Tipuri de hipersensibilitate si tratamentul acestora

Principalul rol al sistemului imunitar este acela de a proteja organismul fata de agentii patogeni care interactioneaza cu organismul uman sau fata de celulele tumorale. In situatii atipice, aceste reactii imune pot suferi o manifestare patologica, exagerata, situatie cunoscuta in termeni medicali drept hipersensibilitate sau reactie autoimuna, cu repercursiuni care pot fi destul de severe pentru individ.

Hipersensibilitatea reprezinta o reactie exagerata a sistemului imunitar indusa in mod specific prin expunerea repetata la contactul cu structuri antigenice capabile sa induca un raspuns imun. Cei mai frecventi agenti din mediul inconjurator care pot declansa o reactie de hipersensibilitate sunt reprezentati de medicamente (Penicilina da cel mai frecvent reactii alergice, Xilina, antibioticele care contin in structura lor sulf, corticosteroizii etc.), veninul de albine, proteinele alergenice straine organismului (in infectiile cu bacterii, virusuri, paraziti).

Grefele de piele sau alte tesuturi pot fi respinse de organismul pacientului receptor daca organismul acestuia declanseaza o astfel de reactie de hipersensibilitate cunoscuta sub numele de reactie gazda contra grefa. In cele din urma, exista si situatia in care anumite tesuturi sau structuri proprii organismului, care au suferit in antecedente diferite procese patologice, nu mai sunt recunoscute ca apartinand acestuia. Ele sunt interpreate drept autoantigene fata de care sistemul imunitar va manifesta o reactie de hipersensibilitate, mecanism care sta la baza declansarii bolilor autoimune.

Reactiile de hipersensibilitate prezinta o anumita specificitate fata de un agent alergen care a intrat in antecedente in contact cu organismul. Dupa o perioada de latenta, variabila in functie de antigenul respectiv sau de reexpunerea la factorul trigger, la urmatorul contact cu factorul sensibilizant, sistemul imunitar care poate produce peste o suta de celule diferite capabile sa raspunda la un numar vast de agenti patogeni, va genera prin recunoasterea antigenului, un raspuns imun specific.

Modalitatile diferite de raspuns ale organismului fata de agentii alergeni au fost clasificate in patru categorii principale in functie de tipul reactiei si de momentul declansarii acesteia in raport cu expunerea la stimulul incriminat.

Aceste patru mari categorii sunt reprezentate de :

-reactia de hipersensibilitate de tip 1 (este declansata imediat post-expunere, poate conduce inclusiv pana la soc anaflactic, necesita recunoastere si interventie precoce pentru a nu pune viata pacientului in pericol).
Tabloul clinic al socului anafilactic este dominat de colapsul cardio-vascular si de bronhospasm, letal in lipsa instituirii tratamentului rapid. Pacientul poate prezenta hipertensiune arteriala, simptome asmatiforme, dificultati cardio-respiratorii (dispnee, bradicardie), cianoza si extremitati reci, eruptii urticariene si edeme. Dintre tipurile de edeme care se pot instala in functie de localizare, caracteristic este edemul Quincke care cuprinde extremitatea cefalica (fata, gat, gura) cu potential de asfixie pentru pacient.

-reactia de hipersensibilitate de tip 2 (citotoxica)
Hemoliza aparuta ca urmare a incompatibilitatii in cazul transfuziilor de sange sau a celei din sistemul AB0/ Rh este o reactie de hipersensibilitate de tip 2. Aceasta se manifesta prin hepatosplenomegalie, icter, petesii si echimoze.

-reactia de hipersensibilitate de tip 3 (mediata prin intermediul complexelor imune si al sistemului complementului)
Boala serului este una dintre afectiunile care implica formarea complexelor imune si se caracterizeaza prin depunerea acestora la nivelul tesuturilor, eritem local, edeme si dureri articulare. Sistemul nervos poate suferi si acesta modificari, iar vindecarea este posibila in decurs de cateva saptamani.

-reactia de hipersensibilitate de tip 4 (o reactie intarziata mediata celular)
Ulterior, la aceasta clasificare s-a mai adaugat si reactia de hipersensibilitate de tip 5 (mediata prin declansarea mecanismelor autoimune). De asemenea, raspunsul imun poate fi mediat celular prin implicarea limfocitelor T si a citokinelor sau prin mecanism umoral cu ajutorul limfocitelor B, precursori de plasmocite care vor genera sinteza de anticorpi (imunoglobuline A, E, G, M).

