Sindromul Meniere (hidropsul endolimfatic)

Boala Meniere include o serie de simptome episodice inclusiv vertij (senzatie de invartire), pierderea auzului, tinitus, precum si senzatia de plenitudine in urechea afectata.

Episoadele dureaza de obicei intre 20 de minute pana la 4 ore. Pierderea auzului este intermitenta si apare mai ales in momentul atacurilor de vertij. Sunetele puternice pot fi auzite distorsionat si provoaca disconfort.

De obicei, pierderea auzului nu este accentuata, dar uneori poate deveni permanenta. Tinitusul si senzatia de plenitudine din ureche pot fi alternative, in timpul sau chiar inainte de episoade, ori pot fi constante.

Cauza bolii Meniere nu este pe deplin inteleasa. Se pare ca ar fi rezultatul unui volum anormal sau a compozitiei lichidului din urechea interna.

Urechea interna este formata dintr-un grup de pasaje conectate si cavitati, numite labirint. In exterior, urechea interna este construita din os (labirint osos). Interiorul este o structura moale care captuseste labirintul osos (labirintul membranos).

Labirintul membranos este acoperit cu fire de par, ce au rol de senzori care raspund la miscarile fluidului si, contine un lichid numit endolimfa. Pentru ca senzorii din urechea interna sa functioneze corect, lichidul trebuie sa isi pastreze un anumit volum, presiune si compozitie chimica. Factorii care altereaza proprietatile lichidului din urechea interna pot cauza sindromul Meniere.

Oamenii de stiinta considera ca exista o serie de potentiali factori declansatori incluzand:

• drenajul necorespunzator al lichidului, provocat de un blocaj sau anomalie anatomica
• raspuns imun anormal
• alergii
• infectii virale
• predispozitie genetica
• traumatism cranian

De obicei, boala Meniere este cauzata de o combinatie a acestor factori.

Manifestarile de avertizare, cum ar fi senzatia de plenitudine sau presiune in urechea interna, se pot instala inainte de un episod acut al bolii. De asemnea, este posibil ca atacurile sa apara in mod spontan.

Simptomele cel mai des intalnite sunt:

• pierderea fluctuanta de auz insotita de sunete distorsionante
• tinitus in urechea afectata
• senzatie accentuata de vertij
• slabiciune insotita de greata, varsaturi, transpiratii reci in timpul atacului.

Episoadele sunt imprevizibile si de obicei dureaza de la 1 ora la mai multe, in functie de severitatea bolii. Repetarea atacurilor este o caracteristica de baza a bolii Meniere. De obicei, atacurile sunt destul de rare, dar cu trecerea timpului vor creste severitatea si frecventa simptomelor. Boala poate fi debilitanta pe masura ce frecventa si severitatea atacurilor se multiplica.

Diagnosticarea sindromului Meniere presupune:

• doua sau mai multe episoade spontane de vertij, fiecare cu o durata de 20 de minute sau chiar mai mult
• tinitus sau senzatie de plenitudine fonica
• excluderea altor cauze cunoscute ale problemelor
• daca aveti semne sau simptome asociate cu boala Meniere, medicul va dori sa cunoasca informatii legate despre problemele dumneavoastra senzoriale, va face teste care vor evalua calitatea functiei urechii interne, precum si alte teste pentru a se depista posibilele cauze ale problemelor.

1. Examentul fizic si istoricul medical

2. Evaluarea auzului - Se va face o audiograma pentru a se stabili cat de bine pot fi percepute sunetele de anumite tipuri si intensitati si, cat de bine se va face distinctia intre cuvinte similare. Testul nu doar ca va dezvalui calitatea auzului, dar poate depista daca sursa problemelor de auz este urechea interna sau nervul care conecteaza urechea interna la creier.

3. Perioadele de echilibru - Intre episoadele de vertij, echilibrul revine la normal pentru majoritatea persoanelor cu boala Meniere. Totusi, posibil sa existe o serie de probleme de echilibru.

Exista mai multe teste care evalueaza functia urechii interne. Unele sau o parte dintre acestea pot avea rezultate anormale la persoanele care sufera de boala Meniere.

• Evaluarea cel mai frecvent utilizata pentru boala Meniere este electronistagmografia (ENG). Acest test evalueaza echilibrul prin evaluarea miscarilor ochilor.
• Scaunul rotativ Rotary masoara functia urechii interne, potrivit miscarii ochilor.
• Testarea potentialelor miogenice vestibulare masoara functia senzorilor din vestibulul urechii interne, detectand accelerearea miscarilor.
• Posturografia este un test computerizat care evalueaza echilibrul corelat cu vederea, functia urechii interne sau senzatiile de la nivelul pielii, muschilor, tendoanelor si articulatiilor - banzandu-se pe zonele care pot cauza probleme.

Pot fi utilizate si alte investigatii pentru a se exclude tulburari care pot cauza probleme similare cu cele intalnite in cazul bolii Meniere, cum ar fi o tumoare la nivelul creierului sau scleroza multipla. Aceste teste includ:

• imagistica prin rezonanta magnetica - tehnica foloseste un camp magnetic si unde radio pentru a oferi imagini ale tesuturilor moi din organism.
• tomografie computerizata - include raze X pentru a produce imagini transversale ale structurilor interne din corpul dumneavoastra
• audiometrie cu potentiale evocate de trunchi cerebral - test auditiv computerizat ce evalueaza activitatea nervilor auditivi ca raspuns la sunete.

Desi sindromul Meniere nu poate fi vindecat, atacurile de vertij pot fi controlate in aproape toate cazurile. Tratamentul poate include:

• dieta saraca in sare si utilizarea de diuretice
• medicatie antivertij
• injectarea intratimpanica cu gentamicina sau dexametazona
• utilizarea unui generator cu impulsuri cu aer
• interventie chirurgicala.

Un otolaringolog va va ajuta sa alegeti tratamentul potrivit pentru dumneavoastra, intrucat fiecare dintre acestea are avantaje si dezavantaje. Multi oameni acorda atentie sarii din dieta si utilizeaza diuretice pentru a controla simptomele in mod satisfacator.

Injectiile intratimpanice presupun injectarea medicamentelor in timpan prin spatiul urechii medii, spatiul unde se intalnesc oasele urechii interne. Acest tratament se face in cabinetul medicului orl-ist. Tratamentul include fie deschiderea temporara a timpanului sau plasarea unui tub in timpan. Medicatia introdusa poate include gentamicina sau corticosteroizi.

Gentamicina amelioreaza ametelile, dar este ototoxica si poate determina pierderea auzului in urechea tratata. Corticosteroizii nu determina agravarea piederii auzului, dar sunt mai putini eficienti in atenuarea vertijului.