Tipuri de analize medicale si importanta acestora

Analizele, fie ele de sange sau din alte secretii, pot indica diverse patologii si pot ajuta medicul pentru conturarea unui diagnostic si initierea unui tratament corespunzator.

Pentru ca cele mai frecvente analize sunt cele de sange, este indicat sa stim exact ce poate arata o simpla hemoleucograma.

De asemenea, este important sa intelegem si celelalte analize, pentru a putea sti care sunt cele mai importante si cand ar trebui repetate.

Este o analiza recomandata pentru depistarea unor afectiuni cum ar fi: anemiile, iar in cazuri speciale chiar leucemii.

Furnizeaza date referitoare la componentele sangelui si ofera informatii privind numarul si cantitatea diverselor celule din sange.

Sunt analizate celulele rosii, care pot creste sau scadea in functie de afectiune, celulele albe, trombocitele, analizeaza si procentul ocupat de eritrocite (globulele rosii) in volumul de sange, dar si cantitatea de hemoglobina prezenta in eritrocite, care ajuta la clasificarea anumitor tipuri de anemii in functie si de volumul eritrocitar mediu si de concentratia medie de hemoglobina, parametri ce sunt incadrati in hemoleucograma completa.

In mod normal, hemoleucograma de rutina se recomanda de catre medicul de familie o data pe an in plina stare de sanatate, atat pentru copii, cat si pentru adulti sau batrani si se poate repeta fie la 3-6 luni daca apar modificari semnificative, fie la un an daca totul este in regula.

De mentionat este faptul ca atat valorile de referinta date de laborator, cat si rezultatele difera de la femeie la barbat si de la copii la batrani, iar ele trebuie interpretate de catre medicul curant pentru a nu se obtine rezultate fals negative sau fals pozitive.

Este o analiza mai speciala pentru ca se recolteaza cel mai frecvent in cadrul spitalizarii, ea fiind recoltata in context febril pentru a avea certitudinea ca se obtin rezultate semnificative in momentul cultivarii sangelui pe un mediu de cultura si in conditii speciale de laborator.

Pentru a se putea identifica diverse bacterii patogene prezente in sangele uman sau diversi fungi (ciuperci) se poate astepta si pana la 10 zile deoarece dezvoltarea lor pe mediu cultivat necesita timp si o temperatura speciala.

Alti trei parametri foarte utilizati in practica medicala sunt: viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), fibrinogenul (Fib) si proteina C reactiva (PCR/CRP), care reprezinta markerii inflamatori si joaca un rol important in depistarea unor inflamatii localizate in diverse locuri ale corpului.

Aceste trei analize pot fi recomandate in acelasi timp cu hemoleucograma sau separate, dar de preferat toate trei impreuna pentru a pune in evidenta un eventual sindrom inflamator prezent.

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH-ul) are valori diferite in functie de varsta si sex si poate fi scazut in afectiuni precum: anemia cu celule in secera (siclemia), leucemie, insuficienta congestiva, hipervascozitate sanguina (sange prea gros), afectiuni renale, policitemia vera - in care maduva osoasa produce in exces celule sanguine.

Valori crescute ale VSH-ului se intalnesc in: anemie, pneumonie, afectiuni abdominale cum ar fi apendicita, poliartrita, infectii la nivelul pielii sau chiar in perioada sarcinii.

Fibrinogenul este si el modificat in inflamatii acute, alaturi ce cei doi parametri, dar nu este obligatoriu ca intr-o afectiune toti cei trei parametri sa fie modificati.

Poate si scazut la cei care consuma alcool moderat, la cei care au deficienta congenitala de fibrinogen si sunt asimptomatici, in afectiuni hepatice, la cei care iau anumite medicamente si poate avea valori crescute la cei cu: hipertensiune, diabet zaharat, obezitate, boli hepatice inclusiv ciroza, cei care urmeaza un tratament cu estrogeni si cel mai frecvent in infectii, inflamatii, tumori, chiar traumatisme si arsuri, inclusiv in cazul interventiilor chirurgicale.

Proteina C reactiva este o proteina sintetizata la nivelul ficatului, fiind si ea un indicator de faza acuta, ce are un rol important in evaluarea gradului afectiunilor inflamatorii.

Aceasta poate fi scazuta in: colita ulceroasa, in boala lupica necomplicata, dar si alte afectiuni si poate avea valori crescute in: arsuri, tuberculoza, pneumonii, artrita reumatoida, boala Crohn, infarct si chiar anumite tipuri de cancer.

Analizele discutate mai sus nu pot localiza o eventuala tumora maligna si nici nu pot arata gradul avansarii afectiunii.

Pentru aceasta, este nevoie de analize suplimentare cum ar fi: radiografie pulmonara in cazul in care se suspecteaza o eventuala pneumonie, ecografie in cazul unei tumori, alaturi de un computer tomograf (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN), in situatia in care boala este mai avansata si ecografia nu ofera datele necesare finalizarii diagnosticului.

Este o analiza foarte utila, ce ne indica cantitatea de zahar din sange si ajuta la diagnosticarea diabetului zaharat, ce nu trebuie sa lipsesca de pe lista recomandarilor analizelor de rutina.

Inainte de a i se recolta proba de sange, pacientul trebuie sa stie ca inainte cu o seara trebuie sa nu mai consume dulciuri incepand cu ora 18, sa nu se spele pe dinti dimineata - pasta de dinti contine zahar si poate influenta valoarea glicemiei - si nici sa consume alimente sau alte lichide.

In functie de valorile obtinute se stabileste un eventual diagnostic si i se explica pacientului eventualele cauze ale glicemiei marite (hiperglicemia), iar acestea sunt: excesele alimentare, stresul, hormoni hiperglicemianti mariti, diabet zaharat nediagnosticat sau aportul insuficient de insulina, lipsa miscarii si un stil de viata sedentar.

O valoare scazuta a glicemiei (hipoglicemie) se intalneste in urmatoarele situatii: lipsa alimentatiei, anumite medicamente, aportul prea mare de insulina, consumul de alcool, in cazul operatiei de micsorare a stomacului in care aportul de mancare este prea mic sau arderile prea intense.

Concluzii

Rolul fiecarei investigatii este analizat de catre medic, care va decide daca mai trebuie adaugate analize suplimentare.

In functie de fiecare buletin de analize interpretat, acesta va stabili un tratament daca este cazul si eventual schimbarea stilului de viata, iar repetarea analizelor, sugerate de catre medicul curant sta la latitudinea pacientului, dar de preferat ar fi sa fie repetate dupa regimul sau tratamentul initiat, pentru a observa evolutia afectiunilor in cauza.