Rinita alergica - inflamatia alergica a mucoasei nazale

Vezi galerie foto

Rinita alergica (adesea supranumita "febra fanului") este o reactie exagerata a sistemului imunitar la particulele inspirate din aer. In mod normal, sistemul imunitar protejeaza corpul impotriva virusurilor si a bacteriilor prin producerea de anticorpi care sa lupte impotriva acestora.

In cazul rinitei alergice, sistemul imunitar incepe sa lupte impotriva substantelor care in mod normal nu sunt nocive, cum ar fi acarienii si polenul (alergeni), ca si cand acestea ar incepe sa atace organismul. Aceasta reactie exagerata cauzeaza inflamatie si simptome care afecteaza in principal nasul, dar si ochii, urechile, gatul si gura.

Este posibil ca organismul sa nu aiba o reactie alergica din primul moment in care este inhalata o substanta alergena precum polenul de iarba. Cu toate acestea, data urmatoare in care are loc o inhalatie de polen poate aparea o senzatie de nas infundat sau de respiratie anevoioasa. Acestea apar ca raspuns al sistemului imunitar. Este posibil ca rinita sa se fi instalat de multi ani (rinita cronica).

In acest timp este posibila diminuarea sensibilitatii la acesti alergeni, iar reactia corpului la acestia sa nu mai fie la fel de severa. De asemenea, este posibila dezvoltarea unor complicatii precum sinuzita si infectiile otice.

Rinita alergica este foarte asemanatoare cu un tip de astm cauzat de alergii (astm alergic).

Rinita alergica poate fi cauzata de cateva tipuri de alergeni, precum polenul, mucegaiul, acarienii, praful, puful animalelor si gandacii. Reactiile alergice au loc numai in cazul oamenilor care prezinta un "teren atopic" – sensibilitate crescuta sau susceptibilitate la alergeni.

Atunci cand sunt expusi la alergenii la care sunt sensibili, oamenii care prezinta un teren atopic dezvolta o reactie alergica sub forma unei maladii alergice, cum ar fi rinita alergica. O persoana care prezinta teren atopic adesea dezvolta mai mult decat o singura forma de alergie.

Inca nu se cunosc cauzele aparitiei terenului atopic si ale reactiilor alergice. Majoritatea persoanelor care sufera de alergii au printre membrii familiei persoane care au alergii.

Aerul poluat poate fi iritant pentru nas si pentru plamani. In conditii de mucoasa nazala iritata sau plamani iritati, riscul unei reactii alergice creste cand persoana in cauza e expusa la alergeni.

Simptomele imediate ale rinitei alergice cel mai des intalnite sunt: stranutul repetat, indeosebi dimineata la trezire; stranutul poate aparea chiar si in decurs de 1- 2 minute de la expunerea la alergeni:

- rinoreea (scurgerile nazale) provocata de alergii se prezinta de obicei sub forma unui un lichid clar si filant (limpede, care nu e vascos), dar poate deveni vascos si inchis la culoare sau galben daca se dezvolta o infectie nazala sau a sinusurilor. Rinoreea poate aparea la un interval de 3 minute de la expunerea la alergen;

- secretiile nazale care se scurg pe peretii posteriori ai gatului determina senzatia de prurit. Poate declansa o tuse cronica in timp ce pacientul incearca sa-si elibereze gatul de secretii;

- lacrimare abundenta si prurit ocular (mancarime a ochilor);

- prurit (mancarime) otic (a urechilor), nazala si a gatului.

In cazul rinitei alergice sezoniere (SAR), mancarimile, stranutul, rinoreea, lacrimarea si mancarimea ochilor sunt obisnuite. Aceste simptome apar de obicei in anumite perioade ale anului.

In cazul rinitei alergice perene (PAR), congestiile nazale si picaturile postnazale sunt simptomele cel mai des intalnite, chiar daca mai apar stranutul si rinoreea. Aceste simptome apar in general pe durata intregului an.

Se pot manifesta toate simptomele sau numai cateva. Simptomele pot aparea in mai putin de 5 minute de la expunerea la alergen sau poate dura mai mult timp ca sa se dezvolte (in mod tipic de la 3 la 6 ore).

Simptomele care se dezvolta intr-un interval mai mare de timp includ:

- un nas infundat posibil acompaniat de respiratia anevoioasa provocate de inflamatie si congestie a nasului si sinusurilor. Acesta este simptomul cel mai des intalnit la copii si este posibil sa fie singura acuza;

- fotosensibilitate (ochii care sunt sensibili la lumina);

- iritabilitate;

- fatigabilitate (lipsa energiei);

- somn alterat;

- respiratie pe gura din cauza nasului infundat;

- miros alterat;

- tuse cronica;

- afectiuni ale sinusurilor si ale tubei lui Eustachio, senzatie de presiune in ureche sau deficite auditive (ale auzului);

- disconfort sau durere a fetei;

- cearcane ("ochi vanat" datorat alergiilor);

- actiunea de frecare frecventa a nasului, care poate provoca escoriatii (rani superficiale) pe suprafata nasului (escoriatii alergice);

- frecarea frecventa a nasului cu palma orientata in sus poate reduce mancarimea si sa se deschida caile nazale ("salutul"alergic). Aceasta este des intalnita la copii.

