Analize biochimice - analiza proteinelor sanguine (proteine totale, proteinograma, probe hepatice, fibrinogen)

Proteinele sunt substante organice complexe ale materiei vii, care contin azot, sulf si fosfor. Ele sunt necesare pentru cresterea organismului pentru refacerea celulelor uzate, precum si pentru producerea de energie calorica, un gram de proteine producand 4 calorii. Majoritatea proteinelor din organismul omului provin din alimente bogate in proteine, fie de origine animala (carne, lapte, branza, oua), fie de origine vegetala (fasole, mazare, soia, linte etc.). Analiza proteinelor se face din serul sanguin. Exista mai multe feluri de analize care exploreaza diferite componente ale proteinelor, astfel: proteine totale, electroforeza, fibrinogenul, teste hepatice etc.

Proteinele totale reprezinta cantitatea globala a proteinelor sanguine exprimate in grame la 100 ml ser sanguin.
Valorile normale ale proteinelor sanguine sunt:
- la adulti = 6,6- 8,6 g la 100ml;
- la copii 1-3 ani = 6,0 - 8,6 g la 100ml.
Din acestea, circa 60% (3,6-4,8g) sunt constituite din albumina restul din globuline. Cantitatea de proteine din ser depinde si de alimentatie, cand alimentatia este foarte bogata in proteine, creste si concentratia lor in sange si invers proteinele sanguine scad din sange in subnutritia proteica.

Scaderea proteinelor sanguine se intalneste in diferite boli. Astfel, cand ficatul care este laboratorul ce fabrica proteinele, se imbolnaveste scade si concentratia proteinelor din sange. La fel se intampla cand omul pierde proteinele prin hemoragii sau prin urina (albuminurie). Varsaturile, care impiedica alimentatia normala, bolile de stomac, intestin si pancreas care perturba digerarea proteinelor, diareea sunt numai o parte din cauzele care scad concentratia sanguina de proteine. De asemenea, efortul fizic intens, stresul nervos, precum si bolile care produc febra prin consumul crescut de proteine, contribuie la scaderea proteinelor organismului. Scazand proteinele din sange, organismul cauta sa le inlocuiasca apeland la proteinele din organele sale si mai ales din muschi, fapt ce duce la slabirea si la scaderea in greutate a corpului. Deoarece proteinele sanguine au capacitatea de a retine apa in vasele sanguine, prin scaderea lor, apa din vasele sanguine trece in tesuturile corpului (maini, picioare etc.) producand edeme.
Mai rar, proteinele sanguine pot sa aiba valori crescute, ca in unele boli genetice si parazitare sau ca in hipertensiunea arteriala.

Electroforeza serului (proteinograma)

Daca pe o hartie de filtru pusa in legatura cu un curent electric continuu se pune o picatura de ser sanguin, proteinele totale din ser sunt descompuse in 5 categorii de substante numite fractiuni proteinice.

Valorile medii normale ale acestor fractiuni (care se refera la persoanele de varsta adulta si normal hranite) pot sa varieze pana la 10% in plus sau in minus, in special la copii, varstnici sau la persoane care nu se alimenteaza normal.

Valori normale

Fractiunea proteica a serului	Proportii inprocente	Proportii in grame
Albumine	52-62%	3,64-4,34
Globuline dintre care:	38-48%	2,66-3,36
alfa-1-globuline	2-5%	0,14-0,35
alfa-2-globuline	6-9%	0,42-0,63
beta-globuline	8-11%	0,56-0,77
gama-globuline	14-21%	0,98-1,47

Probele hepatice sau testele de disproteinemie, sunt analize care exploreaza capacitatea ficatului de a sintetiza proteinele normale, necesare organismului. Un ser cu proteine normale in prezenta reactivilor cu care se fac probele hepatice, nu produce modificari vizibile, dar un ser cu proteine modificate, in urma unor boli, produce cu reactivii respectivi o tulbureala.

Cu cat tulbureala este mai mare, cu atat si modificarile biochimice ale proteinelor sunt mai intense.
In categoria analizelor care exploreaza functia hepatica intra reactia cu Timol, reactia Takata, Gros etc. Aceste analize devin anormale (pozitive) mai ales in bolile de ficat: hepatita acuta si cronica, ciroza, colecistita.

