Tratamentul alergiilor alimentare

Alergiile alimentare reprezinta raspunsuri imune directionate impotriva unor proteine din alimente. In unele situatii, astfel de reactii sunt extrem de severe si pot declansa moartea pacientului. Cel mai frecvent incriminate in declansarea alergiilor alimentare sunt: alunele, preparatele cu si din peste, ouale, la copii adaugandu-se si laptele.

Se considera ca 6-8% dintre copii sunt alergici la astfel de produse. Exista insa si situatii cand starea de sanatate a pacientului se deterioreaza in urma consumarii anumitor alimente fara a fi vorba de alergie, ci doar de intoleranta digestiva (datorata prepararii necorespunzatoare a produselor).

Principiile terapeutice in cazul alergiilor alimentare includ evitarea alimentelor declansatoare si combaterea simptomelor imediat ce apar. In general, in cazul in care episodul alergic nu este foarte grav, pacientul se poate trata si acasa, daca va urma intocmai recomandarile medicului curant.

Orice agravare impune insa reevaluarea tratamentului si internarea pacientului pentru acordarea tratamentului de specialitate.

Pacientul se poate trata singur acasa in cazul in care alergia se manifesta sub forma unei simple eruptii sau reactii pruriginoase (urticariene) tegumentare. In aceste situatii, specialistii recomanda:

- bai reci sau aplicarea unor comprese reci pe piele pentru a diminua iritatia;

- purtarea unor haine confectionate din materiale naturale (in, bumbac, matase), care nu vor irita suplimentar pielea;

- reducerea activitatilor efectuate si odihnirea din plin a pacientului;

- aplicare locala de lotiuni calmante care sa diminueze intensitatea pruritului sau administrarea de antihistaminice. O parte din aceste medicamente fac parte din clasa produselor farmaceutice care pot fi eliberate fara reteta medicala - OTC: loratadina (aceasta are avantajul de a nu asocia reactii adeverse de tip sedativ-hipnotic) sau difenhidramina.

De retinut!

Exista o serie de medicamente ce pot ameliora simptomele alergiilor alimentare usoare: antihistaminicele scad intensitatea reactiilor digestive, stranutul, urticariile si rinitele alergice.

Bronhodilatatoarele dezobstrueaza caile respiratorii. Aceste medicamente se iau doar dupa contactul cu alergenul, ele nefiind eficiente daca se administreaza inainte ca substanta incriminata sa vina in contact direct cu organismul.

In cazul in care episodul alergic este mai grav, iar simptomele nu se limiteaza doar la eruptii tegumentare localizate, pacientul trebuie sa se adreseze unui serviciu medical de specialitate sau, daca situatia o impune, sa cheme ambulanta.

Astfel de reactii pot fi grave, iar minimalizarea importantei lor si tratarea superficiala la domiciliu, fara a consulta un medic, poate avea un prognostic sever.

Exista cateva masuri pe care specialistii le indica pacientilor cu asemenea alergii, in timp ce asteapta ajutorul de urgenta:

- mentinerea calmului;

- indepartarea de langa alergen (in cazul in care acesta a fost identificat);

- administrarea unui antihistaminic (daca pacientul poate sa inghita si nu a aparut edemul laringian in cadrul socului anafilactic): de obicei sunt recomandate 1-2 tablete de difenhidramina;

- utilizarea unui bronhodilatator inhalator, cum este albuterolul sau epinefrina, in cazul in care apare dispneea sau wheezingul si daca astfel de substante sunt la indemana pacientului.

In cazul in care pacientul se simte ametit, ii este recomandat sa se intinda, dar sa tina picioarele ridicate deasupra nivelului capului pentru a favoriza intoarcerea venoasa, cresterea debitului cardiac si pentru a suplimenta aportul sangvin cerebral.

Daca pacientul are la dispozitie un kit de urgenta continand epinefrina si este familiarizat cu utilizarea lui, poate sa isi injecteze doza utila. Aceasta este de obicei predeterminata de catre producator.

In unele situatii este necesara si o a doua administrare inainte ca starea pacientului sa se amelioreze. Epinefrina (adrenalina) este o substanta capabila sa combata rapid si sigur efectele reactiilor alergice.

In cazul in care pacientul devine inconstient, nu are puls sau este apneic, persoanele insotitoare care cunosc manevre de resuscitare cardiorespiratorie trebuie sa incerce sa il stabilizeze pana la sosirea ambulantei.

In cazul in care pacientul nu este constient, insotitorii ar trebui sa poata furniza personalului medical informatii privitoare la agentul declansator al crizei, la tratamentul administrat de obicei in aceste situatii, precum si la istoricul alergiei.

Daca este vorba despre o reactie severa, prioritatea medicilor va fi asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii aeriene si mentinerea in parametrii viabili a functiei cardiovasculare.

Pacientul trebuie sa fie oxigenat adecvat, iar nivelul tensiunii arteriale trebuie monitorizat permanent:

- oxigenul poate fi administrat pe masca sau prin introducerea unui tub flexibil din plastic prin nari;
- daca functia resiratorie este grav afectata se poate recurge la intubarea si ventilarea mecanica;
- in cazuri extreme se practica traheostomia - o operatie de urgenta prin care este deschisa traheea pentru a asigura ventilarea plamanilor.

In vederea monitorizarii si reechilibrarii functiei cardiocirculatorii:

- se asigura o linie venoasa;
- se pot administra perfuzii cu solutii saline pentru a reface volemia si a creste tensiunea arteriala;
- se administreaza medicamente cardiotonice, vasoconstrictoare etc.

In astfel de situatii pacientul este internat in spital pana starea sanatatii lui se amelioreaza si pericolul este indepartat.

De retinut!

Cea mai sigura cale de evitare a declansarii alergiilor alimentare este evitarea contactului cu alergenul.