Reactiile alergice la iedera salbatica, stejarul salbatic si otetarul salbatic

Iedera salbatica, alaturi de stejarul salbatic si otetarul salbatic sunt plante responsabile de aparitia dermatitei de contact (eruptie tegumentara de natura alergica ce apare la contactul cu aceste plante). Eruptia caracteristica este sub forma de linii rosii, viu colorate, pruriginoase si foarte disconfortante, insotite de vezicule sau urticarii. Acest tip de dermatita, numit si dermatita plantelor este una din cele mai des intalnite probleme alergice cauzate de contactul direct cu plantele salbatice.
Toate plantele enumerate sunt capabile sa stimuleze secretia unui ulei vegetal (urusiol). Pusa in contact cu tegumentul aceasta substanta toxica determina aparitia unei reactii alergice cutanate. Specialistii sunt de parere ca acest compus este atat de toxic, incat pentru aparitia unei reactii cutanate este nevoie doar de 1 nanogram. Compusul ramane activ chiar si 5 ani (de exemplu pe frunze moarte sau copaci), deci nu este obligatoriu ca alergia sa fie determinata de o substanta proaspat secretata. Uleiul este prezent pe toate partile plantei (frunze, flori, fructe, radacini). Uleiul poate determina reactii alergice atat prin contactul direct, cat si indirect (prin atingerea hainelor contaminate, blanii animalelor, ustensilelor de gradinarit sau altor obiecte care au venit in contact cu plantele). Nu este obligatoriu ca uleiul sa determine o eruptie in cazul tuturor persoanelor care vin in contact cu el. Pentru ca o astfel de reactie sa apara, este esential ca individul sa aibe un teren alergic predispozant.

Daca exista terenul alergic, cel mai probabil ca si reactia se va produce. Primele simptome care pot alerta pacientul sunt:
- Aparitia unei zone eritematoase (rosii) la zona de contact dintre planta si piele;
- Urticarii;
- Vezicule ce se pot sparge si din care se poate scurge un lichid citrin, fluid, inodor.

Eruptia cutanata apare dupa un interval variabil, intre 8-48 de ore de la contactul cu uleiul plantelor, insa specialistii afirma ca la fel de bine acest interval liber poate fi si intre 5 si 15 zile. Totul depinde de reactivitatea sistemului imunitar al gazdei. Dupa primul contact cu toxina, reactia va aparea mai greu (dupa aproximativ o saptamana), insa urmatoarele intalniri se vor resimti mult mai rapid (dupa cateva ore sau 1-2 zile). De-a lungul evolutiei eruptiei (care poate dura cateva zile), semnele vor putea fi observate si in alte regiuni cutanate, insa doar pe cele care au venit in contact (fie direct, fie prin scarpinare) cu uleiul.

Eruptia nu este contagioasa, pacientul nu o poate transmite celorlalti din jur chiar daca din vezicule se scurge lichidul citrin, deoarece substanta toxica raspunzatoare de toate aceste simptome si semne cutanate a fost deja absorbita in tegument si organismul incepe sa o neutralizeze si metabolizeze, etapa urmatoare fiind eliminarea ei.

Cu cat cantitatea de ulei cu care pacientul vine in contact este mai crescuta, cu atat si gravitatea eruptiei va fi mai mare, va cuprinde un teritoriu cutanat mai extins si va trece mai greu. Daca insa pacientul are o sensibilitate exagerata fata de actiunea toxica a uleiul din iedera salbatica, cel mai probabil nu este nevoie de o concentratie crescuta a toxinei pentru ca simptomele sa fie grave, ele aparand indiferent de cantitatea cu care individul vine in contact.

Cele mai importante simptome ce apar intr-o astfel de situatie sunt:
- Edematierea fetei, a gatului, a pleoapelor si a organelor genitale;
- Aparitia unor vezicule de mari dimensiuni, din care se poate scurge un lichid galbui, urat mirositor.

In absenta tratamentului o astfel de reactie alergica poate dura intre 10 zile si 3 saptamani, insa in cazul pacientilor hiperalergici la iedera salbatica, starea se poate mentine chiar si pana la 6 saptamani!

Diagnosticul unei eruptii alergice cauzate de contactul cu iedera salbatica si produsul ei toxic poate fi stabilit prin prezentarea la medic in perioada acuta a eruptiei, cand exista anumite caracteristici ce sugereaza etiologiei afectiunii. Cel mai adesea, examenul fizic al pacientului va fi intregit si cu anamneza in urma careia medicul poate afla daca a existat contact cu o astfel de planta (sau altele similare ei).

