Vertijul paroxistic benign: tablou clinic, diagnostic si tratament

Vertijul paroxistic benign (VPB) reprezinta una dintre cele mai frecvente tulburari vestibulare, caracterizata prin episoade recurente de vertij, de obicei de scurta durata, dar intense. Aceasta afectiune, cunoscuta si sub denumirea de vertij paroxistic pozitional benign (VPPB), poate afecta semnificativ calitatea vietii pacientilor.

Vertijul paroxistic benign este caracterizat de episoade de vertij care sunt declansate de schimbari ale pozitiei capului. Pacientii descriu frecvent o senzatie de miscare rotativa sau oscilanta a mediului inconjurator in timpul unui episod de vertij. Aceste episoade pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute si pot fi insotite de simptome asociate, cum ar fi greata, senzatia de instabilitate si tulburari de echilibru. Factorii declansatori obisnuiti includ schimbarea pozitiei corpului in pat, intoarcerea capului sau ridicarea dintr-o pozitie aplecata.

Mecanismul fiziopatologic principal al VPB implica prezenta de particule de carbonat de calciu (otolite) care se disloca in canalele semicirculare ale urechii interne. Aceste particule perturba fluxul normal al lichidului vestibular, ceea ce determina aparitia episoadelor de vertij.

Traumatisme la nivelul capului sau urechii: Loviturile sau traumatismele la nivelul capului sau urechii pot perturba functia normala a sistemului vestibular si pot declansa simptome de VPB.

Infectii ale urechii interne: Unele infectii ale urechii interne, cum ar fi labirintita sau neurita vestibulara, pot cauza inflamatie si afectare a functiei vestibulare, rezultand in vertij paroxistic benign.

Factori genetici: Se crede ca exista o predispozitie genetica in aparitia VPB, iar anumite peroane pot avea o sensibilitate mai mare la tulburari ale sistemului vestibular.Factori genetici: Se crede ca exista o predispozitie genetica in aparitia VPB, iar anumite persoane pot avea o sensibilitate mai mare la tulburari ale sistemului vestibular.

Factori hormonali: Fluctuatiile hormonale, cum ar fi cele care apar in timpul ciclului menstrual sau in timpul sarcinii, pot contribui la aparitia VPB la anumite persoane.

Factori de mediu si stil de viata: Anumiti factori de mediu si stilul de viata pot influenta aparitia simptomelor VPB. De exemplu, stresul, oboseala, alimentatia nesanatoasa, consumul excesiv de cofeina sau alcoolul pot agrava simptomele.

Diagnosticul VPB se bazeaza in principal pe anamneza si examinarea clinica.

Anamneza: Medicul va discuta cu pacientul despre istoricul simptomelor si va cauta informatii despre episoadele de ameteala, durata acestora, factorii declansatori, simptome asociate si eventualele afectiuni medicale preexistente.
Examen fizic: Medicul va efectua un examen fizic detaliat pentru a evalua functia sistemului vestibular (responsabil de echilibru si orientare spatiala). Acesta poate implica teste de urmarire a miscarilor oculare, teste de pozitionare a capului si a corpului si evaluarea functiei auditive.

Manevra Dix-Hallpike si manevra Roll: teste utilizate in mod obisnuit pentru a provoca si identifica simptomele specifice ale VPB. Aceste manevre implica modificarea pozitiei capului pacientului si observarea aparitiei nistagmusului sau a vertijului. Testele suplimentare, cum ar fi audiometria si investigatiile imagistice, pot fi utilizate pentru a exclude alte afectiuni vestibulare si pentru a confirma diagnosticul VPB.

Exista mai multe optiuni de management disponibile pentru vertijul paroxistic benign. Acestea includ: manevrele de reorientare canaliculara, terapia medicamentoasa si exercitiile de reabilitare vestibulara.

Manevrele de reorentare canaliculara: Aceste manevre terapeutice, cum ar fi manevra Epley si manevra Semont, sunt concepute pentru a repozitiona particulele de otolit din canalele semicirculare intr-o pozitie care sa nu provoace simptome. Aceste manevre sunt efectuate de catre medici sau terapeuti specializati si pot fi eficiente in tratarea VPB.

Terapie cu medicamente: In unele cazuri, medicamente precum antihistaminicele si anticolinergicele pot fi prescrise pentru a reduce simptomele de vertij si greata asociate cu VPB. Cu toate acestea, eficacitatea acestor medicamente poate varia si pot avea efecte secundare.

Exercitii de reabilitare vestibulara: Terapia de reabilitare vestibulara, sub supravegherea unui terapeut specializat, poate fi utila in imbunatatirea echilibrului si a simptomelor asociate cu VPB. Aceste exercitii constau intr-un program individualizat de miscari si exercitii care ajuta la recalibrarea sistemului vestibular.

Autogestiune si educatie: Pacientii pot fi instruiti sa recunoasca factorii declansatori si sa evite anumite pozitii sau miscari care provoaca vertijul. In plus, pacientii pot invata tehnici de gestionare a anxietatii si a stresului asociate cu episoadele de vertij.

Vertijul paroxistic benign reprezinta o afectiune vestibulara frecventa caracterizata de episoade de vertij recurente declansate de schimbari ale pozitiei capului.

Diagnosticul corect si identificarea factorilor declansatori sunt esentiale pentru managementul eficient al VPB. Cu ajutorul manevrelor terapeutice, terapiei medicamentoase si a reabilitarii vestibulare, majoritatea pacientilor cu VPB pot experimenta o ameliorare semnificativa a simptomelor si o imbunatatire a calitatii vietii.

O abordare individualizata si cooperarea intre pacient si echipa medicala sunt cheia in gestionarea cu succes a VPB.

Este important de retinut ca vertijul paroxistic este o afectiune benigna si nu este asociata cu afectiuni grave ale sistemului nervos central. Cu toate acestea, este recomandat sa consultati un medic pentru a obtine un diagnostic precis si pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor de vertij.

Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/vertigo/symptoms-causes/syc-20370055
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470308/