articular. Acesta este alcatuit dintr-un material neted si elastic care acopera capetele majoritatii articulatiilor.

Permite capetelor osoase sa se miste una pe langa cealalta fara frictiuni.

Pe partile laterale ale fiecarei vertebre exista un mic tunel care poarta numele de foramen neural. Cei doi nervi care parasesc maduva la nivelul fiecarei vertebre, trec prin aceste foramene, unul pe partea dreapta si celalalt pe partea stanga.

Discul intervertebral (descris mai jos) se gaseste exact in fata acestei deschideri. Un disc herniat poate ingusta deschiderea, exercitand presiune asupra nervului. O fateta articulara se gaseste in spatele foramenului.

Excrescentele osoase care se pot forma la nivelul acestei articualtii pot fi proietate in tunel, ingustandu-l si lezand nervul.

Tubul format de inelele osoase vertebrale adaposteste maduva spinarii. Maduva spinarii se poate asemana cu un cablu lung, format din milioane de fibre nervoase. Asa cum craniul protejeaza creierul, in acelasi fel coloana vertebrala protejeaza maduva spinarii.

Maduva spinarii se intinde inferior pana la a doua vertebra lombara L2. Sub acest nivel canalul spinal cuprinde mai multe radacini nervoase care inerveaza membrele inferioare si organele pelvine. Termenul latin pentru aceasta grupare de nervi este cauda equina, care inseamna coada de cal.

Intre vertebre, doi nervi mari pornesc din maduva spinarii, unul pe partea dreapta si celalalt pe partea stanga.

Nervii trec prin foramenul neural al fiecarei vertebre. Acesti nervi spinali se grupeaza pentru a forma principalii nervi care inerveaza organele si membrele.

Nervii maduvei lombare (cauda equina) inerveaza organele pelvine si membrele inferioare.

Tesutul conjunctiv este o retea de fibre care mentine celulele corpului la un loc.

Ligamentele sunt formate din tesut conjunctiv puternic, care ataseaza oasele unele de altele. Mai multe ligamente lungi conecteaza portiunile anterioare si posterioare ale vertebrelor. Ligamentul longitudinal anterior se intinde in lungime pe fata anterioara a corpurilor vertebrale.

Alte doua ligamente se gasesc in interiorul canalului spinal.

Ligamentul longitudinal posterior se ataseaza pe fata posterioara a corpurilor vertebrale. Ligamentul flavum (galben) este o banda lunga, elastica, care conecteaza suprafetele anterioare ale laminelor osoase.

Ligamentele groase fac, de asemenea, conexiune intre oasele coloanei lombare si osul sacrum (osul de sub vertebra lombara 5) si pelvis.

Un tip special de structura la nivelul coloanei se numeste disc intervertebral si este, de asemeni, format din tesut conjunctiv. Fibrele discului sunt formate din celule speciale, numite celule de colagen.

Fibrele de colagen se pot gasi asezate in paralel sau formand o retea.

Discul intervertebral este format din doua parti. Centrul, numit si nucleu, este spongios si ofera cea mai buna protectie prin absorbtia socurilor de la nivelul coloanei. Nucleul este tinut in loc de catre annulus (inel fibros), o serie de inele ligamentare puternice care il inconjoara.

Musculatura portiunii inferioare a spatelui este aranjata in straturi.

Stratul cel mai superficial, cel mai aproape de suprafata pielii, este acoperit de un tesut gros numit fascie. Stratul mijlociu, numit erector spinal, are muschi sub forma de striuri care traverseaza deasupra coastelor, toracelui si portiunii inferioare a spatelui.

Acestea se unesc cu articulatiile coloanei lombare, pentru a forma un tendon gros care uneste oasele spatelui, pelvisului si sacrumul.

Cel mai profund strat muscular se ataseaza de-a lungul suprafetei posterioare a oaselor vertebrale, conectand spatele, pelvisul si sacrumul. Acesti muschi profunzi isi coordoneaza actiunile impreuna cu muschii abdominali pentru a mentine coloana stabila in timpul miscarilor.

O modalitate buna de a intelege anatomia coloanei lombare este studierea segmentelor spinale.

Fiecare segment spinal include doua vertebre separate printr-un disc intervertebral, nervii care parasesc maduva spinarii la nivelul fiecarei vertebre si micile fatete articulare care conecteaza fiecare nivel al coloanei vertebrale.

Discul intervertebral separa cele doua corpuri vertebrale ale segmentului spinal. In mod normal discul functioneaza ca un amortizor de socuri. El protejeaza maduva de actiunea zilnica a acceleratiei gravitationale.

De asemeni, protejeaza maduva in timpul activitatilor grele care exercita presiune mare asupra acestei zone, cum ar fi saritul, alergatul sau ridicarea de greutati.

Segmentul spinal este conectat prin doua fatete articulare, descrise mai sus. Cand fatetele articulare ale coloanei lombare se misca impreuna, ele apleaca si rasucesc zona lombara.

De retinut!
Multe parti importante alcatuiesc regiunea lombara. Intelegerea acestor regiuni si structuri ale coloanei lombare poate ajuta la o implicare mai activa in ingrijirea sanatatii si ingrijirea problemelor spatelui, atunci cand acestea apar.