Desi pare spectaculoasa, o astfel de eruptie poate fi tratata cu succes chiar si acasa. Masurile initiale constau in spalarea imediata a zonei, pentru a elimina din toxina care nu a fost inca absorbita, precum si ameliorarea simptomelor locale prin aplicare pe zona de contact a unor comprese inmuiate in apa rece. Simptomele pot fi ameliorate si prin aplicarea pe zona respectiva a unor creme sau lotiuni pe baza de substante calmante. Cazurile severe trebuie insa tratate de catre un medic alergolog (cum este cazul situatiilor caracterizate prin hiperalergie la iedera), acesta putand prescrie pacientului creme cu corticosteroizi (antiinflamatoare puternice), sau chiar injectii care sa reduca in timp reactivitatea exagerata a imunitatii.

Prevenirea reactiilor alergice la uleiul secretat de iedera salbatica poate fi facuta doar daca pacientul stie ca are o reactivitate anormala si evita zonele in care aceste plante se gasesc. Recunoasterea lor este si ea foarte importanta. Specialistii insista ca indivizii alergici sa poarte pantaloni lungi, haine cu maneci lungi la orice iesire in natura (chiar si vara) si sa aibe in permanenta la ei creme (sau unguente) cu antihistaminice care sa poata reduce cat mai rapid din intensitatea reactiei alergice.

Reactia alergica ce apare in urma contactului dintre tegument si frunzele iederei salbatice sau stejarului salbatic este o forma de dermatita de contact. Se estimeaza ca intre 15-30% dintre persoanele care vin in contact cu astfel de plante nu dezvolta o reactie alergica, insa majoritatea indivizilor se vor sensibiliza la actiunea toxinelor existente in uleiul pe care aceste plante il secreta. Uneori, reactiile pot fi atat de grave incat duc la instalarea socului anafilactic.

Uleiul de iedera ajunge in contact direct cu tegumentul pe care il irita puternic, determinand aparitia eritemului generalizat. Uleiul contine substante cu potential toxic pentru piele, care vor patrunde apoi in profunzimea tegumentului si vor determina clasica reactie alergica. Alergenul se gaseste pe intreaga planta, nu doar pe frunze sau flori (chiar si in radacini) si poate sa ramane in concentratia suficienta si in forma activa (capabila sa determine o alergie) chiar si ani buni dupa ce a fost secretat. Uleiul iederei este inodor, incolor, foarte lipicios (ceea ce ii asigura aderenta la pielea subiectului) si poate sa declanseze reactii alergice chiar daca vine in contact indirect cu tegumentul. Astfel, prin intermediul unor transportatori uleiul este adus de pe planta pe corpul uman. Acestia sunt foarte variati si includ blana animalelor, unelte din gospodarie, haine, echipament sportiv, incaltaminte.

Nimeni nu s-a nascut alergic la astfel de substante, reactia alergica se dezvolta in timpul vietii, prin contactul direct cu triggerul. Este necesar cel putin un contact primar (contact sensibilizant) pentru ca organismul sa clasifice respectivul compus drept capabil sa declanseze o reactie alergica. Dupa contactul sensibilizant, sistemul imunitar va fi mult mai receptiv la urmatoarele contacte ori de cate ori ele vor aparea, reactiile se vor desfasura mult mai rapid, ceea ce se va traduce prin aparitia clinica a eruptiei mai rapid. Daca initial perioada de latenta era de cateva zile pana chiar la 2 saptamani, dupa mai multe contacte, perioada se reduce la cateva ore.

Chiar si in cazul indivizilor alergici exista mai multe grade de intensitate a alergiei. Unele cazuri sunt atat de intense incat necesita spitalizare, chiar in regim de urgenta. In situatia acestor pacienti nu este necesara decat o cantitate infima de ulei pentru ca intreaga cascada a alergiei sa se declanseze.

Reactiile alergice la iedera salbatica trebuie recunoscute inca de la debut, deoarece in cazul anumitor pacienti, ele pot determina reactii grave, care pot pune viata in pericol. Exista o variabilitate individuala in ceea ce priveste intensitatea cu care astfel de alergii apar.

