Sunt sanatoase fructele uscate?

In afara sezonului si nu numai, multe persoane mananca fructe uscate. Cu mult inainte de a se inventa avioanele, camioanele si supermarketurile care transporta si din care se pot comercializa aproape orice fel de soi de fructe si legume, uscarea fructelor a fost una dintre metodele destul de des utilizate pentru conservarea acestora.

Deoarece bacteriile naturale si enzimele au nevoie de apa pentru a descompune un produs alimentar, eliminarea apei sau deshidratarea este tot ce trebuie pentru a conserva un fruct sau o leguma. In prezent fructele uscate se consuma ca si gustari si sunt uneori mai des utilizate decat alte tipuri de deserturi.

Frctele uscate sunt o alegere placuta pentru timpul gustarilor, pe parcursul unei zile. Multe persoane au tendinta sa le consume in exces, dar trebuie sa fie constiente de numarul caloriilor pe care acestea le contin care este de doua ori mai mare decat cea a versiunii proaspete. Nu este o regula, dar in cazul afinelor, de exemplu, numarul caloriilor este de trei ori mai mare decat al fructelor proaspete.

Iar dimensiunile reduse ale fructelor deshidratate invita la consumul unei cantitati mai mari din aceste alimente. Un castron mic de caise uscate este echivalent cu trei sau patru caise intregi, proaspete. Este falsa ideea ca fructele deshidratate sunt la fel de sanatoase ca si cele proaspete. O ceasca de jumatati de caise prospete contine aproximativ 74 de calorii. O ceasca cu jumatati de caise uscate contine de patru ori mai mult, 313 calorii.

Din pacate fructele uscate isi pierd o parte din valoarea lor nutritiva in timpul procesului de uscare. Vitamina C se distruge cand este expusa la caldura uscata a unui aparat de deshidratare sau a soarelui. Fructele bogate in vitamina C pastreaza doar o fractiune din valoarea initiala dupa uscare.

Si alte substante nutritive sunt modificate de caldura. In cazul caiselor de exemplu, este modificat continutul de calciu si potasiu in urma procesului de eliminare a apei din fruct. O caisa proaspata, cruda are aproximativ 90.6 mg de potasiu. Iar aceeasi caisa, dupa uscare are doar 40.7 mg de potasiu.

Specialistii au constatat totusi ca fenolii (antioxidanti) din compozitia fructelor si legumelor deshidratate nu au fost afectati la fel de mult ca vitaminele C si E dar si cantitatea acestora a fost diminuata. Din fericire, fructele uscate isi pastreaza integral cotinutul de fibre si fier. Uscarea nu este singurul proces care priveaza alimentele de substantele nutritive.

Fructele si legumele pierd multi dintre nutrienti atunci cand sunt gatite. Atunci cand fructele absorb apa, cantitatea de substante nutritive se diminueaza. De fapt, din momentul de cant dun fruct este cules din pom incepe sa se deterioreze nutritional. Fructele proaspete sunt cu siguranta cea mai buna alternativa.

Stafidele sunt boabe de struguri fara samburi, deshidratate. Stafidele naturale nu cotin aditivi sau conservanti si au culoare bruna. Stafidele de culoare aurie sunt, totusi, tratate cu bioxid de sulf si apoi sunt coapte in cuptoare. Acest produs chimic este un fixator de culoare folosit in cazul multora dintre fructele uscate. Dioxidul de sulf a fost folosit de multe secole in procesul uscarii fructelor, dar acesta poate declansa reactii adverse (asemanatoare cu cele ale astmului), la unele persoane. Dioxidul de sulf este folosit pentru deshidratarea altor fructe, cum ar fi caisele.

Fructe uscate fara dioxid de sulf sunt disponibile in magazinele alimentare care comercializeaza produse sanatoase. Soiurile ecologice de fructe uscate sunt, deseori, mai inchise la culoare si au un gust usor diferit, mai asemanator cu cel al fructelor proaspete.

Este posibil sa se fixeze culoarea fructelor inclusiv printr-o tehnica organica, prin tratarea fructelor proaspete cu un amestec egal de suc de lamaie si apa, inainte de uscare. Prin acest proces nu se obtin aceleasi culori care rezulta in urma utilizarii dioxidului de carbon, dar aceasta ar fi o optiune sanatoasa pentru cei alergici la produsele chimice.

In ciuda continutului caloric crescut si nivelului scazut de nutrienti, comparativ cu fructele proaspete, consumate cu moderatie, fructele uscate pot fi considerate o gustare sanatoasa.