Simptomele rinitei alergice dureaza de obicei toata viata, chiar daca tipurile de simptome si de gravitate pot varia. Simptomele pot deveni mai grave in anumite momente, dar sensibilitatea la alergen se poate pierde pe masura ce se inainteaza in varsta.

Simptomele pot fi agravate de alte substante iritante din aer, precum substantele poluante din aer, fumul provocat de motoarele autovehiculelor, fumul de tigari si fumul rezultat din arderea lemnului, insecticide, mirosurile puternice sau parfum.

In cazul unei alergii la polen, momentul si locul simptomelor resimtite pot varia dupa climat si tipurile de plante care cresc in zona respectiva.

Simptomele rinitei alergice pot fi mai grave in timpul sarcinii. Trebuie ales cu mare grija un tratament special pentru acestea deoarece anumite tratamente pot dauna femeilor si dezvoltarii fetusului.

Alte situatii care au acelasi simptome ca rinita alergica includ infectii ale tractului respirator superior (ICRS), defecte nazale si inflamatii (rinita) care nu sunt provocate de alergie (rinita nonalergica).

La prima expunere la alergenul din aer, sistemul imunitar recunoaste alergenul ca fiind substanta straina. Corpul reactioneaza producand anticorpi impotriva alergenului. La urmatoarea expunere la alergen anticorpii ataca, eliminand histamina si alte substante chimice care cauzeaza simptomele alergiei.

Majoritatea persoanelor dezvolta simptome intr-un interval de cateva minute din momentul expunerii. Anumite persoane pot dezvolta simptomele de la 4 la 8 ore dupa expunere.

De obicei, simptomele dureaza mai mult de 10 zile. In ceea ce priveste aparitia simptomelor, acestea pot varia in functie de persoana. Dezvoltarea rinitei alergice sezoniere (SAR) incepe foarte rar inainte de varsta de 3 ani.

Rinita alergica perena (PAR) poate aparea la orice varsta. Simptomele PAR sunt adesea diagnosticate gresit, ca o infectie a tractului respirator superior, cum ar fi guturaiul.

Copiii care manifesta simptomele pana la varsta de 1 an sunt predispusi la aparitia mai multor simptome si la dezvoltarea astmului.

Simptomele se dezvolta de obicei la varsta adolescentei. In cazul unei alergii la polen, modul si locul aparitiei simptomelor difera in functie de climat si de tipuri de plante care cresc in zona. Primavara sunt prezente trei tipuri de polen.

Polenul din iarba este prezent incepand cu primavara tarzie pana la jumatatea verii. Polenul ambroziei este prezent incepand din vara tarzie pana toamna timpurie (sau pana la prima inghetare). In cazul alergiei la acarienii de praf, parul de animal sau la mucegai simptomele pot fi mai grave iarna atunci cand se petrece mai mult timp in casa.

Alergia poate reveni sau inrautati daca:
- pacientul are rinita alergica sezonala si se afla in locuri unde numarul particulelor de polen este ridicat;
- se inceteaza tratamentul cu medicamente in momentul in care simptomele sunt tinute sub control.

Alergiile si astmul devin din ce in ce mai obisnuite in ultimii 100 de ani. Printre motivele posibile pentru acest fapt este faptul ca locuintele sunt dotate cu incalzirea centrala si cu modalitati eficiente a folosirii energiei.

Acestea ajuta la mentinerea caldurii in casa, chiar si pe timpul iernii, iar anumiti alergeni, precum acarienii de praf si gandacii se dezvolta foarte bine la temperaturi inalte.

Rinita alergica poate afecta sanatatea semnificativ daca nu este tratata cu succes. Anumite complicatii pot aparea in cazul rinitei alergice pe termen lung (cronica), inclusiv sinuzita, urechile infundate si infectii ale urechii si polipii nazali.

Multe persoane care au rinita alergica sufera de asemenea si de astm. Persoanele cu sistemul imunitar slabit sunt predispuse la infectiile respiratorii.

Persoanele care au rinita alergica cronica declara ca alergia este o cauza de scadere a starii de bine si a calitatii vietii. Pot avea probleme cu somnul si sa se simta obositi si iritati, chiar si depresivi.

Pot avea probleme de concentrare la serviciu sau la scoala si sa fie mai putin productivi. Sunt persoane care evita situatiile sociale deoarece se simt rusinati cu ochii rosii si injectati si nasul care curge constant.

Se recomanda consultul medical in cazul in care este pus diagnosticul de rinita alergica si cand:

- se simte o durere in zona sinusurilor si alte simptome ale infectiei sinusale (febra sau secretie nazala cremoasa, galbena sau verde);

- simptomele devin mai severe si nu se stie cauza;

- se administreaza medicamente pentru alergie, dar care nu amelioreaza simptomele;

- medicamentele adminstrate impotriva alergiei provoaca efecte secundare deranjante precum o coordonare mai proasta si ameteala accentuata;

- la instalarea febrei si durerii otice (la ureche);

- la instalarea tusei si racelii care dureaza mai mult de una sau doua saptamani;

- in caz de prurit (mancarimi) grave al ochilor sau nasului;

- atunci cand alergia intervine in viata personala;

- cand nu s-a diagnosticat alergia, dar simptomele alergice sunt suparatoare pentru pacient.