Cele mai moderate se manifesta clinic prin:
- Prurit in zona de contact;
- Aparitia de zone eritematoase, liniare sau nu, evidente mai ales daca a existat un contact foarte strans cu planta si nu doar o atingere;
- Aparitia pe suprafata tegumentului a unor zone supradenivelate, inrosite (urticarii);
- Aparitia unor vezicule cu lichid (care se poate scurge). Lichidul este clar, citrin (galbui pal) si inodor. In anumite cazuri lichidul poate capata o tenta sangvinolenta iar vezicula isi poate modifica si ea culoare, devenind negricioasa. Dupa vindecarea reactiei pe zona respectiva vor ramane puncte hiperpigmentate.

Eruptia cutanata poate trece prin mai multe stadii evolutive, iar severitatea lor poate varia in functie de particularitatile organismului pacientului. In cele mai multe cazuri reactiile debuteaza la 8-48 de ore de la contactul cu triggerul alergenic. Eruptia se va extinde treptat pe intreaga zona pe care se afla substanta toxica (fie ca aceasta zona a fost contaminata direct, in cursul contactului primar, fie ca a fost contaminata prin scarpinare). Chiar daca aspectul clinic al eruptiei nu este foarte placut, o astfel de reactie nu este contagioasa, si nici veziculele nu pun probleme de raspandire a unei boli. Lichidul din ele este steril (necontaminat bacterian), afectiunea nu are natura infectioasa, deci nu exista riscuri pentru cei din jur. Aspectul zonelor caracterizate prin eruptie poate furniza informatii cu privire la cantitatea de ulei care a venit in contact cu fiecare parte a corpului. Zonele in care tegumentul este gros sunt cel mai putin afectate, este cazul pielii de pe calcaie, talpa, palme, spate.

Daca pacientii sunt insa foarte alergici la iedera si plantele similare ei, reactiile nu sunt atat de moderate sau limitate doar la tegument, ci au un impact global asupra organismului. Adesea astfel de reactii au nevoie de tratament de specialitate, iar starea de sanatate a pacientului trebuie tinuta sub control pana cand pericolul a trecut.
Simptome ce caracterizeaza o reactie alergica grava sunt:
- Edem palpebral (umflarea pleoapelor, pacientului fiindu-i imposibil sa deschida ochii);
- Edem laringian;
- Edem al organelor genitale;
- Marirea veziculelor si extinderea lor generalizata.

In cazul indivizilor alergici la iedera, reactiile pot sa apara si daca iedera este arsa si fumul este inhalat. Intr-o astfel de situatie alergie se va localiza la nivelul arborelui respirator si in parenchimul pulmonar, ceea ce va determina dureri toracice intense dar si distres respirator cu potential fatal. Daca substanta toxica a iederei este ingerata (accidental), atunci afectat va fi tractul digestiv sau orice alt organ intern (ficatul, rinichii). In functie de severitatea atacului alergic, de terenul pacientului si de tratamentul aplicat, simptomele se pot mentine intre una si patru saptamani.

Afectiuni cu tablou clinic similar

Exista foarte multe plante care pot determina aparitia unor eruptii cutanate similare celor induse de contactul cu toxinele iederei salbatice, stejarului salbatic sau otetarului salbatic. Cele mai comune sunt:
- Intepaturile in spini: desi pot fi similare, ele nu sunt reactii alergice;
- Fitofotodermatita: este o afectiune ce apare dupa ce pacientul atinge anumite plante si ulterior se expune radiatiilor ultraviolete ale sorelui.

Afectiunile cutanate cele mai frecvente care seamana cu eruptia provocate de alergia la iedera includ:
- Scabia: este o parazitoza tegumentara, foarte pruriginoasa, dar care are anumite particularitati clinice ce o fac usor de diagnosticat.
- Herpes zoster: este o afectiune cutanata de etiologie virala.
- Impetigo: afectiune cutanata cauzata de infectie bacteriana.

Intepaturile de paienjeni si alte insecte, expunerea la nichel sau alte metale, precum si expunerile repetate la substante chimice pot determina, de asemenea, reactii alergice similare celei induse de iedera.

Contactul dintre iedera salbatica si toate celelalte plante care secreta substante toxice si organism declanseaza o reactie alergica. Eruptia cutanata prezenta in aceste situatii este de fapt un tip particular de dermatita de contact. Ea este cauzata de reactivarea sistemului imunitar la prezenta uleiului de iedera pe suprafata pielii. Uleiul este ulterior absorbit si in organism, dupa care se declanseaza o serie intreaga de reactii al caror rezultat final este aparitia clinica a simptomelor.

