Vertijul postural paroxistic benign (BPPV)

Vertijul postural paroxistic benign este o afectiune a urechii interne, care se manifesta printr-o falsa senzatie de rotatie sau de ameteala a corpului sau mediului inconjurator, ce apare la anumite miscari ale capului.

Aceasta senzatie se numeste vertij. De obicei dureaza mai putin de un minut.

Exista forme usoare, moderate sau forme severe care pot determina greata.

Nu s-a demonstrat inca, dar se presupune ca particulele de calciu existente in mod normal la nivelul urechii interne se desprind si plutesc in canalul semicircular al urechii interne. Astfel perturba echilibrul normal si produc vertij. Medicamentele, diferite boli, varsta inaintata sau traumatismul cranian sunt cativa dintre factorii care pot determina desprinderea particulelor de la nivelul urechii interne.
Vertijul poate aparea la orice varsta si afecteaza in egala masura barbatii si femeile.

S-a dovedit ca exista risc mai mare de a dezvolta BPPV daca este satisfacuta una dintre conditiile:
- persoana varstnica
- traumatism cranian in antecedente
- inflamatia nervului care face legatura dintre urechea interna si creier, numita nevrita vestibulara
- interventie chirurgicala la nivelul urechii in antecedente.
Daca persoana a prezentat in trecut un episod de vertij cauzat de BPPV, exista probabilitate mare ca aceste crize sa se repete.

Principalul simptom este vertijul - o falsa senzatie de miscare, rotatie sau inclinatie a corpului sau mediului inconjurator, care este provocat de anumite miscari ale capului. De exemplu vertijul poate aparea la intoarcerea in pat a pacientului, prin rotirea brusca a capului, prin aplecarea inainte sau inclinarea inapoi a capului. Uneori vertijul poate fi insotit de greturi sau varsaturi.
Daca pacientul repeta aceeasi miscare de trei sau patru ori vertijul se poate ameliora si chiar disparea. Aceasta se numeste adaptare. Numai dupa cateva ore aceleasi miscari vor putea provoca din nou vertij.

BPPV este diagnosticat prin examen clinic si anamneza (istoricul debutului si evolutiei bolii).
Medicul specialist poate efectua si testul Dix-Hallpike. Pentru aceasta medicul va efectua miscari ale capului sau corpului pacientului in anumite directii, in timp ce urmareste miscarile involutare ale globilor oculari ai pacientului. Tipul de miscare al ochilor poate indica cauza vertijului.

In BPPV apare o senzatie de miscare, rotire chiar daca pacientul nu se misca. Daca vertijul este intens pot aparea greata sau varsaturi. Atacurile de vertij apar atunci cand se roteste capul intr-un anumit fel ca aplecarea capului inapoi, in sus sau in jos, sau intoarcerea in pat. De obicei dureaza mai putin de un minut. Miscarea capului in aceeasi directie poate provoca un nou episod de vertij.
BPPV dispare de obicei fara tratament. Pana cand dispare sau pana cand este tratat adecvat anumite miscari pot provoca accese de vertij. Cateodata dispare pentru cateva luni sau ani pentru a reaparea ulterior.

Se recomanda consult de specialitate in cazul in care exista falsa senzatie de miscare a corpului sau mediului inconjurator la miscarea capului si daca se asociaza cel putin una dintre:
- traumatism cranian in antecedente
- pierdere brusca completa a auzului
- slabiciune la nivelul mainii sau piciorului
- vedere neclara sau dubla
- dificultati de vorbire
- amorteala persistenta oriunde la nivelul corpului sau senzatie de zgomot in urechi.
Se recomanda consult de specialitate daca:
- vertijul apare pentru prima data
- in cazul aparitiei de sunete, zgomote si suieraturi de intensitate joasa la nivelul urechii, mai ales daca au aparut pentru prima data. Aceste zgomote poarta numele de tinitus
- episoade frecvente sau severe de vertij, care interfera cu activitatea zilnica
- episoade de vertij diferite de cele obisnuite
- sunt necesare medicamente pentru controlul senzatiei de greata sau voma.

