Testul de urina: culoare, pH, prezenta nitritilor si a proteinelor

Un test sau analiza de urina verifica prezenta diferitelor componente ale acesteia, produse reziduale, excretate la nivelul rinichilor.
Un test obisnuit de urina poate fi facut pentru a se depista cauzele unor simptome. Investigatia poate oferi informatii despre starea de sanatate sau eventualele probleme ale pacientului.
Rinichii elimina produsii de metabolism, minerale, apa, si alte substante din sange, care trec in urina. Urina contine sute de substante reziduale. Alimentatia, ingestia de lichide, efortul fizic depus si cat de bine functioneaza rinichii influenteaza compozitia urinei.

Pot fi realizate mai mult de 100 de teste diferite din urina care analizeaza diferite aspecte si in urma carora se poate pune diagosticul unor afectuni:

Culoarea.
Culoarea urinei poate fi influentata de mai multi factori printre care cantitatea de apa, dieta, diferite medicamente si boli. Intensitatea culorii depinde de cantitatea de apa ingerata si apoi excretata.
Suplimentele de vitamina B pot colora urina in galben. Unele medicamente, afinele, rubarba, sfecla si sangele in urina o pot colora in rosu-brun.

Transparenta.
In mod normal urina este clara. Bacteriile, sangele, sperma, cristalele sau mucusul pot face ca urina sa fie tulbure.

Mirosul.
Urina nu miroase foarte puternic. Unele afectiuni pot determina schimbarea mirosului acesteia. Spre exemplu, o infectie cu E coli, poate face ca urina sa miroasa urat, iar diabetul si infometarea determina un miros dulce, fructat.

Densitatea specifica.
Acest parametru verifica cantitatea de substante din urina. De asemenea, arata si cat de bine pot rinichii sa concentreze urina. Cu cat este mai mare densitatea specifica, cu atat mai multe substante solide se gasesc ea.
Daca persoana consuma cantitati mari de apa, rinichii produc o urina cu continut mare in apa, care are o densitate specifica mica. In caz contrar, rinichii produc o urina cu continut scazut de apa, care are o densitate specifica mare.

PH-ul.
PH-ul masoara cat de acida sau alcalina este urina. O urina cu pH 4 este foarte acida, in timp ce o urina cu pH 7 este neutra (nici acida, nici alcalina), iar la pH de 9 este puternic alcalina.
Uneori pH-ul urinei este influentat de anumite medicamente. Astfel, medicul poate sfatui unii pacienti cum sa mentina urina nici acida, nici alcalina, pentru a preveni formarea anumitor tipuri de calculi renali.

Proteinele.
In mod normal proteinele nu se gasesc in urina. Febra, exercitiile fizice intense, sarcina si unele afectiuni, in special renale, pot determina aparitia proteinelor in urina.

Glucoza.
Glucoza este un tip de carbohidrat simplu ce se gaseste in sange. In mod normal glucoza nu se gaseste in urina sau este in cantitate foarte mica. Cand nivelul glicemiei este mare, in diabetul netratat, glucoza ajunge in urina. Glicozuria apare si in afectiuni sau traumatisme renale.

Nitritii.
Bacteriile care determina infectii ale tractului urinar (UTI) produc o enzima care transforma nitratii urinari in nitriti. Nitritii in urina indica prezenta unei infectii a tractului urinar.

Cetonele.
Cand grasimile sunt metabolizate pentru a obtine energie, organismul produce substante numite cetone (sau corpi cetonici). Acestea se elimina prin urina.
Cantitati mari de cetone in urina semnifica prezenta unei afectiuni severe – cetoacidoza diabetica.
O dieta saraca in carbohidrati, infometarea sau varsaturile severe pot determina aparitia cetonelor in urina.

Analiza microscopica.
In cazul acestui test, urina este centrifugata astfel incat substantele solide se sedimenteaza. Sedimentul este intins pe o lama si este privit la microscop. Pot fi observate urmatoarele:
- hematii sau globule albe. Celulele sanguine nu se gasesc in urina in mod normal. Inflamatia, diferite afectiuni sau traumatisme ale rinichilor, ureterelor si vezicii urinare sau uretrei pot provoca aparitia sangelui in urina. Exercitiile fizice intense, cum ar fi alergarea la maraton, pot determina aceeasi modificare. Prezenta globulelor albe poate indica o infectie sau o afectiune renala.
- cilindri. Unele afectiuni renale pot determina formarea de mici tubuli, numiti cilindri, la nivelul rinichilor. Acesti cilindri sunt eliminati in urina. Ei pot fi formati din hematii sau globule albe, substante ceroase sau grasimi, proteine. Tipul de material din care sunt formati pot arata afectiunea care ii produce.