In mod normal, rolul sistemului imun este acela de asigurare a protectiei impotriva particulelor straine care ajung in interiorul corpului. Aceste particule pot fi bacterii, virusuri, diverse pulberi, substante chimice si multe altele. Natura lor este diversa si nu intotdeauna sunt materiale biologice. Sistemul imun trebuie sa se asigure ca nimic din afara nu patrunde in organism, pentru a nu ii distruge homeostazia interna. Ori de cate ori celulele sistemului imun intalnesc o particula pe care nu o recunosc ca apartinand corpulu pe care il “patruleaza”, sunt secretati anticorpi care vor capta particula si o vor neutraliza, reducand astfel daunele pe care le-ar putea face. Desi o astfel de activitate are si rezultate benefice, cele mai des mentionate fiind protectia impotriva infectiilor bacteriene sau virale, sistemul imun mai poate sa si greseasca. Din pacate, reactiile pe care le genereaza sunt atat de intense, inca intregul organism se resimte.

Reactiile alergice sunt un exemplu de caz in care sistemul imun devine hiperactiv si ataca, folosind resurse importante, particule inerte, care nu fac nici un rau organismului. In plus, celulele retin primul contact cu posibilul antigen si ori de cate ori il vor reintalni vor declansa imediat atacul imun impotriva lui. Aceste reactii sunt foarte intense si determina eliberarea mediatorilor inflamatiei, eliberarea citokinelor precum si a altor substante foarte agresive care au un singur scop: distrugere invadatorilor. Din pacate insa beneficiile distrugerii unor particule inerte sunt nesemnificative comparativ cu dezavantajele pe care o astfel de reactie in lant o are asupra intregului organism. In final sunt afectate pielea, tractul respirator, sistemul digestiv, sistemul cardiocirculator, iar recuperarea functiilor se face cu mare greutate.

Nu exista o alergie mostenita, transmisa genetic. Astfel de reactii apar exclusiv de-a lungul vietii individului, in functie de particularitatile sistemului sau imun (cat este de activ sau de hiperactiv), dar si de mediul in care traieste, de profesie, de hobby-uri. Pentru ca alergiile sa apara (toate tipurile de alergii, nu doar cele la iedera salbatica) este necesar deci un prim contact sensibilizant. In cadrul lui, celulele recunosc particula, o identifica initial ca fiind straina, deci stabilesc ce fel de anticorpi trebuie directionati impotriva ei, o inregistreaza in memorie si apoi incep sa o distuga. Procesul se desfasoara lent, motiv pentru care nu are rasunet clinic. Daca apare, este de obicei dupa mai multe zile de la contact, iar adesea pacientul nici nu isi mai aminteste exact cu ce a intrat in contact si ce ar fi putut declansa o eruptie tegumentara.

Daca primul contact a fost caracterizat prin evolutie lenta, acest lucru nu va ma fi valabil si pentru urmatoarele. Celulele deja sunt inarmate impotriva unui alt “atac” din partea alergenului si stiu exact cum sa reactioneze. De aceea, dupa expunerile ulterioare, simptomele apar foarte rapid, eruptia se generalizeaza, starea de sanatate se deterioreaza rapid si uneori pot sa apara chiar si pericole fatale. Astfel, daca prima oara simptomele au aparut chiar si dupa 10-14 zile, la contactele urmatoare simptomele apar in cateva ore (8-48). Eruptia poate sa se mentina mai multe saptamani. Daca expunerea a fost masiva sau daca organismul are o hiperreactivitate fata de uleiul iederei, simptomele pot dura chiar si 6 saptamani. Dupa vindecarea eruptiei cutanate nu raman insa sechele permanente.

Eruptia, chiar daca poate impresiona prin aspect, nu este contagioasa: indivizii din jurul pacientului nu trebuie sa se teama de faptul ca vor fi si ei expusi substantelor toxice cu care acesta a venit in contact. Nu exista niciun fel de risc, nici daca sunt atinse veziculele, caci dupa ce acestea au aparut, toxinele sunt deja absorbite in tegument si mai departe probabil au ajuns chiar si in circulatia generala. O confuzie pe care o fac adesea pacientii cu eruptii cutanate alergice este tocmai aceasta: datorita faptului ca eruptia are tendinta de a se extinde la nivelul pielii pe masura ce trece timpul, pacientul crede ca de fapt este contagios. Aceasta este doar o impresie: eruptia apare doar pe zonele unde a existat contact cu uleiul iederei. Deci, daca apar zone noi de eruptie, inseamna ca fie pacientul a fost expus unei concentratii mari de ulei, fie a intrat din nou in contact cu ceva ce poate prezenta pe suprafata, toxinele iederei. Uleiul este foarte rezistent si datorita aderentei crescute poate ramane pe haine, obiecte, incaltaminte chiar si ani la rand, fiind in tot acest timp capabil sa determine reactii alergice.