Stafidele sunt un fruct uscat bine cunoscut, cu un continut ridicat de tiamina, vitamina B6, fier, riboflavina si potasiu. O cana de stafide contine o catitate destul de mare de fibre: 5.4 grame sau 21% din valoarea zilnica recomandata. Ca si cele mai multe dintre fructele uscate, o protie de stafide are destul de multe calorii (o ceasca are 434 calori si 115 grame de carbohidrati).

Merele uscate nefierte, fara adaos de zahar sunt o sursa bogata de fibre si potasiu. O cana de mere uscate contine 387 mg de potasiu, 11% din doza zilnica recomandata. Merele sunt sarace in grasimi avand doar 0.3 grame per portie si contin 209 calorii. Merele uscate sunt bogate in carbohidrati, avand 57.6 grame, dintre care cea mai mare parte sunt glucide. Merele uscate au un nivel ridicat de fibre dietetice: aproximativ 7.5 grame la ceasca sau 30% din doza zilnica recomandata.

Cele mai multe dintre afinele uscate comercializate sunt indulcite intrucat acesta au un gust usor amar. O portie (o ceasca) este bogata in fibre, are 2.3 grame, contine 0.5 grame de grasimi, 33 grame de carbohidrati si 123 calorii.

Prunele uscate nu prea fac parte din categoria fructelor uscate agreate, fiind considerate mai mult o sursa crescute de fibre. Cu toate acestea, inclusiv prunele uscate contin nutrienti si au o aroma placuta, sunt bogate in vitamina D, riboflavina, potasiu, niacina, vitamina B6 si vitamina A. O portie de prune uscate contine aproximativ 12.4 grame de fibre dietetice (aproape jumatate din doza zilnica recomandata) si 418 calorii.

Smochinele uscate sunt o gustare cu gust dulce, intens, textura granulata, bogate in substante nutritive esentiale. O ceasca cu smochine uscate contine 241 mg calciu sau 24% din doza zilnica recomandata, 14.6 grame de fibre, 371 calorii, 1 gram de grasimi si 95 grame de carbohidrati. Smochinele uscate contin potasiu, magneziu, fier, vitamina K. Smochinele pot fi utilizate in mai multe retete pentru produsele de patiserie, in locul grasimii, prin utilizarea a jumatate din cantitatea de grasime recomandata si jumatate de piure de smochine. Utilizarea a mai multor medicamente in acelasi timp sau folosirea frecventa a unor medicamente.

Printre persoanele care au sanse ridicate de a dezvolta reactii severe la medicamente se enumera cele care sufera de:
- astm
- boli cardiovasculare
- hipertensiune arteriala.

Complicatiile reactiilor grave ale medicamentelor pot include:
- anafilaxie - Aceasta reactie alergica severa poate pune in pericol viata unei persoane si este o urgenta medicala
- anemie indusa de medicamente - Acest lucru se intampla atunci cand un medicament provoaca o reactie a sistemului imunitar prin care sunt distruse celule sanguine.
- boala serului - Poate provoca simptome grave si poate afecta organele. Semnele si simptomele includ dureri si eruptii cutanate in zona articulatiilor. Afectiunea, de obicei debuteaza la o saptamana sau chiar mai tarziu dupa ce a fost administrat un medicament.

Printre consecintele reactiilor la medicamente se pot enumera:
- scaderea eficientei medicamentelor - Daca o persoana sufera de o reactie alergica sau nonalergica adversa la un medicament chiar si atunci cand inlocuieste medicamentul care declanseaza alergii cu altul, posibil ca acesta din urma sa nu actioneze la fel de eficient.
- necesitatea de a utiliza medicamente care provoaca reactii adverse - Daca nu exista alte alternative, ar putea fi nevoie sa se utilizeze un medicament care are cele mai mici efecte negative.

Daca o persoana manifesta diverse reactii in urma administrarii unui medicament trebuie sa consulte medicul cat mai curand posibil. Printre informatiile esentiale care pacientul trebuie sa i le transmita medicului sunt urmoarele:
- Oricine are o reactie anterioara la un medicament trebuie sa specifice acest amanunt medicului atunci cand ii este prescris tratamentul medical.
- Este indicat ca bolnavul sa observe cu atentie si sa se noteze toate semnele si simptomele adverse inainte de consultul la medic, pentru a nu uita sa-i prezinte acestuia vreun detaliu esential.
- Este important sa se semnaleze medicului ce fel de tratamente au fost utilizate la domiciliu si ce reactii s-au manifestat in cazul acestora. Nu se vor omite nici macar suplimentele pe baza de plante sau vitaminele sau unguentele topice.
- In timpul consultatiei, bolnavul ii va transmite medicului care sunt bolile cronice si alergiile de care sufera.

