Analiza mineralelor sau ionograma (sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, plumb, iod)

Vezi galerie foto

Organismul omului, ca si al animalelor, este constituit si din materie neorganica, adica din minerale (electroliti): metale si metaloide (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, iod etc.).

Aceste minerale sunt introduse in organism odata cu apa si alimentele. In mod normal exista un echilibru intre cantitatea de minerale introdusa si cantitatea de minerale eliminata din organism prin urina, materii fecale, sudoare, saliva, lacrimi. Perturbarea acestui echilibru, fie printr-un exces fie printr-un deficit, produce tulburari in functia normala a organismului.

De obicei, excesul de minerale este rar intalnit deoarece organismul are capacitatea de a regla compozitia in minerale a sangelui, eliminand surplusul de fecale sau urina pe alte cai. Numai in cazul in care functia rinichiului este tulburata de anumite boli, mineralele neputandu-se elimina, se acumuleaza excesiv in organism.

Lipsa de minerale in organism este cauza fie a unei alimentatii sarace in elementele respective, fie a eliminarii lor accentuate din organism, in bolile care provoaca varsaturi sau diaree, in bolile de rinichi care duc la eliminarea crescuta de minerale din organism, in unele boli ale glandelor endocrine, precum si dupa operatii.

Analiza mineralelor (ionograma) se efectueaza din sange, urina sau din ambele, de obicei in spitale, dar si in unele policlinici. Valorile ionogramei variaza cu modul de alimentatie, cu varsta, cu sezonul si cu felul bolii. Rezultatele analizelor se exprima in miligrame de mineral la 100 ml sange, in grame la litru sange sau urina, in grame la urina din 24 sau in miliechivalenti la litru (mEq/l).

Este un mineral absolut necesar omului, deoarece are capacitatea de a retine apa in organism. Cantitatea de sodiu creste in organism dupa o alimentatie foarte sarata si in bolile de rinichi (insuficienta renala) cand sarea nu se mai poate elimina prin rinichi si ramane stocata in organism.

Sodiul scade din sange in urma unui regim desarat sau din cauza transpiratiei intense, mai ales vara, dupa eforturi fizice sau cand se bea multa apa. Bolile care produc varsaturi sau diaree determina o scadere a sodiului din organism. Cand scade sodiul din sange, scade de obicei si din urina.

Abuzul de diuretice saraceste, de asemenea, organismul in sodiu. In unele boli (nefrita, insuficienta renala, boala Addison, hipertensiune arteriala etc.) este necesar ca sodiul chiar sa fie scazut in organism pentru a cruta rinichii, respectiv inima sa faca eforturi prea mari pentru a-l elimina din organism.

Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de clorura de sodiu (sarea de bucatarie). De regula, clorul din organism creste sau scade concomitent cu sodiul.

Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism deoarece el formeaza oasele si dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in celulele corpului, avand un rol important in coagularea sangelui, in buna functionare (contractia) a muschilor scheletului si muschiului inimii, in cresterea si calcifierea oaselor copiilor, in vindecarea fracturilor osoase etc.

Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie, carcei), rahitism la copii, osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea oaselor) etc.

Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati foarte mari de calciu (lapte, branza, paine), insa acesta nu retine decat o mica cantitate de calciu, restul eliminaandu-l prin fecale si urina. Aceasta reglare a calciului se face de catre glanda paratiroida, care se afla situata la gat si care secreta un hormon numit parathormon. Cand aceasta glanda secreta prea mult hormon, creste cantitatea de calciu din sange.

De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea la pat, calciul se elibereaza in cantitati mari din oase, crescand concentratia sa in sange.

Consumul unor cantitati mairi alimente bogate in calciu va creste concentratia calciului din urina, favorizand la unele persoane producerea pietrelor (calculilor) la rinichi. Vara, sub influenta razelor ultraviolete, precum si dupa tratamentul cu vitamina D, concentratia calciului sanguin creste.

Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile de rinichi care nu mai pot retine calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si in rahitism. Copiii, gravidele, batranii au valori mai mici ale calciului sanguin, de aceea acestia au nevoie de mai mult calciu.

In general, acesta este legat de calciu, formand fosfatul de calciu necesar cresterii oaselor, precum si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De asemenea, fosforul are rol in buna functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor (fermentilor). Fosforul din organism provine din alimente care contin mari cantitati din acest mineral ca: lapte, branza, oua, icre, creier, carne.

Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva a alimentelor care contin fosfor, dupa tratamentul cu vitamina D, in insuficienta renala, in bolile glandelor paratiroide, in tumori ale oaselor.

