Analize medicale pe care trebuie sa le faci anual

Analizele medicale cel putin o data pe an ar trebui sa reprezinte un obicei care sa ne urmareasca toata viata. Astfel, putem preveni o serie de afectiuni ce pot fi mult mai costisitoare daca isi fac simtita prezenta.

Odata cu trecerea timpului, organismul imbatraneste si, astfel, face fata mult mai greu la agresiunile atat externe, cat si interne; din acest motiv este bine ca macar o data pe an sa facem o serie de analize care sa ne atentioneze in cazul in care ceva nu este in regula.

Colesterolul a reprezentat un subiect atat de larg dezbatut, incat in ziua de astazi lumea nu mai stie exact ce este bine si ce este rau.

Ce stim exact este faptul ca, intr-adevar, exista un colesterol bun si un colesterol rau sau, tradus in limbaj medical, LDL colesterol (cel rau) si HDL colesterol (cel bun).

Este foarte important de retinut aceasta informatie, deoarece exista situatii cand, pe buletinul de analize, laboratorul ofera doar valoarea colesterolului total.

Acest lucru nu este intocmai corect deoarece, fara impartirea colesterolului in fractii, HDL si LDL, nu putem spune cu exactitate daca pacientul necesita tratament sau daca prezinta un risc de a dezvolta ateroscleroza.

Un LDL colesterol crescut necesita de cele mai multe ori un tratament daca nu poate fi reglat prin dieta (consum de alimente bogate in Omega-3).

Tradus mot-a-mot, acest cuvant inseamna graficul sangelui. Cu alte cuvinte, ne ofera o reprezentare “grafica” a elementelor ce alcatuiesc sangele. Se mai poate intalni si sub denumirea de hemoleucograma.

Cei trei mari piloni care constituie hemograma sunt reprezentati de: eritrocite (globule rosii), leucocite (globule albe), trombocite (entitati implicate in coagularea sangelui).

Pe langa numararea propriu-zisa a acestor celule, hemograma ne aduce si informatii calitative, nu doar cantitative.

Putem obtine informatii cu privire la valoarea hemoglobinei (Hb, Hgb), care reprezinta markerul anemiei; in cazul in care organismul lupta cu o infectie, numarul si tipul de celule albe implicate in aparare ne poate aduce informatii cu privire la agentul patogen raspunzator de infectie; un deficit de fier, de vitamina B12 sau de acid folic poate fi, de asemenea, semnalat intr-o prima etapa de hemograma.

Ficatul sau uzina biochimica a organismului este organul implicat in majoritatea proceselor metabolice ce au loc in corpul nostru. In fiecare zi face fata unei serii intregi de agresiuni, de la alimente si suplimente pana la alcool si medicamente.

Din pacate, batranii sunt mari consumatori de medicamente si din acest motiv este indicat ca periodic sa fie evaluata si functia ficatului.

Transaminazele sau TGP si TGO sau AST si ALT sau GOT si GPT reprezinta enzimele de la nivelul hepatocitului (celula hepatica). Ori de cate ori ficatul sufera, iar celulele lui sunt distruse, aceste enzime sunt eliberate in sange si concentratia lor creste.

Situatiile in care aceste enzime sunt crescute sunt reprezentate de: infectii virale (hepatite virale), consum excesiv de alcool (hepatita alcoolica), ingestie de substante toxice (hepatita toxica), insuficienta cardiaca, traumatisme la nivelul ficatului, sindrom de colestaza (un calcul la nivelul coledocului) si orice alt eveniment care este capabil sa provoace un traumatism la nivelul ficatului.

Persoanele trecute de 60 de ani care prezinta diverse afectiuni cardiace au risc mai crescut de a dezvolta fibrilatie atriala. Fibrilatia atriala reprezinta o boala la nivelul cordului, care se caracterizeaza prin contractii haotice si ineficiente ale atriilor (cele 2 camarute ale inimii ce se afla deasupra ventriculilor).

Astfel, se creeaza un teren propice de formare a trombilor (cheaguri de sange) la nivelul acestor atrii din cauza stagnarii sangelui.

Pacientii diagnosticati cu aceasta boala care se poate manifesta printr-un singur episod (fibrilatie atriala paroxistica) sau mai multe episoade, persistenta sau prezenta mereu (permanenta) sunt candidati sa primeasca terapie anticogulanta (impotriva formarii cheagurilor de sange).

Trebuie subliniat faptul ca pacientiilor care au avut doar un singur episod de fibrilatie atriala si care nu prezinta factori de risc nu li se recomanda terapia anticoagulanta.

Aceasta este o analiza care ne aduce informatii cu privire la nivelul de glucoza din sange. Pancreasul, organul care secreta insulina, este raspunzator de valorile glicemiei, astfel ca o testare de rutina a glicemiei poate aduce informatii pretioase cu privire la activitatea pancreasului.

Cu varsta, capacitatea pancreasului de a secreta insulina scade si, din acest motiv, trebuie sa avem in vedere si masurarea glicemiei la analizele de rutina.

Acest lucru ne ajuta sa modificam in dieta noastra acele elemente care ar putea potenta aparitia unui diabet zaharat in cazul in care valoare glicemiei este crescuta.

Recoltarea corecta se face dimineata, pe nemancate, deoarece, in cazul in care am mancat inainte, valoarea glicemiei poate iesi mai mare.

In situatia in care exista suspiciuni, medicul poate recomanda efectuarea unui test aditional care poarta numele de TTGO si se traduce printr-un test de toleranta la glucoza orala. Acesta poate confirma sau infirma un potential diabet.

Cele trei analize reprezinta un trio de inceput care evalueaza functia rinichilor. Odata cu trecerea timpului, capacitatea de functionare a rinichilor scade, de aceea este indicat ca periodic sa evaluam functia acestora prin dozarea ureei serice, a creatininei serice si a acidului uric.

Valorile crescute ale acidului uric pot determina aparitia gutei, valorile crescute ale creatininei serice si ale ureei serice pot semnaliza o capacitate de filtrare scazuta a rinichilor, cu aparitia unor complicatii, printre care si insuficienta renala.

De asemenea, ureea serica si creatinina serica crescute pot fi semnale pentru un grad de deshidratare ce este prezent la nivelul organismului.

Asa cum hemograma este o reprezentare “grafica” a sangelui, ionograma este o reprezentare “grafica” a ionilor din organism. Principalii ioni din organism, care sunt evaluati de ionograma sunt: sodiul (Na), potasiul (K), clorul (Cl), magneziul (Mg) si calciul (Ca).

Modificarile din cadrul ionogramei pot furniza informatii cu privire la afectiuni renale, hepatice, neoplazice, musculare, digestive, endocrine, dar si secundar consumului de medicamente.