Cristalele.
Persoanele sanatoase au doar cateva cristale in urina. Un numar mare de cristale sau prezenta anumitor tipuri de pot indica litiaza renala sau unele probleme de metabolism.
- bacterii, fungi sau paraziti. In mod normal in urina nu sunt prezente bacterii, fungi sau paraziti. Existenta acestora poate fi un indicator pentru infectie.
- celule scuamoase. Prezenta celulelor scuamoase poate indica faptul ca proba nu a fost recoltata corect si este nevoie sa fie repetata.

Testul de urina poate fi facut pentru:
- A verifica prezenta unei afectiuni sau a unei infectii ale tractului urinar. Simptomele infectiilor urinare sunt urina colorata sau urat mirositoare, durerea in timpul mictionarii, dificultati la mictionare, durere surda, hematurie (prezenta sangelui in urina) sau febra.
- A evalua eficienta tratamentelor unor afectiuni cum este diabetul, litiaza renala, infectiile tractului urinar, hipertensiunea arteriala si unele afectiuni renale sau hepatice.
- Este parte din examinarea paraclinica de rutina.

- Pacientul nu trebuie sa ingere alimente care pot colora urina, cum ar fi afine, sfecla, rubarba inainte de test. Si sa nu faca efort fizic intens inainte de acesta.
- Femeile trebuie sa anunte medicului daca sunt la menstruatie sau in perioada premenstruala. Este posibil ca specialistul sa recomande recoltarea urinei dupa aceasta perioada.
- Doctorul poate intreba pacientul daca ia mendicamente care coloreaza urina. Acestea includ vitaminele B, fenazopiridina, rifampicina, si fenitoina. Este bine ca pacientul sa spuna medicului daca utilizeaza diuretice, intrucat acestea pot afecta rezultatul.
- Daca pacientul are intrebari despre test, riscurile acestuia, cum este realizat sau ce inseamna rezultatele este bine sa le adreseze mediului.

Un test de urina de rutina poate fi facut la cabinetul medical, la o clinica sau la laborator. Recoltarea se poate face si acasa si poate fi adus la laborator pentru testare.

Colectarea urinei din jetul de mijloc se face respectand urmatoarele indicatii:
- Pacientul trebuie sa se spele pe mani inainte de recoltarea urinii
- Daca paharul in care se va recota are un capac, acesta trebuie indepartat cu grija si asezat cu suprafata interioara in sus. Interiorul capacului nu trebuie atins cu degetele.
- Pacientul trebuie sa spele zona genitala.
- Barbatul trebuie sa retraga pielea preputului daca acesta este prezenta si sa curete capatul uretrei cu servetele dezinfectante.
- Femeia trebuie sa elibereze uretra prin indepartarea labiilor cu o mana si sa curete uretra cu servetel dezinfectant. Aceasta trebuie sa curete zona cu o miscare din fata spre spate astfel incat bacteriile de la nivelul anusului sa nu fie aduse la nivelul uretrei.
- Pacientul va incepe sa urineze in toaleta. Femeia ar trebui sa-si tina labiile departate cu o mana in timp ce urineaza.
- Dupa ce urina a curs pentru cateva secunde, paharul colector se aseaza in fluxul urinar si se colecteaza aproximativ 60 ml de urina din ”jetul mijlociu” fara oprirea acestuia.
- Marginea paharului nu trebuie atinsa de organele genitale. Proba de urina nu trebuie contaminata cu hartie igienica, par pubian, materii fecale, sange menstrual sau orice altceva.
- La sfarsit sa aseaza cu grija capacul si paharul colector se duce la laborator. Daca pacientul colecteaza urina acasa si nu poate ajunge repede la laborator, recipientul se refrigereaza.

Aceasta metoda colecteaza urina produsa pe loc.
- pacientul trebuie sa urineze la toaleta, fara sa colecteza urina
- apoi trebuie sa bea o cantitate mare de apa si sa astepte 30-40 de minute
- apoi se recolteaza proba de urina. Aceleasi indicatii de mai sus trebuie urmate pentru obtinerea unei probe curate.
Proba de urina trebuie dusa la laborator sau trebuie refrigerata daca nu poate fi dusa imediat.

