Cum sa facem fata alergiilor verii

Desi cei mai multi dintre noi asteptam cu entuziasm vara, pentru a ne bucura de vremea calda, de soare si de natura, in general, persoanele alergice sunt foarte rezervate. Ele privesc vara din alta perspectiva. Pentru ele, sezonul cald nu inseamna altceva decat nas curgand, ochii rosii, prurit tegumentar, stranut!

Alergiile ne dau mult de furca: apar primavara, vara, toamna! Din 4 anotimpuri, 3 sunt corelate cu alergii. Specialistii au observat ca, din pacate, viata pacientilor cu diverse alergii este semnificativ afectata minim 8 luni pe an, in fiecare an. Chiar daca, de cele mai multe ori suntem tentati sa asociem primavara debutului alergiilor, vara nu trebuie nici ea uitata.

Pe timpul verii persista majoritatea triggerilor alergenici cu care organismul se confrunta inca din timpul lunilor de primavara, insa, apar si alti factori agresivi. Caldura, umiditatea, praful si poluarea excesiva sunt esentiali pentru intretinerea simptomelor alergiilor, dar si pentru agravarea lor. Combinatia alegrenilor clasici cu modificarile climatice pune bazele unor reactii alergice semnificative si adesea foarte neplacute din punct de vedere al intensitatii simptomelor.

Este de inteles, deci, de ce persoanele cu alergii privesc sosirea verii mai degraba cu teama decat cu bucurie. Pentru a intelege mai bine cum putem face fata alergiilor, este esential sa cunoastem cat mai multe despre cauzele, factorii de risc si mecanismul lor de aparitie. In continuare sunt prezentate aspecte esentiale ale alergiilor de vara si modalitatile in care simptomele si disconfortul asociat lor pot fi diminuate.

Cea mai importanta cauza de declansare a reactiilor alergice este polenul. Ca si in timpul primaverii, acest trigger isi mentine capacitatea de a determina o reactie improprie din partea organismului, exprimata clinic prin intregul tablou simptomatic al alergiei respective.

Dar ce este de fapt, polenul ?
Polenul se prezinta sub forma unor particule foarte fine, adesea invisibile ochiului, continand microgranule (denumite stiintific microgametofite) produse de plantele mascul si continand gametul masculin, care sunt eliberate apoi in aer pentru a poleniza florile din jur. Polenul este dispersat in aer, si prin intermediul maselor de aer circulant, in intregul mediu. Plantele produc cantitati foarte crescute de polen, pentru a fi sigure ca polenizarea va avea loc, si astfel, ajungem sa ne confruntam cu el mai tot timpul anului si cam peste tot.

Polenul vine in contact cu mucoasa nazala, iar daca exista un teren atopic efectele pot fi dintre cele mai neplacute, deoarece sistemul imun il recunoaste ca un agent strain organismului si se hiperactiveaza, incercand sa il indeparteze. Toate reactiile alergice sunt corelate cu o activitate anormala a sistemului imun. Nu in toate cazurile organismul considera granulele de polen drept factori cu potential agresiv si nu mereu apar reactii alergice. Ele apar ca urmare a contactului dintre organism si substante aparent inofensive, insa necesita doua contacte cu acelasi tip de alergen.

Primul contact se numeste 'contact sensibilizant' si apare imediat dupa interactiunea organismului cu alergenul. In urma acestui contact celulele sistemului imun (in principal limfocitele T) produc substante numite citokine, cu rol important in promovarea inflamatiei si propagarii reactiilor locale. Limfocitele interactioneaza cu un alt tip de celule ale imunitatii, limfocite B, care raspund la agresiunea initiala prin productia de anticorpi.

Acesti anticorpi fac parte din grupa imunoglobulinelor E si existenta lor este caracteristica alergiilor. Eliberati in torentul sangvin,Ig E cauta celule care prezinta la suprafata receptori specifici, de care se pot cupla. Aceste celule sunt tocmai bazofilele si mastocitele, celule cu activitate proinflamatorie improtanta. Dupa cuplarea cu anticorpul, urmeaza degranularea si eliberarea mediatorilor chimici ai inflamatiei (substante de tipul citokinelor si histaminelor), precum si debutul intregului tablou clinic.

