Keratoza actinica sau solara - factori de risc, simptome, tratament si preventie

Keratoza actinica, cunoscuta si sub denumirea de keratoza solara, este o leziune precanceroasa situata la nivelul pielii. Aceasta apare cel mai frecvent in zonele expuse excesiv la soare si cu precadere la varstnici, in special cei cu ochi albastri si cu tenul mai alb.

Zonele-tinta sunt: fata, in special la nivelul nasului, pometii, zona fruntii, la nivelul buzei inferioare, scalpului, zona urechilor, bratelor si umerilor, dar nu sunt excluse nici celelalte zone ale corpului.

Au dimensiuni cuprinse intre 1-2 cm, dar in fazele mai avansate pot depasi cu mult dimensiunea initiala.

- varsta peste 40 de ani;
- profesii ce necesita expunere prelungita la radiatiile solare;
- persoanele cu parul roscat sau blond;
- persoanele cu pistrui;
- sistemul imunitar scazut.

Tabloul clinic in prima faza este unul tipic, cu aparitia unor mici leziuni, care sunt detectate cel mai adesea prin palpare.

Leziunile pot fi maculare sau papuloase, deseori multiple, la inceput plane, neregulate, dar cu margini destul de bine conturate, de culoare bruna sau galbuie, devenind cu trecerea timpului hiperkeratozice reliefate si cu scuame aderente.

Simptomele isi fac aparitia atunci cand deja afectiunea debuteaza si se manifesta prin:
- zona afectata este aspra;
- pruritul devine din ce in ce mai deranjant;
- senzatie de arsura;
- intarirea pielii;
- iar daca leziunea este situata la nivelul buzelor apare senzatia de buze uscate.

Toate aceste simptome pot aparea si disparea la fel de brusc deoarece afectiunea poate sa treaca fara tratament, dar sa reapara in scurt timp daca expunerea la soare continua.

Investigatii necesare

Principala regula pentru o investigatie este vizita la medicul dermatolog. Acesta va decide tipul keratozei si va stabili prelevarea unui fragment pentru examenul microscopic.

Aceasta biopsie este necesara pentru a se determina diagnosticul diferential cu o leziune canceroasa.

Aceste keratoze pot evolua brusc spre o transformare carcinomatoasa, si anume in carcinom bazocelular sau spinocelular dupa o perioada de latenta cuprinsa intre 10 si 15 ani. Dintre cei netratati, aproximativ 10-20% dintre pacienti pot dezvolta o forma de cancer.

Prognosticul este unul destul de bun deoarece cresterea este lenta si metastazarea redusa, iar ele pot chiar disparea daca se reduce expunerea la soare.

Este impusa la cei cu risc profesional si cu predispozitie fenotipica, iar aceasta profilaxie consta in: evitarea expunerilor prelungite la soare, mai ales in orele amiezii, protectie solara obligatorie prin aplicarea unor creme cu SPF (factor de protectie solara) si purtarea unor haine ce confera protectie, mai ales in zona fetei.

Consta in indepartarea si distrugerea leziunilor keratozice prin diverse metode dermatologice precum:
- electrocoagulare pentru leziunile superficiale;
- crioterapie cu azot lichid sau zapada carbonica in cazul leziunilor superficiale, iar distrugerea se realizeaza cu ajutorul temperaturilor scazute date de azot sau zapada carbonica;
- fotocoagularea cu ajutorul laserului permite uneori o vindecare de 100%;
- excizie chirurgicala in cazul leziunilor indurate;
- metode chimice cu diverse substante care ard zona.

Pe langa acest tip de keratoza, cel mai frecvent intalnita, mai exista si alte tipuri mai rare, dar cu o importanta la fel de mare, deoarece si ele pot fi leziuni precanceroase.

Keratoza seboreica este o boala caracterizata prin prezenta unor zone de ingrosare colorate si multiple la nivelul trunchiului si al fetei, ce nu au o cauza cunoscuta si care apar dupa varsta de 40 ani.

Micile ridicaturi de la nivelul pielii au forma unor papule de culoare maronie, ce se aseamana foarte bine cu niste veruci, datorita suprafetei neregulate.

Evolutia este in general benigna; pot aparea unele complicatii precum iritatii la nivelul leziunii si mancarimi accentuate, in special de transpiratie excesiva.

Nu este necesara distrugerea daca leziunea este maligna si nu suspicioneaza medicul dermatolog o eventuala transformare maligna (melanom), iar daca biopsia releva o eventuala transformare, se va practica distrugerea, ca si in cazul keratozei actinice.

Keratoza senila are acelasi tip de leziuni ca in cazul keratozei actinice, dar difera denumirea din cauza frecventei aparitiei (la persoanele varstnice peste 65 ani).

Conduita terapeutica este aceeasi ca in cazul celor de mai sus, cu mici modificari legate de varsta pacientului si de modul de abordare.

Keratozele de gudron apar la muncitorii care manipuleaza diverse uleiuri de gresaj naftalenice sau antracenice si au localizare in special pe dosul mainii, fata, treimea inferioara a antebratelor si gat.

Aceste keratoze apar initial sub forma unor papule cenusii ce pot fi indepartate usor cu unghia de catre pacienti, fara a sangera, dar crescand riscul de suprainfectie, iar ulterior leziunile se modifica si devin placi keratozice sau noduli verucosi.

De mentionat este faptul ca prin evitarea contactului cu noxele, leziunile pot disparea fara tratament specific.

Keratozele arsenice sunt leziuni hiperkeratozice care apar dupa multi ani de la expunerea la arsenic anorganic, iar acei muncitori care au fost expusi la 90 g de arsenic vor dezvolta obligatoriu leziuni specifice care se pot transforma intr-un carcinom spinocelular.

Profilaxia ramane protectia vestimentara si imbunatatirea conditiilor de lucru, plus spalarea si folosirea cremelor dermoprotectoare.

Protejarea pielii de expunerea la radiatiile solare ramane esentiala, utilizarea cremelor cu SPF este tot mai des promovata, iar hainele deschise la culoare, palariile si umbrelele nu trebuie sa ne lipseasca pe timpul verii.

In plus, urmarirea anuala a leziunilor la medicul dermatolog pentru depistarea unei eventuale malignizari ramane in prim plan.