Intolerante versus alergii alimentare: cum influenteaza sanatatea digestiva

Intoleranta alimentara este, in general, un raspuns la nivel digestiv, secundar ingestiei unui aliment ce nu poate fi procesat corespunzator.

Mecanismele de la baza acestei reactii variaza de la un posibil deficit enzimatic (ex. intoleranta la lactoza) la sensibilitatea individuala la anumiti aditivi sau substante chimice.

Spre deosebire de intoleranta alimentara, alergia alimentara este o reactie generalizata, cu posibil impact digestiv, al carei mecanism implica sistemul imunitar.

Sistemul imunitar al pacientilor alergici la anumite alimente detecteaza de obicei alergeni (cel mai adesea proteine) din produs ca fiind "straine" organismului, declasand astfel o cascada de reactii inflamatorii in organele din corp.

Diferentierea dintre cele doua este extrem de importanta deoarece alergia alimentara poate cauza reactii serioase, inclusiv soc anafilactic, chiar si la ingestia unei mici cantitati din alimentul alergen.

Reactiile fizice la ingestia unor alimente sunt relativ comune, insa majoritatea sunt mai degraba cauza unor intolerante alimentare decat alergie, iar diferentierea cauzelor simptomelor este importanta, deoarece evolutia si managementul este diferit.

Atat intoleranta alimentara cat si alergiile au impact la nivelul sistemului digestiv, cele mai comune manifestari fiind:

- durerea abdominala,

- greata si varsaturile,

- distensia abdominala si balonarea,

- scaunele diareice.

In cazul intolerantei simptomatologia este in general limitata la nivel digestiv, insa o categorie de pacienti cu sensibilitate crescuta la substante din alimente (ex. sulfiti, nitriti, glutamat, coloranti, histamina, tiramina, feniletilamina) pot dezvolta si alte simptome de sine statatoare sau la asocierea cu medicamente: dureri de cap, hipertensiune, tahicardie, urticarie, prurit.

Pacientii cu alergii alimentare pot prezenta simptome inclusiv in sfera cutantata, respiratorie si cardio-vasculara, severitatea fiind variabila.

Reactiile unor pacienti sunt limitate la edeme, mancarimi cutanate, urticarie, secretii nazo-lacrimale abundente, in timp ce alti bolnavi pot merge pana la complicatii severe precum tuse, senzatie de sufocare sau chiar soc anafilactic, o urgenta medicala ce cuprinde pe langa manifestarile mentionate si hipotensiune, cresterea pulsului, ameteala si chiar lipotimie.

Diagnosticul precoce al unei alergii permite tratamentul rapid si preventia altor episoade cu potential fatal pe viitor.

Intolerantele digestive sunt adesea autolimitate la episoadele de consum si nu evolueaza catre complicatii pe termen lung, in timp ce alergiile nu pot fi ignorate prin prisma tabloului clinic zgomotos si a potentialului amenintator de viata.

Debutul simptomelor in ambele cazuri este unul rapid, corelabil cu ingestia unui aliment.

In cazul absentei intreruperii consumului, scaunele diareice si varsaturile repetate produc in timp dezechilibre hidro-electrolitice si malnutritia pacientului, cu slabiciune generalizata.

O categorie speciala de intoleranta, care nu duce la soc anafilactic dar are rasunet sistemic este boala celiaca sau enteropatia glutenica.

In aceasta boala autoimuna, consumul de gluten induce un raspuns mediat imun care duce in timp la distructia mucoasei intestinale si la deficite nutritionale.

Pe langa manifestari digestive precum diaree sau constipatie, balonare, dureri abdominale, greata sau varsaturi, deficitele nutritionale secundare afectarii intestinale vor agrava starea pacientului prin complicatii precum anemie, osteopenie, manifestari neurologice sau cutanate (dermatite).

Este important sa mentionam ca o proportie importanta de pacienti nu au tabloul digestiv ca reactie principala, majoritatea prezent manifestari mai severe la nivel cutanat si respirator, ce necesita adresare urgenta la medic pentru preventia complicatiilor si evolutiei anafilaxiei.

Diagnosticul unei alergii alimentare este elaborat si necesita adesea efort multidisciplinar, care include un medic alergolog si un medic gastroenterolog.

Managementul de baza atat al intolerantelor alimentare, cat si al alergiilor consta in eliminarea alimentului incriminator din dieta.

Cele mai frecvente intolerante cunoscute sunt la lactoza, gluten, potentiatori de arome, salicilati si sulfiti, in timp ce alergiile sunt frecvente la peste, diverse tipuri de alune si nuci, oua si fructe de mare.

In functie de agentul cauzator al intolerantei sau alergiilor, medicul curant poate prescrie si alte suplimente, probiotice, enzime si antihistaminice sau chiar epinefrina injectabila pentru pacientii predispusi la soc anafilactic.

Diferentierea intre alergii si intolerante alimentare este esentiala pentru stabilirea unui tratament adecvat.

Consultul medical si testarile specifice pot preveni complicatiile si pot ghida adoptarea unui regim alimentar echilibrat.

O alimentatie adaptata nevoilor individuale este cheia in gestionarea pe termen lung a acestor afectiuni.

Diagnosticarea prompta implica evitarea complicatiilor digestive, in special in randul copiilor si al persoanelor cu predispozitii genetice.

Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16782524/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482187/