Este importanta vizita la doctor pentru evaluarea rinitei alergice chiar si atunci cand medicamentele administrate fara prescriptie medicala amelioreaza simptomele. Doctorul poate determina tipul de alergeni care provoaca reactiile cu scopul de a reduce expunerea la ei.

In vederea luarii unei hotarari de a merge la medic este important de luat in considerare gravitatea si durata simptomelor. O rinoree usor inconfortabila care dureaza 3 zile nu necesita consult, pe cand 3 luni de congestie nazala care provoaca insomnii necesita o evaluare.

Urmatorii medici pot evalua si trata rinita alergica usoara sau simptome ale astmului:

- medicul de familie;
- medicul pediatru;
- medicul de interne;
- asistenta.

Un medic specialist pentru alergii (alergolog) este consultat atunci cand:

- este necesara identificarea unor cauze sau iritanti pentru simptomele alergice (precum fumatul pasiv);
- tratamentul pentru rinita alergica este nesatisfacator deoarece medicamentele nu isi fac efectul sau exista efecte secundare nedorite;
- este necesara o educatie despre cum sa se evite alergenii;
- injectiile cu imunomodulatori impotriva alergiei (imunoterapia) sunt o varianta considerata de anumiti pacienti;
- performanta la munca si la scoala este diminuata din cauza simptomelor alergice si efectelor secundare ale medicamentelor;
- este afectata semnificativ calitatea vietii particulare;
- se dezvolta complicatii frecvente, precum sinuzita sau infectii ale urechii (otita medie);
- exista si alte afectiuni coexistente, precum sinuzita recurenta sau astmul;
- se recomanda corticosteroizi pe cale orala sau injectabili pentru a controla simptomele alergice;
- simptomele sa manifesta de mai mult de 3 luni;
- medicamentele devin foarte costisitoare.

Doctorul poate recomanda un medic ORL (specialist pentru ureche, nas si gat). Acesta poate face o analiza specializata a cailor nazale si a portiunii superioare a faringelui.

Consultul unui specialist ORL poate fi benefic daca doctorul suspecteaza polipoza nazala sau alte afectiuni care provoaca obstructie a cailor nazale

Expectativa vigilenta este o perioada in care pacientul impreuna cu doctorul observa simptomele si situatia folosind un tratament medical adecvat.

Expectativa vigilenta este potrivita atunci cand pacientul prezinta simptome usoare, care nu necesita tratament sau care pot fi tratate cu medicamente administrate fara prescriptie medicala.

Rinita alergica este diagnosticata prin istoric medical (anamneza) si examinare clinica. In unele cazuri pot fi efectuate testele cutanate, precum si alte teste.

Diagnosticarea corecta a rinitei alergice este importanta deoarece exista multe maladii cu aceleasi simptome (precum infectii ale tractului respirator superior), ca si identificarea corecta a alergenului care poate indruma catre un tratament potrivit pentru simptome.

Doctorul va determina daca rinita alergica este perena sau sezoniera si daca sunt semne de complicatii precum sinuzita si astmul.

Daca doctorul considera ca diagnosticul e cel de rinita alergica si nu sunt semne de complicatii, acesta poate decide tratarea simptomelor fara efectuarea testelor de laborator si apoi - dupa o perioada de proba - reevaluarea simptomelor.

Deoarece rinita alergica conduce foarte rar la complicatii, aceasta abordare este deseori o modalitate rezonabila de diagnosticare. Totusi, doctorul poate considera ca teste mai amanuntite sunt necesare.

Aceste lucru se intampla de obicei cand:

- pacientul impreuna cu doctorul necesita mai multe informatii despre substantele alergice pentru a urmari anumiti pasi pentru evitarea si controlul expunerii la acestia;
- simptomele nu raspund la tratament;
- exista simptome grave;
- pacientul este nesatisfacut cu alte tratamente incercate si se iau in considerare injectiile cu imunomodulatori contra alergiei (imunoterapie).

In aceste situatii, doctorul poate prescrie teste pentru alergie. Acestea includ:

1. Teste cutanate

Un lichid care contine alergen este pus pe primul strat de piele si pielea este intepata. Daca pielea reactioneaza printr-o zona inflamata si pruriginoasa (cu mancarimi si cu relieful ridicat) inseamna de cele mai multe ori ca pacientul este alergic la alergen.

Testele cutanate sunt rapide, simple si de regula sigure, dar in ceea ce priveste rezultatele acestea pot fi fals-pozitive, aceasta insemnand ca pacientul ar putea sa nu fie alergic, cu toate ca testele indica alergia. In cazul in care pacientul este foarte alergic testele nu se pot utiliza.

2. Testele radioalergosorbent (RAST)

Este recoltata o proba de sange din vena si este testata pentru imunoglobulinele E (IgE), care sunt produse ca raspuns la anumiti alergeni. RAST poate fi facut in locul sau impreuna cu testul cutanat. RAST este mai scump, rezultatele nu sunt de obicei disponibile decat dupa o saptamana si poate avea ca raspuns un rezultat fals-pozitiv.

3. Testul de citologie nazala (frotiul nazal)

Acesta masoara numarul de eozinofile, un tip de leucocite (globule albe) care sunt prezente intr-un numar mare in frotiul nazal la persoanele are au alergie. Acest test poate fi folosit sa confirme rinita alergica.