In urma degranularii apare vasodilatatie, inrosirea zonei, hipersecretia de mucus, pruritul tegumentar. Dupa acest prim contact se poate afirma ca pacientul este deja hipersensibil la un anumit alergen si de cate ori va veni in contact cu acea substanta particulara, cascada reactiilor va urma acesti pasi, culminand cu simptomele manifeste ale alergiilor.

Polenul poate calatori zeci sau chiar sute de kilometrii, afectand un numar foarte crescut de persoane cu teren atopic. Cu cat ne aflam intr-o zona cu vegetatie bogata, cu atat disconfortul creat de polen este mai semnificativ. Specialistii au investigat concentratia polenului din aer si au estimat-o intr-un parametru numit 'indice de polen', care poate aprecia concentratia granulelor de polen/ metru cub de aer.

Cu cat acest indice este mai crescut, cu atat zona respectiva ar trebui evitata de toate persoanele hipersensibile. Polenul este eliberat de obicei dimineata, iar concentratia lui in aer atinge un maxim la orele pranzului. Pana la sfarsitul primaverii si inceputul verii, majoritatea copacilor isi incheie procesul de polenizare, insa iarba si florile sunt in plina polenizare.

Astfel, chiar daca am scapta de copaci, raman alte si alte componente ale mediului care ne pot face vara grea. Perioade critice din punct de vedere al polenizarii si reacutizarii alergiilor sunt considerate sfarsitul primaverii, vara in intregime si toamna, in special in prima luna si jumatate. Specialistii au intocmit o lista cu cele mai periculoase plante din punctul de vedere al alergiilor.

Pe lista neagra se afla:
- Pipirig (rugina);
- Talpa gastei;
- Pelin;
- Ambrozie, precum si majoritatea buruienilor care cresc salbatic pe campii.


Ambrozia este una din cele mai frecvent implicate plante salbatice (buruieni de camp) in aparitia alergiilor, in special in America si Europa. Ea este cu atat mai importanta deoarece pacientii pot dezvolta alergii incrucisate la castraveti, pepeni si alte fructe si legume. Cea mai importanta manifestare a alergiei la ambrozie este rinita sezoniera. Ea apare exclusiv in perioada de maxima polenizare si se manifesta in special prin stranut, prurit si congestie nazala sau chiar crize de astm bronsic.

Simptomele alergiilor la polenuri depind si de dimensiunile particulelor: particulele mici sau cele care se pot dizolva in secretiile tractului respirator pot ajunge in arborele bronsic si declanseaza mai frecvent crize de astm, in timp ce particulele mari raman in caile respiratorii superioare sau la nivel ocular si determina simptomele specifice alergiilor.

Alergenii aeropurtati sunt si ei capabili sa declanseze simptome alergice, insa mai ales crize de astm bronsic. Reactiile alergice la intepaturile de insecte, in special la cele veninoase, sunt cel mai adesea reduse, si apar acolo unde a fost intepatura.

Reactia se caracterizeaza prin tumefactie si eritem local, prin purit (mai mult sau mai putin intens). Dupa o prima intepatura, pacientii trebuie sa fie foarte atenti: se pare ca in 60% din cazuri, urmatoarele contacte cu substanta respectiva vor avea o simptomatologie mult mai agresiva. Socul anafilactic este complicatia de care medicii se tem cel mai mult cand vine vorba de intepaturile de insecte.

Evolutia ei este rapida si, in lipsa unui tratament adecvat, poate duce la moartea pacientului prin asfixie si soc generalizat. Socul anafilactic este o importanta urgenta medicala ce trebuie tratata cu toata seriozitatea, atat din partea medicului, cat si a pacientului, care este obligat sa se prezinte imediat la camera de garda a unui spital de urgenta sau sa cheme cat mai repede ambulanta daca dupa ce a fost intepat de o insecta apar ameteli, greturi, wheezing, dificultati de respiratie (dispnee).

In general, specialistii va avertizeaza ca daca sunteti alergici la ambrozie, exista foarte mari sanse sa fiti alergici si la multe alte plante de camp si cereale, sau chiar la fructe precum pepene galben, pepene rosu, banane. Ca si cum alergenii prezenti in aer nu ar fi suficienti, poluarea si conditiile atmosferice variabile nu fac decat sa agraveze aceasta conditie. Unul dintre cei mai importanti poluanti este ozonul, care se formeaza in atmosfera printr-o combinatie de raze ultraviolete, oxid nitric si hidrocarburi ale gazelor de esapament.