Sensibilitatea fiecarui pacient la uleiul toxic al iederei (sau la fel de bine si al stejarului salbatic sau otetarului salbatic) depinde de varsta, intensitatea contactului sensibilizant. Activitatea fizica si reactivitatea generala a sistemului imun sunt alti doi factori foarte importanti in influentarea gravitatii reactiilor alergice.

In general, la adultii tineri sanatosi nu apar complicatii grave dupa alergia la iedera salbatica, stejar salbatic sau otetar salbatic. In schimb, pe un teren cu imunitate profund alterata, starea pacientilor se poate complica cu:
- Generalizarea eruptiei veziculare, inclusiv la nivelul viscerelor;
- Aparitia leziunilor de grataj (scarpinare) si suprainfectarea lor bacteriana;
- Infectarea bacteriana a veziculelor;
- Reaparitia veziculelor sau a eruptiei daca tratamentul este incheiat prea curand sau daca medicamentele administrate nu sunt eficiente;
- Aparitia sindromului nefrotic: poate sa complice toate reactiile adverse, nu este specific doar alergiei la iedera sau stejar salbatic.

Specialistii au identificat anumiti factori de risc, care pot creste probabilitatea ca indivizii care ii au sa dezvolte in timp alergie la iedera. De aceea, se recomanda evitarea acestora in vederea reducerii pericolului. Cei mai importanti factori de risc sunt:
- Profesia: gradinar, lucrator silvic, muncitor forestier;
- Hobby-uri: pescuitul, campingul in aer liber, drumetiile la munte.

Riscul de aparitie a reactiilor alergice variaza cu varsta, stare de imunitatea a organismului, numarul si intensitatea contactelor cu antigenele.

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic specialist in cazul in care:
- Reactia alergica genereaza un disconfort generalizat intens, care nu se remite nici dupa administrarea unor masuri la domiciliu (aplicarea de lotiuni calmante pe zona afectata, spalarea cu apa rece), daca interfera cu somnul si daca devine dureroasa.
- Apar semne importante si sugestive pentru o infectie: zona se edematiaza, se inroseste chiar mai mult, devine dureroasa si temperatura cutanata creste.
- Eruptia se extinde si acopera un procent semnificativ din corp.
- Tratamentul la domiciliu agraveaza simptomele sau determina reaparitia lor (dupa ce totul parea ca se vindecase).
- Eruptiile cutanate apar frecvent iar pacientul neaga contactul cu iedera (exista deci posibilitatea ca alta sa fie de fapt cauza alergiilor).
- Pacientul simte ca incepe sa i se tumefieze (umfle) limba, observa modificari la nivelul buzelor.
- Edemul s-a extins periorbital si s-a complicat cu edem palpebral, pacientului fiindu-i greu sa deschida ochii.
- Reactia alergica apare pe un teren imunodeprimat.

In cazul in care apar semne si simptome de natura respiratorie (dispnee, wheezing, respiratie suieratoare), pacientul este sfatuit sa apeleze de urgenta un serviciu de urgenta, deoarece reactia cu care se confunta este mai mult decat o simpla alergie.

Expectativa vigilenta este o abordare terapeutica ce respecta principiul de observare a simptomelor si evolutiei clinice si de intervenire (mai agresiva) doar atunci cand situatia o impune (starea de sanatate a pacientului este profund afectata sau chiar exista simptome cu potential fatal). Daca eruptia nu este severa, cel mai sigur este ca pacientul sa fie tinut sub observatie, sau externat dupa ce ii este explicat ce poate face acasa pentru a-si ameliora starea.

Expectativa vigilenta nu mai este o abordare indicata in momentul in care starea pacientului se agraveaza, apar simptome sugestive pentru o detresa respiratorie, daca eruptia se extinde foarte rapid si ajunge sa acopere o suprafata mare din corp, daca apar semne si simptome sugestive pentru o infectie sau daca eruptia reapare dupa incheierea cu relativ succes (cel putin aparent) a terapiei.

Daca situatia pare a fi mai grava, eruptia este extinsa, si apar semne ce sugereaza complicatii, pacientul se poate adresa urmatorilor specialisti:
- Medicului de familie;
- Medicului internist;
- Medicului pediatru (daca este vorba de copii);
- Medicului dermatolog.