Daca simptomele sugereaza BPPV, supravegherea atenta este potrivita in acest caz. BPPV poate disparea de la sine cu timpul. In cazul in care interfera cu activitatea zilnica sau produce greata si voma, tratamentul este necesar.
Urmatoarele categorii de specialisti sunt capabili sa diagnosticheze si sa trateze BPPV si cauzele vertijului:
- medicul de familie
- medicul rezident
- medicul de medicina interna
- medicul ORL-ist
- medicul neurolog.

BPPV este diagnosticat prin examen clinic si anamneza (istoricul pacientului). In orice caz diagnosticul cauzei vertijului poate fi dificil. Anumite boli, unele efecte adverse ale medicamentelor si traumatismele craniene pot fi si ele cauze de vertij.
Un test Dix-Hallpike poate fi facut in vederea stabilirii de catre medic a cauzei vertijului. In timpul testului medicul va observa miscarile involuntare ale globilor oculari ale pacientului. Aceasta stabileste daca vertijului este declansat de o afectiune de la nivelul creierului, la nivelul urechii interne sau la nivelul nervului care este conectat cu urechea interna.

Alte teste care pot fi facute in vederea diagnosticului

- Electronistagmografia, care consta in aplicarea unor electrozi la nivelul fetei, care masoara miscarile oculare. Se urmaresc anumite miscari ale globilor oculari atunci cand urechea interna este stimulata. Particularitatea miscarii poate indica daca sediul vertijului este la nivelul urechii interne sau la nivelul sistemului nervos central
- Teste imagistice, ca rezonanta magnetica sau tomografia cerebrala. Aceste teste pot fi facute daca se presupune ca simptomele pot fi cauzate de o afectiune organica a creierului
- Teste pentru detectarea acuitatii auditive. Un astfel de test poate stabili daca nervul care face legatura dintre urechea interna si creier este normal. Pierderea auzului insotita de vertij de obicei sugereaza alta afectiune decat BPPV, de tipul sindromului Meniere sau labitintitei.

Tratament - generalitati

BPPV poate disparea de la sine in cateva saptamani. Daca este nevoie de tratament, se recomanda miscari ale capului numite manevre eliberatorii. Aceste exercitii vor deplasa particulele de la nivelul canalelor semicirculare ale urechii interne pentru a nu mai influenta echilibrul corpului.
Cu timpul creierul va incepe sa reactioneze din ce in ce mai putin la semnalele declansate de particululele de la nivelul urechii interne. Acest lucru se numeste compensare. Compensarea apare atunci cand se continua miscarile capului chiar daca acestea produc vertij. Pentru a grabi aparitia compensarii pot fi facute exercitiile Brandt-Daroff. Acesta presupune trecerea de la pozitia sezand la acea pozitie care produce vertijul cel mai sever. Se mentine aceasta pozitie pana cand vertijul dispare sau cel putin 30 de secunde. Acest exercitiu va fi apoi repetat si pe partea cealalta. Se va executa de doua ori pe zi, timp de cateva saptamani sau luni sau pana cand vertijul dispare.

Un set de exercitii trebuie practicat de 3 ori pe zi (dimineata, la pranz si seara), timp de 2 saptamani. In fiecare set, exercitiile trebuie efectuate de 5 ori consecutiv:

- pozitia de start: asezat la marginea patului, in sezut, cu picioarele la nivelul solului
- se intoarce capul cu 45^o spre stanga
- se trece rapid in pozitia culcat pe partea dreapta, mentinand capul inclinat spre stanga (portiunea capului din spatele urechii drepte trebuie sa atinga patul)
- se mentine aceasta pozitie timp de 30 de secunde sau pana dispare vertijul
- se indreapta corpul si se revine la pozitia de start
- se mentine aceasta pozitie timp de 30 de secunde
- se intoarce capul cu 45^o spre dreapta
- se trece rapid in pozitia culcat pe partea stanga, mentinand capul inclinat spre dreapta (portiunea capului din spatele urechii stangi trebuie sa atinga patul)
- se mentine aceasta pozitie timp de 30 de secunde sau pana dispare vertijul
- se indreapta corpul si se ajunge din nou la pozitia de start.