Nu exista nici un disconfort la colectarea urinii

Riscuri
Nu exista nici un risc pentru aceasta procedura.

Testul de urina analizeaza diferite componente ale acesteia, produsi de metabolism eliminati la nivel renal.
Valorile normale prezentate mai jos sunt doar orientative, intrucat acestea variaza de la laborator la laborator. In general raportul unei analize, specifica valorile normale pentru acel laborator. De asemenea, medicul va evalua rezultatele in functie de starea de sanatate a pacientului si de alti factori si simptome. Acest lucru inseamna ca o valoare care pentru un pacient este patologica pentru altul poate fi considerata normala.

Rezultatele testului de urina

Culoare:
- normal: galben deschis pana la galben inchis
- anormal: multe alimente si medicamente influenteaza culoarea urinei. Urina incolora poate fi declansata de o afectiune cronica renala sau de diabetul netratat. Urina de culoare inchisa poate fi rezultatul deshidratarii. Urina rosie poate insemna prezenta sangelui in urina.

Transparenta:
- normal: clara
- anormal: urina tulbure poate fi determinata de puroi (globule albe), sange (hematii), sperma, bacterii, fungi, cristale, mucus sau o infectie parazitara, cum este tricomonaza.

Mirosul:
- normal: usor miros de nuca
- anormal: consumul unor alimente (cum este asparagusul), vitaminele si antibioticele (cum este penicilina) pot avea ca rezultat un miros specific al urinei. Un miros dulce, fructat poate fi determinat de diabetul netratat. O infectie a tractului urinar poate fi cauza unui miros urat.

Densitatea specifica:
– normal: 1.005 – 1030
- anormal: o densitate specifica foarte mare inseamna o urina concentrata si poate fi provocata de ingestia insuficienta de lichide sau pierderea acestora (varsaturi severe, transpiratii abundente sau diaree) sau substante (proteie sau glucoza) in urina. O densitate specifica foarte mica inseamna prezenta unei urini diluate, care poate fi cauzata de ingestia excesiva de lichide, afectiuni renale severe si folosirea diureticelor.

Ph-ul:
– normal: 4,6 – 8
- anormal: unele alimente (cum sunt citricele si produsele lactate) si medicamente (cum sunt antiacidele) pot afecta pH-ul urinei. Un pH mare (urina alcalina) poate fi cauzata de varsaturi severe, afectiuni renale, unele infectii ale tractului urinar si astmul. Un pH scazut (urina acida) poate fi influentat de afectiuni pulmonare severe (emfizem), diabet netratat, supradozarea aspirinei, diareea severa, deshidratarea, infometarea, consumul excesiv de alcool si ingestia de antigel (etilen glicol).

Proteinele:
– normal: absente
- anormal: prezenta proteinelor in urina poate semnifica afectiuni ale rinichilor, o infectie, cancer, hipertensiune arteriala, diabet, lupus eritematos sistemic sau glomerulonefrita. Prezenta proteinelor in urina poate insemna insuficienta cardiaca, leucemia, intoxicatia cu mercur sau plumb sau preeclampsia la gravide.

Glucoza:
– normal: absenta
- anormal: administrarea de lichide intravenos poate determina aparitia glucozei in urina. Prea multa glucoza in urina poate fi cauzata de diabetul necontrolat, probleme ale glandelor suprarenale, leziuni hepatice, leziuni cerebrale, anumite tipuri de intoxicatii si anumite afectiuni renale. Gravidele sanatoase pot avea glucoza in urina, lucru normal in timpul sarcinii.

Corpii cetonici:
– normal: absenti
- anormal: prezenta corpilor cetonici in urina poate insemna un diabet necontrolat, o dieta foarte saraca in carbohidrati, infometare sau tulburari de alimentatie (cum sunt anorexia nervoasa si bulimia), alcoolism, sau intoxicatia cu alcool tehnic.
Corpii cetonici sunt deseori gasiti in urina la persoanele care nu mananca timo de mai mult de 18 ore. Acest lucru apare la persoanele care sunt bolnave si nu pot manca sau la cele care prezinta varsaturi. Nivele scazute de corpi cetonici pot fi, uneori, depistate chiar si in urina femeilor gravide.