Investigarea pacientului care prezinta reactii alergice este inceputa prin anamneza, deoarece medicul trebuie sa stie in ce context a debutul starea actuala. Este foarte important ca pacientul sa precizeze momentul debutului si ce facea in acel timp, felul in care au evoluat simptomele, daca s-au ameliorat sau din contra s-au agravat la anumite masuri terapeutice. Trebuie precizat si daca astfel de reactii au mai aparut in trecut sau daca este prima data. Pacientul va fi intrebat si despre activitatile pe care le desfasoara, atat profesionale, daca este cazul, cat si despre hobby-uri. Concomitent cu anamneza se va efectua si examenul fizic al pacientului, medicul incercand sa determine, analizand aspectul leziunilor, daca a fost vorba de o planta sau este o afectiune de cu o totul alta natura.

Alte intrebari ce pot oferi informatii utile sunt legate de:
- Timpul petrecut la soare;
- Timpul ce a trecut de la un posibil contact alergizant si pana la aparitia simptomelor;
- Daca pacientul a fost in zone de campie sau de munte in ultimele 2 saptamani.

Diagnosticarea de certitudine a unei reactii alergice la iedera sau stejar salbatic este foarte greu de realizat atunci cand nu exista o suspiciune initiala. Uneori, daca este vorba de contact indirect cu uleiul iederei, diagnosticul poate fi chiar imposibil de realizat de la prima prezentare a pacientului. Uleiul este foarte vascos si aderent, insa este incolor si inodor. Aceste proprietati il fac sa adere la suprafata hainelor sau pe incaltaminte si astfel poate determina reactie alergica chiar si la luni sau ani distanta fata de momentul in care pacientul a fost intr-o zona populata cu iedera.

Daca aspectul leziunilor este suspect, medicul poate recolta mostre din lichidul vezicular pe care le va trimite catre laboratorul de microbiologie in vederea stabilirii continutului sau. In alergii lichidul este lipsit de bacterii sau alte materiale biologice.

Cel mai adesea, pacientul este consultat si de un dermatolog sau de catre un alergolog si cu ocazia acestor consulturi de specialitate i se vor efectua si teste cutanate pentru investigarea statusului alergic. In cadrul acestor teste, pielea pacientului (zonele intacte, neafectate de eruptie) vor fi puse in contact cu mostre din diversi alergeni (sunt alesi cei mai frecventi alergeni incriminati in aparitia unor astfel de reactii). Dupa o perioada de asteptare (variabila in functie de testul ales) se interpreteaza reactia care a aparut la suprafata tegumentului. Astfel se va stabili daca pacientul este alergic si la ce.

In general, eruptia moderata care apare in urma reactiilor alergice la iedera salbatica (otetar slabatic sau la steja salbatic), poate fi tratata si la domiciliu, fara a necesita internarea pacientului intr-o clinica de specialitate. Masurile recomandate pentru tratamentul la domiciliu pot ameliora simptomele si imbunatati starea pacientului, insa nu grabesc vindecare eruptiei.

Reactiile moderate spre severe trebuie tratate de catre un medic specialist. Acesta poate recomanda pacientului corticosteroizi, medicamente care pot ameliora mult mai rapid eruptia si favorizeaza si disparitia ei. Corticosteroizii destinati tratamentului alergiilor pot fi administrati sub forma de creme, unguente, sau geluri, insa cele mai eficiente sunt pastilele si preparatele injectabile.

In cazurile grave, pacientul trebuie sa se adreseze unui serviciu de urgenta, pentru ca alergia poate evolua si se poate complica cu interesare respiratorie. In astfel de cazuri medicii pot chiar recomanda pacientului sa accepte internarea in spital pentru cateva zile si monitorizarea lui in sectia de terapie intensiva.

O complicatie frecventa poate fi, mai ales in situatia in care sistemun imun al pacientului este deprimat, suprainfecatrea bacteriana a leziunilor sau a veziculelor. Daca o astfel de situatie apare, medicul poate prescrie pacientului antibiotice. Acestea pot fi administrate oral sau se poate recomanda aplicarea lor locala, daca sunt sub forma de creme. Pentru prevenirea infectarii leziunilor, pacientii trebuie sa evite sa se scarpine, indiferent cat de pruriginoasa este eruptia, trebuie sa isi taie unghiile cat mai scurt pentru a impiedica acumularea bacteriilor sub unghii si astfel vehicularea lor dintr-o regiunea corpului in alta.

De retinut!
Indiferent de tipul de tratament preferat (la domiciliu sau cel de specialitate), durata vindecarii variaza foarte mult in functie de particularitatile pacientului.