Radiatiile ultraviolete intense din timpul verii, asociate vanturilor calme pot favoriza aparitia unor nori grosi de ozon deasupra unor orase si zone industriale. Studiile au demonstrat ca ozonul, precum si alti poluanti din aer intensifica si cresc frecventa de aparitie a episoadelor alergice si a crizelor de astm. Ozonul poate influenta si evolutia pacientilor cu afectiuni cardiovasculare si cu bronsita.

O alta cauza de aparitie a alergiilor in timpul verii o reprezinta insectele. Marea diversitate de insecte ce caracterizeaza aceasta perioada nu este un motiv de admiratie si incantare pentru toti. Cele mai periculoase sunt albinele, viespile, bondarii, tantari, furnici si in general, toate insectele care ne pot intepa. 5% dintre intepaturile de albine pot fi amenitatoare de viata deoarece se complica cu soc anafilatic- daca pacientul nu primeste un tratament prompt, exista posibilitatea de deces imediat.

In Statele Unite, de exemplu, peste 2 milioane de persoane au alergie la intepaturile diverselor insecte, si in fiecare an se inregistreaza aproximativ 50 de decese datorate unor reactii severe. Specialistii au observat ca cei mai predispusi reactiilor alergice la insecte si mai ales la veninul lor sunt barbatii tineri, si adolescentii.

Desi majoritatea alergenilor verii se gasesc in mediul inconjurator, in aerul liber, pericolele ne pandesc si cand stam in casa. Diversi fungi sau paraziti pot sa se dezvolte in diverse zone intunecate ale casei, in special daca sunt mai umede si ferite de razele soarelui: pivnite, beciuri, bai.

Sporii fungilor sunt aeropurtati si pot sa ajunga in toata casa, mai ales daca exista un sistem de ventilatie care sa permite sau chiar sa favorizeze acest fapt. Folosirea intensa a aerului contitionat sau a ventilatoarelor in timpul zilelor toride de vara nu face decat sa stimuleze vehicularea alergenilor in toata casa.

Acarienii pot fi si ei raspunzatori de reactiile alergice. Ei sunt de fapt niste microorganisme invizibile cu ochiul liber, dar care pot fi examinate la microscop si care se gasesc in praf, pe fulgii pasarilor sau in blana animalelor. Deoarece dezvoltarea lor este influentata pozitiv de temperaturile si umiditatea din timpul verii, populatia de acarieni din lunile calduroase creste semnificativ.

Ei se pot aglomera in perne, lenjerie, cusaturile cearceafurilor, paturilor, in covoarele neaspirate si la colturile peretilor. Reziduurile lor pot contamina nu doar solul ci si aerul, si pot ajunge in contact cu pielea, tractul respirator (caile respiratorii superioare), declansand simptomele clasice alergiilor: wheezing, stranut si rinoree.

Lista alergenilor este insa mult mai lunga. Ea poate contine numeroase medicamente, alimente, aditivi chimici, latex, iar uneori chiar si cele mai nevinovate elemente inconjuratoare pot fi incriminate in aparitia unei reactii alergice.

Cea mai frecventa alergie intalnita pe timpul verii este alergia la fan si polen, numita de catre specialisti 'rinita alergica'. Se pare ca peste 15% din populatia adulta este afectata de aceasta forma de alergie. Debutul ei este in copilarie, adolescenta, varsta medie fiind situata intre 8-11 ani, cu variatii in functie de arealul geografic in care ne aflam. Cu cat mediul este mai abundent in factori cu potential periculos, cu atat varsta de aparitie este mai mica. Peste 80% din cazuri apar pana la varsta de 20 ani.
Simptomele semnificative ale alergiilor includ:
- Rinoree;
- Congestie nazala;
- Cefalee;
- Hiperlacrimatie;
- Stranut;
- Tuse;
- Prurit ocular si/ sau nazal;
- Eritem conjuctival;
- Edem palpebral;
- Somnolenta permanenta;
- Stare generala alterata (maleza).