In majoritatea cazurilor nu este nevoie de teste suplimentare. Totusi, chiar daca nu sunt folosite in mod obisnuit, unele teste fac diagnosticul diferential cu alte maladii care prezinta simptome similare. Aceste teste includ:

1. Teste imagistice

Testele imagistice ale sinusurilor, precum radiografiile, scanarile CT si IRM nu pot depista rinita alergica in mod direct, dar pot evalua prezenta unor afectiuni coexistente.

Radiografia sau scanarea CT ale sinusurilor pot fi folosite la identificarea infectiilor sinusurilor, inflamatii cronice (ingrosarea conturului mucoasei sinusurilor nazale ) - de obicei intalnita la persoanele cu astm, a defectelor structurale ale nasului sau mai rar, cancer.

2. Rinoscopia sau endoscopia nazala

Rinoscopia este o tehnica in care medicul foloseste un instrument numit rinoscop pentru a vedea in interiorul cavitatii nazale. Rinoscopul poate fi rigid sau flexibil. Datorita faptului ca rinoscopia flexibila poate accesa mai mult din cavitatea nazala si in general nu necesita o cantitate mare de anestezic ca si rinoscopia rigida, utilitatea ei a crescut in ultiumii ani.

Rinoscopia este folosita pentru verificarea polipilor si a altor afectiuni care pot bloca cavitatea nazala.

Prin endoscopia nazala se poate investiga interiorul fosei nazale cu ajutorul unui tub flexibil si luminat. Endoscopia nazala poate fi realizata de asemenea si pentru a depista defecte structurale, polipi nazali sau infectii.

3. Testele de clearance mucociliar

Testul de clearance mucociliar este folosit pentru a verifica daca miscarea cililor este normala la personele care au secretii nazale foarte abundente.

Cilii sunt proeminente mici, asemenea firelor de par, aflate pe invelisul fosei nazale, care executa miscari postero-anterioare (inapoi si inainte) ca sa indeparteze particulele din nas. Anumite boli rare pot provoca anormalitati in miscarile cililor, conducand la cresterea cantitatii secretiilor nazale.

4. Teste de provocare la stimulare nazala

Testele de provocare la stimulare nazala implica plasarea de solutii ce contin alergeni diferiti in nas si observarea rezultatelor. Este rar folosit in diagnosticarea rinitei alergice, dar este folosit in cercetari realizate pentru a stabili eficienta medicamentelor asupra simptomelor rinitei alergice.

5. Rinomanometria

Rinomanometria este o tehnica care masoara fluxul de aer din nas. Testul furnizeaza o estimare a congestiei nazale sau obstructionare datorita polipilor nazali si a altor cauze.

Cu toate acestea, rinomanometria necesita mult timp pentru a fi efectuata si in general este folosita doar in cercetare. Testele care nu sunt potrivite pentru diagnosticarea rinitei alergice includ si alte tipuri de teste de determinare cantitativa a imunoglobulinelor si alte analize biochimice.

Tratamentul pentru rinita alergica consta in evitarea alergenilor specifici care provoaca simptomele, folosind medicamente si in cazuri grave, folosind injectiile cu imunomodulatori contra alergiei (imunoterapie).

In general tratamentul pentru rinita alergica sezoniera (SAR) si cea de perena (PAR) este la fel, chiar daca forme de tratament, precum antihistaminice zilnice sunt necesare din ce in ce mai des pentru PAR.

Medicii incep cu tratamente care sunt in general eficiente pentru majoritatea persoanelor cu putine efecte secundare sau alte riscuri (terapia de prima intentie). Daca acestea nu sunt eficiente, sunt urmate terapiile de linia a doua, care au de obicei mai multe efecte secundare sau sunt mai costisitoare.

Medicii nu s-au pus de acord inca daca corticosteroizii nazali ar trebui sa fie considerati terapie de prima intentie sau de linia a doua; exista medici care folosesc corticosteroizi nazali pentru tratarea rinitei alergice numai atunci cand alte terapii nu au reusit sa amelioreze simptomele, in timp ce altii folosesc corticosteroizii ca tratament de prima intentie.

Complicatiile rinitei alergice cronice (care dureaza de mult timp) includ sinuzita, infundarea urechilor, infectiile otice (ale urechii) sau polipii nazali. Aparitia unei complicatii severe reprezinta una dintre putinele indicatii pentru prezentarea la camera de garda. Infectiile respiratorii apar mai frecvent la persoanele cu un sistem imunitar slabit.

Deoarece rinita alergica nu se poate vindeca si tratamentul poate fi dificil de urmat, unele persoane pot incerca si metode alternative de tratament a caror eficienta nu a fost dovedita stiintific. Totusi, majoritatea acestor metode fie nu au fost studiate, fie nu le-a fost demonstrata eficienta. Aceste tratamente pot fi scumpe sau pot prezenta pericole pentru sanatate.

Tratamentul pentru copii care au alergie este aproape la fel ca si cel pentru adultii care au alergie. Tratarea copiilor cu medicamente poate fi mai dificil deoarece este posibila aparitia de efecte secundare. Anumite medicamente nu sunt tolerate de copii.