Medicul va adresa pacientului o serie de intrebari, printre care ar putea fi incluse si urmatoarele:
- cand au debutat simptomele?
- simptomele apar doar dupa utilizarea unui anumit medicament?
- reactia adversa apare dupa fiecare administrare a aceluiasi medicament?
- cat de severe sunt simptomele?
- manifestarile apar doar dupa ce este utilizat un anumit medicament?
- suferiti de febra fanului sau de alte alergii?
- ce fel de medicamente ati mai utilizat atunci cand ati inceput sa folositi medicamentele care au declansat reactia alergica?
- luati vitamine, suplimente sau remedii naturiste?

Daca o persoana are o reactie neasteptata la un medicament, etapele pe care medicul le indica pentru stabilirea unui diagnostic includ:

- examen fizic - alaturi de examenul fizic, specialistul va adresa pacientului mai multe intrebari legate de adminstrarea de medicamente si alergii.

- analize de sange - se va recolta o proba de sange in scopul detectarii alergiei la anumite medicamente, cum ar fi antibiotice, miorelaxante, insulina, etc. In general, sunt preferate testele cutanate intrucat acestea au o acuratete mai mare in detectarea alergiei la medicamente. Analizele de sange pot fi recomandate atunci cand o persoana a manifestat o reactie severa in trecut, intrucat testele cutanate ar putea provoca o astfel de reactie.

- teste cutanate - sunt indicate in cazul unora dintre medicamente, inclusiv antibiotice. In acest caz, se va injecta o cantitate mica de medicament in pielea antebratului sau a spatelui. Daca persoana este alergica la medicamentul testat, va dezvolta o umflatura rosie sau alte tipuri de reactii cutanate.

- teste de provocare - se refera la o testare prin care este provocata declansarea alergiei, care implica cresterea treptata a dozelor de medicamente la care o persoana are manifestari alergice. In timpul testului, medicamentele pot fi administrate in diverse moduri: pe cale orala sau subcutanata. O reactie indica o posibila alergie sau sensibilitate la medicament. Daca reactiile sunt minore sau nu exista, inseamna ca tratamentul care include acel medicament este sigur. Acest test este folosit de obicei atunci cand medicatia alternativa nu actioneaza eficient sau se considera ca nu ar fi o optiune potrivita sau atunci cand rezultatele testelor cutanate si ale celor de sange nu sunt concludente.

Tratamentul alergiilor presupune, in general, oprirea administrarii medicamentului. Poate fi necesara administrarea unor medicamente pentru ameliorarea simptomelor sau de ingrijire de urgenta in cazul reactilor serioase. Reactiile minore cum sunt eruptiile cutanate sau urticaria se pot ameliora cu ajutorul antihistaminicelor eliberate fara prescriptie medicala. Totusi inainte de a se folosi orice fel de medicament se va cere sfatul medicului pentru a exista certitudinea ca tratamentul este corect.

Reactiile adverse grave pot necesita tratament cu corticosteroizi administrati pe cale orala sau injectabila la spital. Se va solicita tratament de urgenta daca sunt prezente eruptii cutanate severe sau urticarie, umflaturi, dificultati de respiratie, ameteli sau alte semne sau simptome ale unei reactii severe.

Anafilaxia este o reactie severa care impune injectarea imediata de epinefrina si asistenta medicala spitaliceasa pentru mentinerea in parametrii normali a tensiunii arteriale si pentru sustinerea respiratiei. Daca o persoana a suferit deja de o reactie alergica grava se va adresa cat mai urgent medicului pentru ca acesta sa-i prescrie tratament. In unele situatii sensibilitatea la un medicament poate fi diminuata prin administrarea unei doze mici si cresterea treptata a acesteia, de-a lungul timpului, in scopul desensibilizarii.

Daca o persoana banuieste ca ar putea suferi de alergii la medicamente, trebuie sa faca teste cutanate pentru a depista medicamentul la care este alergica. O data ce va sti care este substanta medicamentoasa la care se declanseaza alergiile, o va evita. Va specifica atat farmacistului cat si medicului (inclusiv stomatologului) informatii legate de alergie.