In cazul in care reactia conjunctivala (hiperlacrimatia, eritemul conjuctival) sau simptomele nazale afecteza mult calitatea vietii, cel mai bine ar fi ca pacientii sa se prezinte la medic in vederea diagnosticarii si tratarii corespunzatoare a alergiei de vara. Consultul de specialitate presupune realizarea unei anamneze detaliate, in care sa se stabileasca simptomele, intensitatea si evolutia lor, precum si contextul de aparitie.

Este important ca pacientul sa precizeze daca are si alte alergii (la produse alimentare, substante chimice, farduri, produse cosmetice si multe altele) sau alte boli sistemice.
Investigarea unei posibile alergii presupune efectuarea unor teste speciale in care o cantitate foarte redusa de alergeni slabi este injectata intarermic. Majoritatea injectiilor se fac in pielea bratului sau pe spate.

Cantitatea injectata este redusa, insa suficienta pentru a declansa o reactie locala, in cazul in care exista un teren atopic care sa favorizeze alergia. In cazul in care pacientul este alergic, in zona respectiva va aparea o eruptie specifica, pe care specialistul o poate cuantifica si astfel poate sa stabileasca daca exista sau nu alergie. In acest moment pot fi testati aproape toate tipurile de alergeni.

Astfel de teste se realizeaza foarte usor, disconfortul fiind minim pentru pacient. Rezultatul apare in 15- 20 de minute, in functie de responsivitatea organismului. Reactia tegumentara se datoreaza interactiunii dintre antigen si IgE la nivelul celulelor mastocitare din tegument. Aceasta interactiune va determina eliberarea mediatorilor inflamatiei, cu aparitia locala a unei reactii limitate.

Alte teste disponibile in acest moment sunt testele sangvine, care constau in recoltarea unei cantitati foarte redusa de sange si analizarea ei in scopul determinarii prezentei in sange a anticorpilor secretati de organism importiva alergenilor. Ele sunt considerate a fi teste indirecte, iar anticorpii determinati sunt cei de tip IgE. Cel mai utilizat astfel de test este cel de radioimunoabsorbtie.

Acest test poate sa stabileasca si daca pacientul este sau nu alergic la veninul albinelor sau viespilor, insa rezultatele sale pot fi adesea fals pozitive. Pentru a se determina existenta unei alergii la veninul insectelor, se pot realiza teste tegumentare ce constau in zgarierea suprafetei pielii cu un ac cu extract uscat de venin de albine. Rezultatele sale sunt mult mai exacte. Din pacate, insa, astfel de teste nu se realizeaza decat la cererea pacientilor. De cele mai multe ori alergia la venin este recunoscuta doar dupa ce s-a produs intepatura in mod natural.

Alergiile care apar pe perioada verii au triggeri numerosi si foarte variati, insa tratamentul lor presupune administrarea unor medicamente ce sunt foarte eficiente in majoritatea tipurilor de alergii, inclusiv in cele caracteristice primaverii. Majoritatea medicamentelor care se pot administra in cazurile usoare se pot elibera din farmacie fara prescriptie medicala (apartin categoriei de medicamente “over the counter- OTC”) si includ antihistaminice, decongestionante nazale, sodiu cromolin.

Medicamentele pe care le poate prescrie doar un medic si care se elibereaza exclusiv pe baza unei retete sunt mult mai agresive si mai eficiente si includ: antagonisti ai receptorilor pentru leukotriene (ca alternative pentru antihistaminice), preparate mixte (cu actiune decongestionanta si efect antihistaminic), precum si corticosteroizi cu administrare topica (intranazala).

Antihistaminicele sunt substante care impiedica degranularea mastocitelor si eliberarea histaminelor in organism. Cele mai eficiente, dar si cu reactii adverse mai reduse, sunt antihistaminicele de generatia noua, deoarece nu determina sedare importanta.

Toate antihistaminicele de generatie noua sunt eficiente in ameliorarea simptomelor alergiilor (rinoree, prurit, stranut), insa actioneaza mai putin pe congestia nazala. Din acest motiv ele sunt disponibile si in combinatie cu substante decongestionante. Datorita eficientei dovedite si riscului redus de reactii adverse, antihistaminicele sunt considerate agenti terapeutici de linia intai in tratamentul alergiilor, in special celor sezoniere (cum sunt alergiile de vara).