Anumite persoane incep prin a utiliza medicamente fara prescriptie medicala pentru rinita alergica inainte de a consulta un doctor. Aceste medicamente pot fi eficiente.

Oricum, persoanele cu alte afectiuni coexistente, varstnicii, copiii, femeile insarcinate sau cele care alapteaza si persoanele cu simptome severe ocazionale ar trebui sa consulte un doctor inainte de a incepe un tratament.

Daca pacientul decide sa isi trateze singur simptomele rinitei alergice e bine sa se evite administrarea de medicamente timp de mai multe zile inainte de a consulta doctorul.

Acesta poate anticipa problemele cu medicatia, sa verifice de doua ori diagnosticul si sa furnizeze o educatie despre modul cel mai bun de a controla si a preveni simptomele.

Mai mult, doctorul poate prescrie medicamente sau recomanda un specialist pentru alergie (alergolog) daca medicamentele fara prescriptie medicala nu sunt eficiente sau provoaca efecte secundare.

De asemenea, se poate trata senzatia de nas infundat prin eliberarea fosei nazale cu ajutorul unei solutii saline (apa sarata). Se pot preveni sau trata acasa infectiile usoare ale sinusurilor cu ajutorul medicamentelor fara prescriptie medicala si alte metode.

Simptomele rinitei alergice pot fi grave in timpul sarcinii. Din cauza ca unele tratamente pentru rinita alergica pot afecta femeia si dezvoltarea fetusului, trebuie gasit un tratament adecvat.

Multe medicamente precum sodiu cromolin si cateva antihistaminice orale sau spray sunt considerate a fi sigure in timpul sarcinii. Oricum, este recomandat sa se evite decongestivele orale, nazale si inhalatorii pe perioada primelor 3 luni de sarcina.

Daca pacienta ramane insarcinata in timp ce i se administreaza injectii cu imunomodulatori pentru alergie (imunoterapie), ea poate sa le continue, dar nu este recomandat sa se inceapa cu injectii din timpul sarcinii.

Tratamentul initial al rinitei alergice include anumiti pasi, cu sopul de a reduce sau elimina expunerea la alergenii care provoaca simptomele si folosirea de medicamente precum antihistaminice care nu provoaca somnolenta (nesedative) sau steroizii nazali.

Medicamentele pot fi administrate zilnic sau pentru ameliorare, cand simptomele cresc brusc sau devin mai grave.

Prin evitarea sau reducerea expunerii la alergeni, pacientul isi poate reduce simptomele alergiei, sa le controleze cu ajutorul medicamentelor si sa reduca riscul dezvoltarii unor complicatii pe termen lung ale rinitei alergice cronice, precum sinuzita.

Pentru evitarea alergenilor e bine de stiut daca tipul alergiei este rinita alergica sezoniera (SAR) sau rinita alergica perena (PAR) sau o combinatie a celor doua.

In cazul SAR (provocat de polen, de exemplu) trebuie stiut tipul de polen ce cauzeaza simptomele si astfel sa se evite expunerea. In cazul in care pacientul are simptome pe parcursul intregului an datorate PAR, acesta trebuie sa stie care sunt alergenii care cauzeaza simptomele si sa se evite expunerea.

Acest lucru necesita consult de specialitate pentru testarea cutanata. Pacientul poate controla alergenii acasa folosind aer conditionat, stergerea prafului regulat, spalarea asternuturilor patului in apa fierbinte si sa interzica accesul animalelor de casa in anumite zone ale casei.

Alergenii din mediul exterior se pot evita prin limitarea expunerii la mediul exterior pe perioada in care nivelul polenului este inalt, asigurandu-se ca geamurile sunt inchise si evitarea activitatilor precum tunsului gazonului si gradinaritul.

Daca este nevoie sa se efectueze aceste activitati e bine sa se poarte o masca odata cu administrarea de antihistaminice.

Antihistaminicele care nu provoaca somnolenta (nesedative) sunt in general primele medicamente folosite la tratarea rinitei alergice (anumite antihistamine provoaca somnolenta).

Sunt, in general foarte eficiente in ameliorarea rinoreei si stranuturilor, pruritului (mancarimilor) si ochii inlacrimati. Pot fi folosite impreuna cu decongestivele pentru ameliorarea congestiei nazale.

Un spray corticosteroid nazal poate fi folosit in locul sau impreuna cu antihistaminicele. Aceste spray-uri pot reduce simptomele rinitei alergice si sunt recunoscute a fi cel mai eficient tratament pentru majoritatea persoanelor, deoarece au un efect repid, dar pot trece cateva saptamani pana cand se va simte intregul efect.

In cazul unei alergii grave la polen aceste spray-uri sunt administrate cu 1 sau 2 saptamani inainte de a incepe sezonul polenului si se continua pe toata perioada sezonului.

Alte medicamente care pot fi folosite includ:

- modificatori de leucotriene care amelioreaza congestia, mancarimile, stranutul si rinoreea;
- picaturile de ochi, care ajuta la ameliorarea ochilor rosii, cu mancarimi, care lacrimeaza abundent;
- sodiu cromolin, care poate ajuta la ameliorarea stranutului, rinoreei, congestiilor nazale si iritatiilor ochiilor. Sodiu cromolin este de obicei prescris pentru copii si femei insarcinate;
- ipatromium bromide, care amelioreaza rinoreea.