Cu toate acestea, ele devin pozitive si in alte boli, in care se produc fractiuni proteinice anormale: boli de rinichi, de plamani, de splina, boli de sange si tumorale, deci nu orice proba hepatica cu volori crescute arata o boala de ficat dupa cum nu indica totdeauna nici gradul de gravitate al bolii.

De altfel, aceste probe se pot modifica de la o luna la alta dupa tratament si regim alimentar. De aceea probele hepatice se interpreteaza intotdeauna in corelatie cu alte analize ajutatoare: proteinele totale, electoforeza etc.

Serul prea gras falsifica rezultatele probelor hepatice. De aceea, persoanele care isi fac aceste analize nu vor manca cu 12 ore inainte de recoltarea sangelui. Bolnavii cu diabet netratat au un sange gras. Inainte de a-si face probele hepatice, ei trebuie sa-si trateze mai intai diabetul, caci grasimile din serul lor nu scad numai cu regim alimentar.

Valori normale ale probelor hepatice

Testul, analiza	Valori normale
Timol	1-4 unitati Mag Lagan
Takata-Ara	Reactia negativa (analiza normala) se noteaza cu minus Reactia pozitiva (analiza anormala) se noteaza cu 1-3 plusuri
Gros	Reactia negativa (analiza normala) se noteaza cu minus Reactia pozitiva (analiza anormala) se noteaza cu 1-3 plusuri
Sulfat de cadmiu	Reactia negativa (analiza normala) se noteaza cu minus Reactia pozitiva (analiza anormala) se noteaza cu 1-3 plusuri
Sulfat de zinc (Kunkel)	2-12 unitati

Fibrinogenul este o substanta proteinica din sange care este sintetizata de ficat si care are rol important in coagularea sangelui.
Valori normale ale fibrinogenului: 200-400 mg la 100 ml sange.

Scaderea fibrinogenului sub aceste valori poate produce hemoragii la bolnavii cu boli ale ficatului. Fibrinogenul creste insa foarte mult (peste 500 mg la 100 ml sange) in bolile infectioase acute si mai ales in reumatismul articular acut.

Ca urmare a consumului de proteine de catre organism rezulta si o serie de produsi de degradaresaudeseuri, care nu mai pot fi utilizate si pe care organismul le elimina din sange in urina, iar in cantitati mai mici si prin transpiratie. Cele mai importante deseuri de proteine sunt: acidul uric, creatinina si ureea. Aceste substante se gasesc in mod normal, in sange, in concentratii mici, dar ele devin otravitoare pentru organism daca depasesc un anumit nivel de concentratie. De aceea, organismul le elimina prin rinichi in urina.

Acidul uric, creatinina si ureea cresc in sange si urina dupa consumul de alimente bogate in proteine, in bolile care distrug sau consuma in mod exagerat proteinele corpului (boli infectioase, boli de sange etc.). In bolile de rinichi (nefrita acuta si cronica, insuficienta renala) aceste substante nu mai pot fi filtrate si eliminate prin rinichi si atunci se acumuleaza in sange, producand tulburari grave in organism. In urma efortului fizic, concentratia acestor substante este de asemenea mai mare decat in stare de repaus.

Acidul uric creste foarte mult la persoanele care consuma cantitati mari de carne si organe (ficat, rinichi, splina, creier, icre) precum si la unele persoane predispuse sa produca mult acid uric. Cresterea peste masura a acidului uric in sange produce boala numita guta asemanatoare cu reumatismul, iar eliminarea de cantitati mari de acid uric in urina poate sa duca la formarea de calculi urinari compusi din acid uric. Alcoolul, cafeaua, ceaiul, unele medicamente (vitamina C, aspirina, antinevralgicele, cortizonul etc.) cresc concentratia acidului uric din sange. De aceea aceste substante nu se vor consuma cu 24 ore inainte de efectuarea analizelor.

Valori normale ale deseurilor proteice

Deseurileproteinice	In sange	In urina
Acidul uric	2-5 mg/100 ml	0,30-0,80 g/24h
Ureea	20-50 mg/100 ml	15-35 g/24h
Creatinina	0,6-1,2 mg/100 ml	0,8-1,9 g/24h

Concentratia ureei sanguine este mai mica la femei si la copii, la persoanele subnutrite, in bolile de ficat, cand acest organ nu mai poate produce uree. Insuficienta renala acuta si cronica, infectiile insotite de febra, obstructia cailor urinare (litiaza urinara, marirea prostatei) sunt cauze patologice care cresc peste normal ureea sanguina.