Cauze care determina aparitia verucilor

Verucile sau negii cum mai sunt denumiti in mod popular, reprezinta tumori de natura benigna ale pielii provocate de virusuri din familia papilomavirusurilor umane(HPV).

Aceste virusuri ce ataca straturile superficiale ale epidermului sunt contagioase prin contact direct cu o alta persoana ce prezinta pe suprafata pielii negi si in acelasi timp si un traumatism minor la suprafata pielii (taietura) sau prin contact indirect (covoare din baie, de la piscina etc.).

Perioada dintre contaminare si aparitia dezvoltarii verucilor este doar de cateva saptamani, iar gradul de contagiozitate variaza in functie de agresivitatea virusului implicat.

Frecventa este relativ crescuta la copii si la persoanele cu un deficit imun predispus la infectii repetate de orice natura, fie ele virale sau bacteriene.

Poate aparea doar o singura veruca situata in zona care a luat contact cu virusul, sau multiple mai ales la persoanele cu patologii grave,cum ar fi cei cu SIDA, sau in cazul celor ce fac chimioterapie pentru o anumita forma de cancer.

Verucile vulgare ce apar mai ales la nivelul mainilor reprezinta mici excrescente cu suprafata neregulata, uneori brazdata de mici fisuri sau cu forma conopidiforma.

Simptomele sunt date de zona mainii unde isi face aparitia si poate fi sub forma de jena sau chiar durere daca se exercita o anumita presiune.

Verucile plantare apar in orice zona a talpii, dar mai ales in punctele de presiune sub forma unei bataturi rotunjita si relativ plata, ce are tendinta de a patrunde adanc in piele si de deveni dureroasa la mici traumatisme facute de incaltaminte.

Verucile plane sau plate sunt intalnite mai ales in zona fetei, dar pot fi intalnite si pe brate sau picioare.

Acestea au dimensiuni mici si sunt grupate uneori intr-o singura zona, iar culoarea lor este asemanatoare cu cea a pielii sau de regula roz, maro deschis, galben. O deosebita atentie trebuie acordata acestor veruci de pe fata mai ales la barbati pentru ca in momentul barbieritului si traumatizarii zonei respective, ele se pot raspandi.

Un alt tip de veruci plate ce apar in special in jurul gurii, nasului si a barbiei sunt verucile filiforme, iar caracteristica lor este faptul ca pe suprafata lor prezinta excrescente in forma de degete de culoarea pielii.

Verucile periunghiale sunt intalnite la nivel subunghial si apar ca niste deformari tari si neregulate care sunt incomode si dureroase, si care apar datorita unghiilor taiate prea scurt sau incarnate.

Verucile seboreice sunt leziuni superficiale ale pielii, bine delimitate, de culoare galbena sau neagra, marcate de prezenta unor dopuri de sebum ce inghid porii si care au o cauza necunoscuta.

Apar la adultii de peste 50 ani si sunt situate la nivelul tamplelor sau pe torace. Aceste leziuni nu sunt precanceroase si nici nu impun un tratament specific,doar daca exista probleme de ordin estetic sau provoaca iritatii.

Pentru ca sunt mici tumori benigne ale pielii si nu impun probleme de malignizare, un simplu control la medicul dermatolog este suficient pentru a examina in detaliu leziunea si a confirma diagnosticul.

Daca exista un indiciu de suspiciune atunci medicul poate preleva si biopsie pentru a fi sigur daca trebuie extirpata veruca sau nu.

Tratarea verucilor difera in functie de varsta pacientului, de numarul leziunilor, zona unde ele apar, tipul verucilor si in ultimul rand de starea de sanatate.

Medicul dermatolog decide daca trebuie indepartata leziunea prin aplicarea unui preparat medicamentos antiviral ce are rolul de a distruge radacina formata de neg, sau daca se apeleaza la o alta metoda mai speciala numita crioterapie ce are ca principiu de actiune inghetarea leziunii, alaturi de o jena dureroasa.

Cea mai sigura forma de tratament ramane insa excizia chirurgicala in care medicul indeparteaza leziunea, iar in cazuri speciale greu de tratat se apeleaza si la tratament cu laser, peeling chimic pentru verucile plate si numeroase iar acest peeling consta in aplicarea zilnica a solutiei chimice.

Infiltratiile medicamentoase si imunoterapia sunt tratamente aplicate cu scopul de a determina organismul pacientului sa lupte cu virusul HPV si de a reactiona mai repede la tratament.

Exista si mici dezavantaje in ceea ce priveste unele parti ale terapiei impotriva leziunilor, iar acestea tin de tratamentul prin anumite substante fie ele aplicate sau infiltrate in/pe leziune care pot provoca mici arsuri la locul aplicarii, iar pacientul sa ramana cu o mica cicatrice uneori inestetica, sau chiar sa afecteze patul unghial care poate duce la pierderea unghiei.

Diagnosticul diferential al acestor leziuni se face cu nevii pigmentari sau popularele alunite care sunt si ele tumori benigne ale pielii dezvoltate din celulele pigmentare numite melanocite.

Evolutia leziunilor difera foarte mult in functie de zona in care sunt si de presiunile sau traumele la care sunt expuse. Aceste evolutii pot duce la marirea negilor, multiplicarea lor prin traumatisme minore repetate, taieturi sau scarpinat si pot duce la mici complicatii cum ar fi: aparitia durerilor, jena in diverse activitati, sangerare.

Preventia consta in evitarea frecventarii locurilor aglomerate cum ar fi piscine, saune,etc.,pentru a evita transmiterea virusului, sau o recontaminare.

Educatia medicala tine de ritualurile pacientilor, dar si de factorii psihici ce joaca un rol important in dezvoltarea verucilor, dar si rezultatele terapeutice.