Se recomanda efectuarea acestor exercitii timp de 2 saptamani, de 3 ori pe zi. La majoritatea pacientilor, disparitia completa a simptomelor se produce dupa 30 seturi, sau cca 10 zile. La aproximativ 30% din pacienti, episoadele de vertij reapar intr-un an. In cazul reaparitiei episoadelor de vertij se recomanda reluarea exercitiilor Brandt-Daroff cu efectuarea suplimentara zilnica a 10 minute de exercitii.

Medicamentele numite inhibitorii vestibulare (ca antihistaminele, scopolaminele sau sedativele) reduc vertijul si pot fi incercate in caz de simptome severe. Totusi, utilizarea medicamentelor in vederea controlarii vertijului mareste perioada pana la aparitia compensatiei.
Antiemeticele pot fi folosite de asemenea pentru controlul gretei si varsaturilor care acompaniaza vertijul.
Chirurgia poate fi folosita pentru tratamentul BPPV in cazuri rare.
BPPV nu este o boala vindecabila, dar se pot trata simptomele severe ca senzatia de miscare, de ameteala, precum si senzatia de greata si varsatura care pot aparea.

Alternative terapeutice

Medicamentele care reduc vertijul se numesc inhibitorii vestibulare. Ele cuprind:
- Antihistaminice (de exemplu Dramamine, Antivert, Benadryl)
- Scopolamine (precum Transderm-Scop)
- Sedative( ca Valium, KLonopina)
- Antivomitivele pot fi folosite daca vertijul este insotit de greata sau varsaturi.
Medicamentele care actioneaza asupra urechii interne (supresantele vestibulare) pot diminua capacitatea creierului de a ajusta semnalele anormale legate de echilibru generate de particulele de la nivelul urechii interne. Sunt recomandate timp de una sau doua saptamani pentru controlul simptomelor severe.

Tratament chirurgical

Interventia chirurgicala la nivelul urechii este indicata doar in cazurile severe care nu au raspuns la tratamentul medical.

Alte tratamente

Mai pot fi folosite anumite exercitii pentru tratamentul BPPV. Aceste exercitii determina deplasarea particulelor care plutesc in canalele semicirculare ale urechii interne astfel incat acestea sa nu mai afecteze echilibrul corpului. Cu toate ca exercitiile determina disparitia vertijului pentru luni sau ani, particulele pot reveni si determina reaparitia simptomelor.

Alte posibilitati terapeutice

Exercitiile care pot fi folosite pentru tratamentul BPPV sunt :
- manevrele eliberatorii, ca manevra Semont sau manevra Epley modificata. Aceste manevre de regula vindeca BPPV prin deplasarea particulelor de la nivelul urechii interne astfel incat sa nu mai afecteze echilibrul. Pe parcursul acestor exercitii pacientul este invatat sa tina capul in anumite pozitii. De obicei o singura sedinta de exercitii este suficienta. Pacientul poate fi invatat sa faca exercitiile singur acasa
- exercitiul Brandt-Daroff poate fi incercat daca manevrele eliberatorii nu dau rezultate. In timpul acestor exercitii pacientul face o serie de miscari succesive din positia sezand in pozitia culcat pana cand vertijul dispare. Acest exercitiu poate accelera abilitatea creierului de a-si ajusta semnalele contradictorii legate de echilibru. Se recomanda efectuarea exercitiilor de cateva ori pe zi, timp de mai multe saptamani in vederea obtinerii unor efecte notabile.

In majoritatea cazurilor BPPV nu poate fi prevenita. Poate aparea odata cu inaintarea in varsta. Cu toate acestea, in unele cazuri, BPPV poate fi rezultatul unui traumatism cranian. De aceea, in cazul practicarii ciclismului sau altor activitati sportive se recomanda purtarea unei casti de protectie pentru evitarea traumatismelor craniene.