Eruptia ce caracterizeaza alergia la iedera sau la alte plante salbatice (stejar, otetar) este in majoritatea cazurilor moderata ca intensitate si din acest motiv nu necesita un tratament medicamentos (se prefera evitarea lui atunci cand se poate, deoarece efectele secundare nu sunt deloc de neglijat).

Recomandarile terapeutice pe care pacientii le primesc au drept scop imbunatatirea starii generale si ameliorarea simptomelor si includ:

- Curatarea imediata a zonei de contact dintre iedera (sau planta) si tegument. In unele situatii eruptia poate fi evitata in totalitate daca pacientul este foarte atent, sesizeaza contactul iritant si se spala cu apa rece (din plin) in urmatoarele 10-15 minute. Cea mai mare parte a uleiului toxic este absorbit de catre tegument in primele 30 de minute, de aceea spalarea pielii are reale avantaje terapeutice. De asemenea, se recomanda si curatarea hainelor care au venit in contact cu plantele (prezenta uleiului pe suprafata lor va determina noi reactii alergice, indiferent cat de mult timp trece de la contaminare). Suprafetele posibil contaminate trebuie si ele curatate. Se recomanda ca aceasta sa se faca cu alcool sanitar.

- Aplicarea de comprese inmuiate in apa rece sau efectiv scufundarea zonei (daca este posibil) in apa rece, pentru ameliorarea pruritului si favorizarea retragerii veziculelor.

- Evitarea scarpinarii zonei pe care este localizata eruptia alergica. Astfel pot sa apara leziuni de grataj ce se vor suprainfecta si vor impiedica vindecarea.

Daca eruptia alergica este moderata spre grava, daca se extinde sau daca afecteaza semnificativ calitatea vietii pacientului, se recomanda instituirea unui tratament medicamentos (de specialitate).

In vederea ameliorarii simptomelor se pot administra antihistaminice. Ele sunt eficiente atat pentru reducerea pruritului cat si pentru vindecarea veziculelor. Acest tip de medicamente sunt capabile sa blocheze actiunea unui mediator foarte important al inflamatiei, anume histamina (de unde si denumirea lor). Histamina este eliberata din unele celule in timpul cascadei de reactii imune ce precede aparitia clinica a simptomelor, iar prezenta ei promoveaza mentinerea rezultatelor in tesutul respectiv (tegument). Antihistaminicele pot fi eliberate si fara prescriptie medicala, insa pacientii sunt sfatuiti sa se consulte cel putin cu farmacistul inainte sa cumpere un astfel de produs. Parintii nu trebuie sa administreze astfel de preparate copiilor fara acordul medicului, deoarece daca se depaseste doza maxim admisa pot avea efecte toxice.

Eruptiile severe raspund mult mai bine la corticosteroizi. Ele stimuleaza vindecarea si disparitia eruptiei. Rezultatele sunt spectaculoase, insa exista anumite reactii care limiteaza folosirea lor. Totusi, aplicati sau administrati rar, corticosteroizii sunt eficienti si siguri in stimularea vindecarii eruptiei. Exista in prezent o serie foarte larga de preparate, inclusiv pastile si solutii injectabile (cele mai eficiente, si la care specialistii apeleaza de cele mai multe ori) sau unguente si preparate destinate folosirii locale.

Lotiunile si cremele cu efect de “bariera” sunt foarte eficiente pentru pacientii care stiu ca au alergie la astfel de plante insa isi propun (din diverse motive) sa treaca prin zone in care acestea se pot gasi. Ele exercita un efect protector deoarece impiedica contactul dintre uleiul iederei salbatice si piele. Se recomanda aplicarea lor cu cel mult o ora inainte de contact, intr-un strat cat mai gros si care sa nu lase zone de tegument descoperit. Produsul trebuie spalat apoi in cel mult 4 ore (de preferat imediat ce persoana a intrat in casa, sau dupa ce a iesit din zona de habitat a iederei), deoarece el doar amana penetrarea in profunzime a uleiului toxic, deci pericolul de reactii alergice se mentine. Pentru o protectie permanenta, se recomanda aplicarea unui nou strat de crema la fiecare 4 ore. Cremele de acest tip au o potenta variabila, si nu ofera o protectie sigura si totala.

Pentru reducerea severitatii reactiilor alergice (o data aparute) se poate folosi un produs care dizolva uleiul iedere. Produsul este un solvent organic, insa disponibilitatea lui este relativ redusa.