Medicamentele folosite fara prescriptie medicala sunt in general primele incercate. Medicamentele prescrise sunt folosite daca cele folosite fara prescriptie medicala nu ajuta sau care cauzeaza efecte secundare deranjante, precum ameteala sau coordonare alterata.

Medicamentele trebuie folosite strict doar pentru ameliorarea simptomelor sau pentru ameliorarea si tratarea unei cauze preexistente a rinitei alergice.

Daca medicamentele se administreaza doar pentru ameliorarea simptomelor se poate opri administrarea lor in momentul in care starea clinica se imbunatateste.Tratamentul trebuie continuat chiar daca simptomele s-au imbunatatit.

Administrarea de medicamente in cantitati insuficiente sau complianta scazuta a pacientului in administrarea acestora poate duce la simptome recurente sau agravate. Este de ajutor sa se explice copiilor motivul pentru care trebuie sa ia medicamente si ce beneficii sunt asteptate, precum si efectele secundare care pot aparea.

Medicamentele pot fi folosite zilnic pentru o calmare rapida a simptomelor aparute brusc si grave sau pot fi folosite inainte de o expunere deja stiuta. Pacientul ar trebui sa discute cu medicul care dintre medicamente sunt potrivite si cum sa le ia.

Omalizumb (Xolair) este un medicament nou aprobat de FDA pentru utilizarea impotriva astmului. Exista studii care demonstreaza ca este eficient in atenuarea simptomelor nazale ale rinitei alergice, precum stranutul si pruritul nazal, rinoreea si senzatia de nas infundat.

Exista anumiti medici care prescriu omalizumab pentru rinita alergica (folosita experimental). Oricum, este cunoscut faptul ca omalizumab este mai eficient decat steroizii nazali, dar mai scump.

Multe medicamente sunt folosite pentru tratarea rinitei alergice. Sunt folosite simultan cu sau dupa ce se incearca evitarea alergenilor care provoaca rinita. Medicamentele fara prescriptie medicala sunt incercate primele, printre acestea se numara antihistamine, decongestive si picaturi pentru ochi.

Medicatii diferite trateaza simptome diferite. Se poate utiliza o combinatie de medicamente pentru a ameliora toate simptomele. Trebuie discutat cu medicul curant care sunt cele mai importante simptome si medicamentele eficiente.

Medicatia poate fi folosita fie pentru a ameliora rapid simptomele brusc aparute sau agravate sau in avans pentru o expunere cunoscuta.

Urmatoarele medicamente pot fi folosite pentru tratarea rinitei alergice:
- antihistaminice impotriva stranutului, rinoreei (cand curge nasul), mancarimi si ochii incetosati, nu sunt eficiente la alinarea congestiilor nazale;
- decongestivele ajuta la desfundarea cailor nazale, dar nu ajuta indeajuns impotriva stranutului si mancarimilor;
- corticosteroizii, de obicei eficienti pentru toate simptomele (precum nasul care curge sau congestii nazale) sunt de obicei cei mai eficienti ca tratament pentru rinita alergica;
- sodiu cromolin poate reduce stranutul, rinoreea, congestiile nazale si iritatia ochiilor. Sodium cromolin este des prescris pentru copii si femei insarcinate;
- ipratropium bromide ajuta impotriva rinoreei;
- picaturile de ochi ajuta impotriva rosetii, mancarimii si a lacrimarii ochilor;
- modificatorii de leucotriene pot ameliora congestiile nazale, mancarimile, stranutul si rinoreea;
- omalizumab (Xolair) este un nou medicament aprobat de FDA in cazul astmului alergic.

De retinut!

O parte din persoane incep sa foloseasca medicamente fara prescriptie medicala pentru rinita alergica inainte de a consulta un medic specialist. Aceste medicamente pot fi eficiente in tratarea rinitei alergice.

Totusi, persoanele cu alte conditii medicale, varstnicii, copiii, femeile insarcinate sau cele care alapteaza sau persoane cu simptome ocazionale mai severe ar trebui sa consulte un specialist inainte de inceperea tratamentului.

Daca se decide tratarea simptomelor rinitei alergice dupa propriile cunostinte este recomandat sa se evite administrarea medicamentelor mai multe zile inainte de a consulta un doctor. Specialistul ar putea anticipa problemele cu medicatia, sa verifice de doua ori diagnosticul si sa recomande metode mai bune de control si de preventie a simptomelor.

Atunci cand se ia in considerare un nou medicament, trebuie sa existe siguranta ca doctorul este avertizat asupra altor medicamente administrate cu sau fara prescriptie medicala. Unele medicamente pot fi foarte periculoase, chiar sa aiba efecte mortale cand sunt luate impreuna cu alte medicamente.

Exista multe tipuri de medicamente care sunt disponibile pentru tratarea rinitei alergice, unele avand eficienta variabila pentru diferite persoane.

Impreuna cu medicul curant se poate crea o schema de tratament pe parcursul zilei. De exemplu, in timpul zilei este important de evitat ameteala care poate fi cauzata de antihistaminice. Totusi, in momentele de seara petrecute acasa, cand somnolenta si coordonarea scazuta nu sunt probeleme majore, poate fi acceptata folosirea medicamentelor antihistaminice fara prescriptie medicala si mai putin scumpe.