Excesul de fosfor in sange se elimina prin urina sub forma de fosfat de calciu, fapt care favorizeaza formarea calculilor urinari. O urina care contine o cantitate prea mare de fosfat de calciu este tulbure, devenind albicioasa in urmatoarele 30-60 de minute de la urinare.

Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in lipsa vitaminei D, in rahitism si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care perturba absorbtia de fosfor din intestin. De mentionat ca, la copii, valorile fosforului urinar sunt mai mari si scad progresiv pe masura inaintarii in varsta.

Are, ca si calciul, un rol important in buna functionare atat a muschilor scheletici, cat si ai inimii. De aceea, lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire in activitatea lor. Potasiul se gaseste in aproape toate alimentele, dar mai ales in fructe (mere, cirese, pere) si in zarzavaturi.

In mod normal, excesul de potasiu din organism din cauza alimentatiei se elimina automat prin rinichi, in urina. In bolile in care se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi (insuficienta renala, coma diabetica, boala Addison), acesta se aculumeaza in organism, provocand tulburari ale inimii.

Potasiul scade din sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca: paine alba, dulciuri rafinate sau dupa administrarea vmedicamentelor diuretice sau pe baza de cortizon. De asemenea, medicamentele laxative si purgativele elimina, odata cu materiile fecale, si cantitati mari de potasiu.

De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupe tratamentul cu aceste medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratia abundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copiii mici, diabetul, postul prelungit sunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism.

Este principalul mineral care intra in compozitia globulelor rosii ale sangelui, dandu-i acestuia culoarea rosie intensa. De asemenea, fierul ia parte la formarea unor enzime vitale pentru organism, cum sunt enzimele care contribuie la fixarea oxigenului pe celule.

Fierul din organism provine din apa si mai ales din alimentele bogate in fier (carne, ficat, splina, oua, morcovi, spanac, soia, ciocolata si altele). Nevoile organismului de fier sunt mici, de 2 mg/zi, asa ca cele 10-15 mg pe zi pe care omul le primeste din apa si alimentele consumate sunt suficiente pentru organism. Totusi, la persoanele adulte, mai ales pentru copiii subnutriti, lipsa fierului din alimentatie poate duce la anemie feritiva.

Scaderea fierului din organism se intalneste in urma masive sau in urma hemoragiilor minore, dar repetate, pr ca sangerari din nas, din caile urinare si genitale, din tubul digestiv (hemoroizi) etc. Bolile digestive, operatiile pe stomac si intestin produc anemie prin faptul ca reduc absorbtia fierului in organism. Anemia prin lipsa de fier se stabileste numai de catre medic dupa analiza sangelui.

Valori normale ale fierului:
- Barbati = 0,90-1,50 mg/l (90-150 ug sau gamma/100 ml)
- Femei = 0,8 - 1,40 mg/l (80 - 140 ug sau gamma/100 ml).

Este un element chimic indispensabil unei bune functionari a unor organe din corpul omenesc: ficat, muschi, sistem nervos etc. Acesta intra in compozitia enzimelor ce iau parte la arderea glucozei in organism si, impreuna cu calciul, intervine in activitatile musculare.

Cresterea concentratiei magneziului sanguin se intalneste in insuficienta renala (din cauza ca rinichii nu il pot elimina din urina), in diabetul grav, in boala Basedow (hiperfunctia glandei tiroide).

Valorile magneziului sanguin scad in insuficienta tiroidei, dupa pierderile exagerate prin varsaturi si diaree sau prin urina, dupa medicamente diuretice precum si in alcoolismul cronic. Lipsa magneziului se resimte mai mult la copii decat la adulti.

Valori normale ale magneziului:
- Sange = 0.82-1.64mmol/l;
- Urina = 2.5-7.4 mmol/24 h.

Nu este un constituent normal al organismului, dar datorita poluarii apei si alimentelor, acest mineral ajunge si in organism. La persoanele care lucreaza in mediul toxic cu plumb (tipografi, vopsitori, pictori, muncitorii care lucreaza in metalurgie), concentratia acestui element din organism poate creste pana la doze toxice.

De aceea, aceste persoane trebuie sa-si analizeze periodic sangele si urina, pentru a putea preveni intoxicatia cu aceasta substanta.

Valori normale ale plumbului
- Sange = pana la 40 ug/100 ml;
- Urina = pana la 125 ug/24 ore.

Iodul indeplineste roluri importante in organism, participand in special la sinteza hormonilor tiroidieni. Deficitul de iod duce la aparitia gusei. Iodul este utilizat pentru diagnosticul si tratamentul afectiunilor tiroidei.

Sursele de iod sunt reprezentate de: apa, sarea iodata algele, fructele si pestii marini.

Are valori normale cuprinse intre 4-8ug (gamma) la 100 ml plasma.