Tratamentul celei mai frecvente complicatii a eruptiilor cutanate determinate de contactul cu iedera salbatica, anume infectia leziunilor si suprainfectarea bacteriana a veziculelor, poate fi realizat cu antibiotice. Acestea pot fi aplicate local, daca sunt sub forma de creme, sau pe cale orala, cand situatia este mai grava (leziunile sunt extinse) iar infectia mai profunda.

De retinut!
Specialistii nu recomanda pacientilor sa utilizeze pentru ameliorarea simptomelor sau pentru grabirea vindecarii eruptiilor datorate contactului cu iedera salbatica a urmatoarelor medicamente, deoarece si acestea pot determina reactii alergice de sine statatoare:
- Antihistaminice conditionate sub forma de creme, geluri sau sprayuri;
- Anestezice locale pe baza de benzocaina;
- Antibiotice continand neomicina.

Nu exista un tratament chirurgical pentru rezolvarea eruptiilor alergice la iedera salbatica, stejar sau otetar salbatic.

Alte forme de tratament

Daca pacientul are anumiti factori de risc (profesionali, in special) care il fac susceptibil contactului cu iedera salbatica, se poate recomanda aplicarea unei terapii de desensibilizare. In cadrul acesteia pacientul este pus in contact frecvent cu antigene identice celor din uleiul iederei, insa in concentratii mici la inceput. Dupa fiecare contact se asteapta aparitia reactiei specifice. Concentratia antigenului cu care organismul vine in contact se creste progresiv, pana cand sistemul imunitar se obisnuieste efectiv cu prezenta lui si nu il mai ataca.

Specialistii NU recomanda pacientilor sa manance frunze de iedera sau sa inhaleze fumul rezultat din arderea acesteia (ca masuri homeopate de tratament), deoarece studiile au demonstrat ca apar reactii alergice cel putin la fel de grave, daca nu chiar mai serioase, tinand cont de afectarea predilecta a tractului respirator, sau a celui digestiv.

In vederea prevenirii aparitiei eruptiilor cutanate ca urmare a intrarii in contact cu uleiul iederei salbatice, al stejarului salbatic sau al otetarului salbatic (toate aceste plante secreta acelasi tip de substante cu efect toxic asupra pielii), specialistii recomanda pacientilor (in special celor care au in antecedentele medicale reactii alergice), urmatoarele:

1. Sa invete sa recunoasca plantele de care trebuie sa se fereasca, in special pe cele care au habitatul natural in zona de resedinta a pacientului. Plantele isi pot modifica aspectul in functie de sezon dar si in functie de zona in care se dezvolta.

2. Sa evite orice contact cu frunzele sau cu copacii din zonele in care exista iedera, deoarece uleiurile acesteia pot ramane pe frunze moarte, pe trunchiurile copacilor chiar si ani buni de la secretia de catre planta. Doar pentru ca este iarna si iedera nu mai are frunze nu inseamna ca pericolul a trecut. Uneori, toxinele iederei devin vizibile pe frunze sau crengi sub forma unor pete negricioase. Deci persoana trebuie sa evite contactul cu acestea. Iedera si plantele de langa ea contin uleiuri si toxine indiferent de stadiul in care se afla: activ, dormant sau chiar daca sunt moarte.

3. Sa incerce sa indeparteze plantele care pun probleme, mai ales daca sunt in apropierea casei. Nu se recomanda smulgerea sau manipularea lor fara manusi de protectie sau cu manusi de cauciuc, ci doar cu manusi de vinil. Toxinele pot patrunde chiar si prin plastic si individul poate avea apoi reactii alergice la nivelul mainilor.

4. Sa poarte mereu haine cat mai lungi (pantaloni lungi, camasi cu maneca lunga, pantofi si nu sandale) daca se afla intr-o zona cu iedera. Orice obiect care a intrat in contact cu iedera (indiferent ca este vorba de haine, incaltaminte) trebuie curatat cu foarte multa grija si evitand contactul direct cu el.

5. Sa curete mereu tegumentul cu un solvent organic special destinat acesti scop, special facut sa elimine uleiul de iedera de pe piele.

6. Sa aibe mereu produse de protectie la indemana, cum ar fi creme si lotiunile de “bariera” care sa impiedice contactul cu uleiul iederei.

Important!
Daca suspectati ca ati venit in contact cu iedera salbatica este foarte important sa va spalati pielea cat mai repede cu apa rece din abundenta. O astfel de masura aplicata prompt (in primele 10-15 minute) poate facilita eliminarea uleiurilor toxice ale iederei de pe suprafata tegumentului si poate impiedica aparitia unei alergii.