De retinut ca unele efecte sedative de la medicamentele luate seara pot fi de durata.
Tratarea copiilor cu medicamente poate fi mult mai dificila decat tratarea adultilor din cauza efectelor secundare. Unele medicamente de altfel pot fi respinse pentru tratarea copiilor.

Din cauza ca unele medicamente pot afecta femeile insarcinate si dezvoltarea fetusului, trebuie avuta mai multa grija in alegerea unui tratament corespunzator in timpul sarcinii. Multe medicamente, precum sodiu cromolin si unele spray-uri antihistamince nazale sau unele antihistamice orale sunt considerate sigure in timpul sarcinii. De altfel, este recomandat ca decongestivele orale, nazale si inhalatorii sa fie evitate in primele 3 luni ale sarcinii.

Daca pentru evitarea alergiilor, antihistaminele si corticosteroizii nu sunt eficienti in atenuarea simptomelor rinitei alergice, poate fi utilizat un tratament scurt de 3 pana la 10 zile cu corticosteroizi orali.

Este folosit doar pentru simptomele de scurta durata, aparute brusc si care devin din ce in ce mai grave, deoarece corticosteroizii orali au efecte secundare grave daca sunt administrati pe o perioada lunga de timp. Daca simptomele persista, medicul curant poate da o trimitere catre un medic specialist (alergolog). Pacientul ar trebui sa continue sa ia medicamentele dupa instructiunile medicului.

Antihistaminicele ajuta la ameliorarea simptomelor precum stranutul, rinoreea, mancarimile si ochii inlacrimati; totusi, nu sunt foarte eficienti in tratamentul congestiilor nazale.
Decongestivele ajuta la eliberarea nasului dar nu sunt eficienti impotriva stranutului si pruritului (mancarimilor).

Corticosteroizii sunt de obicei eficienti impotriva simptomelor rinitei alergice (precum rinoreea sau congestiile nazale) si sunt cel mai potrivit tratament pentru rinita alergica.

Sodiu cromolin poate atenua simptomele precum stranutul, rinoreea, congestiile nazale si iritatii ale ochiilor. Sodiu Cromolin este de obicei prescris pentru copii si femei insarcinate.

Ipratropium bromide ajuta la ameliorarea rinoreei.
Picaturile de ochi sunt potrivite pentru roseata, mancarimile, lacrimarea ochiilor.
Modificatorii de leucotriene pot ameliora congestiile nazale, mancarimile si stranutul si rinoreea.

Daca medicamentele nu controleaza simptomele rinitei alergice sau provoaca efecte secundare inacceptabile, injectiile cu imunomodulatori impotriva alergiei pot reduce sau elimina sensibilitatea la alergenii care provoaca reactii alergice. Acest tratament este numit imunoterapie.

Interventiile chirurgicale sunt necesare rareori, mai precis atunci cand un defect structural al nasului sau sinuzita face tratamentul simptomelor dificil si ineficient sau cand alergenii duc la blocaje ale trompei lui Eustachio, provocand infectii ale urechii.

Tendinta dezvoltarii rinitei alergice poate fi o problema mostenita. Medicul nu poate preveni alergiile transmise genetic.
Exista dovezi cum ca expuneri semnificative la alergeni, fumatul pasiv si poluarea din aer pot irita nasul si gatul si contribuie la dezvoltarea alergiei.
Exista dovezi, de asemenea care sugereaza ca copiii care au primit alta hrana decat laptele matern in primele 2 luni de viata au un risc mai crescut de a face un teren atopic.
Parintii care prezinta afectiuni alergicepot lua masuri pentru reducerea sanselor de transmitere la copii a unui teren atopic, cum ar fi alaptarea in loc de administrarea de formule de lapte pentru cel putin 6 luni si evitarea expunerii copiilor la fumul de tigara.
Chiar daca nu se poate preveni rinita alergica, se pot urma anumiti pasi pentru a evita alergenii care provoaca reactiile alergice.
De evitat substantele la care membrii familiei sunt alergici, astfel pot reduce riscul dezvoltarii alergiei sau inrautatirea ei. Este valabil in special la copii mici care pot fi expusi la un risc major de dezvotare a alergiei mai tarziu in timpul vietii.
In cazul alergiei sezoniere se cunoaste momentul in care poate aparea riscul expunerii, exista cateva medicamente care pot reduce simptomele daca sunt luate inainte de expunere.

Injectiile contra alergiei (imunoterapie) poate reduce sau elimina sensibilitatea la alergenii care provoaca reactii alergice.
De evitat sau de controlat alergenii acasa sau in afara prin:
- controlul prafului si al acarienilor de praf
- controlul parului de animal sau alti alergeni de animale de casa
- controlul mucegaiului.

Daca evitarea alergenilor nu amelioreaza simptomatologia sau nu e posibila, se poate incerca administrarea medicamentelor fara prescriptie medicala cum ar fi clorfeniramina (Chlor-Trimeton, de exemplu), difeniramina (Benadryl, de exemplu) sau medicamente mai noi de a doua generatie, cum sunt antihistaminicele nesedative ca loratadina (Claritine), care sunt si ele disponibile fara prescriptie medicala. De asemenea, se poate folosi o solutie salina (apa cu sare) pentru a elibera caile nazale.