Hipersensibilitatea de tip 1 este caracterizata de reactia specifica dintre antigenul incriminat in declansarea raspunsului imun si anticorpul localizat la nivel celular in organismul gazdei. Alergenul in cauza poate fi reprezentat de praf, polen, acarieni, diferite elemente si proteine alimentare, medicamente, seruri sau hormoni. Anticorpii care mediaza reactia imuna sunt imunoglobulinele de tip E (Ig E). Raspunsul declansat pentru neutralizarea agentului alergen apare imediat post-expunere, la mai putin de 15-30 de minute fata de aceasta.

Premergator acestei reactii, organismul a fost sensibilizat la un prim contact cu alergenul respectiv, Ig E se fixeaza pe mastocite si bazofile (celule din clasa leucocitelor cu rol de aparare a organismului).

Contactul determinant, adica reexpunerea la alergenul fata de care sistemul imunitar a fost pus in garda, va declansa degranularea mastocitara, eliberarea de histamina si de alti mediatori chimici care vor produce inflamatia de tip anafilactic. Aceasta reactie de raspuns a organismului la diversii agenti cu potential alergen trebuie urmarita cu atentie dat fiind faptul ca, in anumite cazuri, poate avea un impact sever asupra pacientului daca se genereaza socul anafilactic, o urgenta medicala care poate cauza decesul acestuia daca nu este recunoscuta si tratata prompt.

Hipersensibilitatea de tip citotoxic are rol in neutralizarea agentilor patogeni care patrund in organism, eliminarea celulelor infectate, anticorpii implicati in acest mecanism fiind reprezentati de IgM pentru faza acuta si de IgG pentru raspunsul de tip cronic. Se formeaza astfel, complexul imun antigen-anticorp care, la randul sau, va activa sistemul complementului. Ulterior are loc liza membranei celulare cu distrugerea treptata a celulei si declansarea cascadei inflamatiei.

Hipersensibilitatea mediata prin complexe imune circulante poate fi consecinta unor infectii persistente, a unor afectiuni autoimune sau a inhalarii unor agenti alergeni. Complexele imune antigen-anticorp pot migra in torentul sanguin sau se pot depune la nivelul diferitelor organe (articulatii, rinichi), mecanism care va degrada in timp, functia acestora.

Hipersensibilitatea de tip 4, mediata celular, este declansata la un interval de 2-3 zile dupa expunerea la antigenul cu potential alergen, implica limfocitele T si macrofagele care vor prelucra antigenul si-l vor expune celulelor anterior mentionate. Va urma sinteza de limfokine si formarea limfocitelor T cu memorie, acestea intervenind la urmatorul contact cu agentul alergen specific prin recunoasterea structurii acestuia.

Testele de hipersensibilitate pot fi realizate cu ajutorul testelor cutanate de tipul prick-test. Acestea permit testarea a peste 20 de substante care ar putea declansa un raspuns alergic, substante care se aplica pe tegument, iar in functie de sensibilitatea organismului, aria de aplicare va suferi modificari. Daca organismul este alergic la substanta testata, tegumentul expus contactului cu aceasta va prezenta la 5-15 minute dupa expunere, eritem, caldura locala, macule, papule sau prurit.

Testele de tip patch sunt si ele folosite pentru a determina prezenta reactiilor de hipersensibilitate, acestea pot fi realizate prin injectarea intraderminca a unor substante presupus alergice sau prin aplicarea unor plasturi. Alte modalitati de determinare a hipersensibilitatii presupun testul de provocare prin nebulizarea antigenului cu reactie rapida (10-20 de minute) sau tardiva (la 4-8 ore), raspunsul organismului constand in bronhospasm sau reactie inflamatorie locala.

Socul anafilactic impune administrarea de adrenalina si antihistaminice, dezobstructia cailor aeriene, intubare si ventilatie mecanica si tratament cu corticoizi pentru reducerea inflamatiei de la nivelul gatului. Pentru reactia de tip 2 au fost conceputi anticorpi monoclonali (Rituximab, Infliximab, Trastuzumab). Reducerea depunerii de complexe imune poate fi realizata prin administrare de metilsergina sau cloramfenilamina care scad permeabilitatea vasculara astfel incat complexele imune formate nu mai pot ajunge din torentul sanguin la nivel tisular.

O alta modalitate de tratament este reprezentata de preventia prin evitarea expunerii la agentii alergeni care au mai cauzat in antecedentele pacientului reactii de hipersensibilitate.

Reactiile de hipersensibilitate reprezinta raspunsul exagerat al sistemului imun la contactul cu diversi alergeni. Procesele prin care se declanseaza aceasta sunt complexe si au fost clasificate in patru categorii principale, dintre care prima, hipersensibilitatea cu potential de soc anafilactic trebuie evaluata si tratata corespunzator pentru a nu periclita viata pacientului.

Bibliografie:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31690397/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17522249/