Analiza microscopica:
– normal: globulele albe si rosii sunt absente sau prezente in cantitate foarte mica, la fel si cilindrii. Nu trebuie sa existe bacterii, fungi, paraziti, sau celule scuamoase. In mod normal pot fi observate cateva cristale.
- anormal: globulele rosii in urina pot fi cauzate de leziuni renale sau vezicale, litiaza renala, infectii ale tractului urinar, inflamatii ale rinichilor (glomerulonefrita), o tumora vezicala sa renala, lupusul eritematos sistemic. Globulele albe in urina pot sa apara datorita unei infectii a tractului urinar, unei tumori vezicale, inflamatiei rinichilor, lupusului eritematos sistemic sau inflamatiei vaginale.

In functie de tip, cilindrii pot arata prezenta inflamtiei sau a distrugerii micilor tubuli de la nivelul rinichilor, vascularizatie renala insuficienta, intoxicatia cu metale grele (plumb sau mercur), insuficienta cardiaca sau infectii bacteriene.
Cantitati mari de cristale sau anumite tipuri de cristale, pot insemna litiaza renala, leziuni renale sau probleme de metabolism. Unele medicamente si anumite tipuri de infectii renale pot genera cresterea numarului de cristale in urina.
Prezenta bacteriilor in urina semnifica infectia tractului urinar. Fungi si parazitii (cum este cel care determina tricomoniaza) pot semnifica prezenta infectiei urinare.
Prezenta celulelor scuamoase arata ca proba recoltata nu este suficient de curata. Aceste celule nu inseamna ca exista o problema medicala, dar medicul poate cere pacientului sa recolteze din nou.

Rezultate false
Motivele pentru care pacientul nu poate face testul sau rezultatele acestuia nu pot fi folosite sunt:
- pacienta recolteaza in timpul ciclului menstrual
- administrarea unor medicamente, cum sunt diureticele, eritromicina, trimetoprim sau doze mari de vitamina C administrate impreuna cu un antibiotic cum este tetraciclina.
- realizarea unei radiografii cu substanta de contrast in ultimele trei zile.
- intarzierea aducerii urinei la laborator mai mult de o ora de la recoltare (in cazul in care aceasta nu a fost refrigerata).

- Exista anumite teste care pot fi realizate la domiciliu.
- Pentru depistarea anumitor disfunctii ale rinichiului sau vezicii urinare medicul poate solicita colectarea si analiza urinei produsa in 24 de ore. Majoritatea adultilor produc intre 1 litru si 2 litri de urina pe zi. Copiii produc intre 300 ml si 1,5 l pe zi.
- Colectarea unei probe de urina de la un copil mic sau de la un sugar necesita un recipient special din plastic cu banda adeziva la nivelul deschizaturii. Punga este plasata la nivelul organelor genitale ale copilului pana cand acesta urineaza. Apoi punga este indepartata cu grija. Pentru a recolta urina de la un sugar foare bolnav medicul poate folosi un cateter urinar inserat prin uretra sau prin punctia suprapubiana, cu un ac, direct din vezica urinara.
- Pentru a scadea sansele de contaminare a probei de urina cu bacterii, asistenta medicala poate recolta proba de urina cu ajutorul unei sonde urinare. Aceasta metoda poate fi folosita la pacientii spitalizati care sunt foarte bolnavi si nu pot preleva proba singuri. Folosirea sondei urinare permite recoltarea unei probe necontaminate.
- Daca un rezultat anormal este gasit la testul de urina, pot fi facute si alte teste, cum sunt cultura din urina, radiografia rinichilor (pielograma intravenoasa) sau cistoscopia.

Alte substante a caror prezenta poate fi testata in urina:
- Bilirubina. Aceasta este un produs rezultat din distrugerea hematiilor. Se elimina din organism prin scaun. Bilirubina nu se gaseste in mod normal in urina. Daca este prezenta, deseori semnifica o afectiune hepatica sau faptul ca fluxul de bila din vezicula biliara este blocat.
- Urobilinogenul. Aceasta este un produs rezultat din metabolizarea bilirubinei. Este eliminata, de asemenea, prin scaun. Doar cantitati mici de urobilinogen se gasesc in urina. Prezenta sa in cantitate mare in urina semnifica o afectiune hepatica (ciroza, hepatita) sau obstructia fluxului de bila din vezicula biliara.
- Proteina Bence Jones. Aceasta este o proteina anormala ce se gaseste in urina a 50% dintre pacientii cu o forma rara de cancer numit mielom multiplu. Testul de urina se face cand se suspicioneaza aceasta afectiune. Un test de urina obisnuit nu cauta sa evidentieze aceasta proteina.