Se pot preveni sau trata infectiile usoare ale sinusurilor folosind medicamente fara prescriptie medicala sau alte metode, cum ar fi umezirea aerului din incaperi.

Este importanta monitorizarea starii clinice. Trebuie inregistrata evolutia simptomelor si felul in care afecteaza viata pacientului, cum ar fi daca impiedica somnul, scad capacitatea de concentrare sau dau o stare de somnolenta.

Trebuie urmarita si expunerea la alergeni si timpul de la expunere pana la dezvoltarea simptomelor. Aceste informatii vor ajuta medicul curant sa previna si sa trateze afectiunea. Se poate tine un jurnal al simptomelor.

Daca evitarea alergenilor si administrarea medicamentelor fara prescriptie medicala nu amelioreaza simptomatologia sau au efecte secundare suparatoare, pacientul trebuie sa discute cu medicul alte alternative de tratament, cum ar fi injectiile cu imunomodulatori. Uneori o combinatie de mai multe medicamente poate fi de folos.

Nu exista nicio operatie care sa previna sau sa vindece rinita alergica. Operatia este necesara pentru anumite persoane pentru a trata complicatii ale rinitei alergice sau sa corecteze anumite probleme care pot impiedica eficienta tratamentului in aceste conditii.

Operatia poate fi folosita doar atunci cand alte terapii nu au reusit sa imbunatateasca simptomele. Inainte de a lua in calcul operatia, este nevoie de radiografii sau alte metode imagistice de investigare a sinusurilor.

Simptomele care sunt provocate de rinita alergica si care nu se imbunatatesc cu terapiile de rutina sunt cateodata cauzate de infectii si alte maladii ale sinusurilor. Aceste situatii trebuie sa fie eliminate inainte de a lua in considerare operatia.

Endoscopia nazala poate fi realizata pentru a:
- corecta o deviatie nazala de sept
- scoate polipii nazali necancerosi (benigni). Operatia pentru indepartarea polipilor nazali poate eficientiza tratamentul medicamentos. Rinita alergica poate duce de asemenea la infectii cronice de ureche, in special la copii.

Pentru acesti copii este necesara operatie pentru extragerea lichidului din urechea medie (timpanotomie sau miringotomie) sau sa se introduca tuburi care sa ajute la scurgerea lichidului din ureche (timpanostomie).

Rinita alergica poate fi tratata cu injectii contra alergiei (imunoterapie) in cazul in care medicamentele nu pot controla simptomele sau cauzeaza efecte secundare sau care nu sunt tolerate de catre pacient. Injectiile cu imunomodulatori pot reduce sau elimina sensibilitatea la alergen care este cauza rinitei alergice.

Injectiile contra alergiei pot fi potrivite atunci cand:
- simptomele alergice sunt destul de grave incat beneficiile injectiilor sunt mai mari decat pretul scump al acestora si timpul petrecut cu injectiile saptamanal pentru o perioada indelungata;
- exista alergii doar la unele substante care sunt dificil de evitat;
- masurile de evitare si medicamentele nu sunt suficiente pentru a controla simptomele;
- efectele secundare ale medicamentelor reprezinta o problema;
- se doreste un tratament pentru cauza de baza a alergiei, nu doar pentru tratarea simptomelor;
- exista alte conditii care acompaniaza rinita alergica, precum astmul;
- injectiile cu imunomodulatori sunt mai eficiente daca exista alergie la polen, parul de animal sau acarienii de praf. Cu toate acestea, imunoterapia poate dura de la 3 la 5 ani si exista riscul de reactii grave ale intregului organism (socul anafilactic).

De retinut!

Chiar daca sunt scumpe, injectiile cu imunomodulatori ar putea sa nu coste mai mult decat costul medicamentelor adunat cu vizitele la camera de urgenta, consultatiile medicale si zile lipsite de la scoala sau serviciu din fiecare an.

Oricum, se recomanda rabdare si angajament pentru rezultate eficiente. Este nevoie de injectii regulate timp de 3-5 ani si ar putea sa treaca un an sau mai mult pentru ca simptomele sa se imbunatateasca. Daca programul tratamentului este dificil de urmat se pot lua in considerare si alte optiuni.

Injectiile cu imunomodulatori sunt folosite in principal pentru tratarea alergiilor cauzate de catre alergen sau grupuri din aceeasi categorie precum polenul de iarba. In cazul alergiei la mai multe tipuri de alergen sunt necesare injectii pentru fiecare tip de alergie pentru eliminarea tuturor simptomelor. Oricum, este posibil sa se realizeze un tratament pentru mai multe tipuri de alergie intr-o singura injectie.

Din cauza ca rinita alergica dureaza toata viata si poate fi dificil de tratat, anumite persoane ar putea sa caute alte modalitati sa controleze simptomele. Cateva tratamente alternative sau complementare au fost incercate pentru combaterea alergiilor, dar majoritatea fie nu au fost studiate, fie nu au fost aprobate.

Aceste metode de tratament neaprobate pentru alergii pot fi scumpe si necesita pierderea unui timp considerabil. Cateva metode pot fi chiar periculoase, precum terapia cu urina autogena care elimina proteina din urina care este apoi injectata in suprafata pielii - acest tratament poate dauna rinichilor.