Sprayurile cu antihistaminice de tipul olopatadinei pot reduce foarte rapid rinoreea si actioneaza benefic si asupra congestiei nazale. Cele mai utilizate antihistaminice de generatia a doua sunt loratadina si desloratadina. Studiile clinice efectuate nu au demonstrat o potenta terapeutica diferita intre antihistaminicele de aceeasi generatie: toate sunt la fel de bune.

Administrarea antihistaminicelor trebuie facuta cu precautie deoarece pot interactiona cu alte substante, in special cu antibiotice si alcool. Comparativ cu antihistaminicele de generatie noua, cele vechi au o eficienta asemanatoare, insa un risc cresut de aparitie a sedarii si somnolentei.

Pacientii aflati in tratament cu astfel de substante trebuie sa evite sa manipuleze masini industriale, sa conduca autovehicule si sa efectueze orice tip de activitate care impune maxima concentrare. Administarea lor ar trebui facuta in special seara la culcare, insa si in aceste conditii poate sa se prelungeasca sedarea pe tot parcursul zilei urmatoare. Acestea sunt motivele principale pentru care in prezent administrarea lor este foarte limitata, fiind inlocuite cu compusi noi.

Decongestionante nazale sunt substante utile in tratamentul simptomatic al alergiilor deoarece pot stimula vasoconstrictia la nivelul mucoasei respiratorii, ducand in final la eliberarea cailor aeriene. Decongestionantele actuale includ pseudoefedrina, efedrina, adrenalina. Ele sunt indicate singure sau asociate antihistaminicelor in tratamentul congestiei nazale, insa cele mai multe produse farmaceutice care le contin sunt combinatii cu expectorante si antihistaminice.

Aceste substante pot determina aparitia insomniilor si a episoadelor anxioase, sau pot creste frecventa cardiaca. Datorita interactiunilor cu alte medicamente sau felului in care influenteaza alte boli, decongestionantele trebuie administrate cu mare precautie in diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala, glaucom, epilepsie sau obstructii intestinale.

Antagonistii receptorilor pentru leucotriene pot fi o alternativa terapeutica in cazul pacientilor care, din diverse motive, nu pot primi antihistaminice. Ele sunt recomandate in special in tratamentul alergiilor sezoniere, ameliorand semnificativ simptomele, in special rinita.

Corticosteroizii cu administrare intranazala sunt eficienti in controlul tuturor simptomelor majore ale alergiilor: stranut, prurit, rinoree si congestive nazala. Pot fi administrati in monoterapie sau in combinatii (indicate mai ales daca exista si o componenta oftalmologica a alergiei, pe care acestia nu o influenteaza in mod particular). Pot fi utilizati in siguranta, deoarece nu afecteaza organismul. Reactiile adverse sunt limitate la epistaxis si iritatie locala, care dispar la intreruperea tratamentului.

Alte tratamente includ:
- Administrarea de picaturi oftalmice in cazul in care componenta oculara este intensa (hiperlacrimatie deranjanta, eritem conjunctival);
- Administrarea in scop profilactic a sodiu cromolin, substanta capabila sa inhibe degranularea mastocitelor, evitand debutul intregului lant al reactiilor alergice. Se recomanda utilizare lui anterior expunerii (plimbari in aer liber, excursii, si multe altele). In vederea protectiei pe durata verii se recomanda inceperea tratamentului cu 2 saptamani anterior debutului polenizarilor masive (exista numeroase calendare de polenizare pe perioada verii, utile in programarea terapiei). Apoi administrarea lui trebuie continuata zilnic, pentru a preveni aparitia alergiilor.

Desi in acest moment sunt disponibile foarte multe variante terapeutice, specialistii recomanda ca anterior administrarii lor sa se consulte si un medic. Acesta este cel mai in masura sa recomande cel mai adecvat tratament, in functie de particularitatile fiecarui caz.

Indiferent de tipul de medicament pe care il veti utiliza, specialistii va recomanda sa consultati cu atentie prospectul produsului pentru a fi sigur ca reactiile adverse sunt minime si ca acel produs nu interfera cu orice alt tratament sau orice alta afectiune sistemica pe care o puteti avea.

Imunoterapia este o alta metoda terapeutica si presupune vaccinarea pacientilor cu alergie documentata astfel incat, in timp, sensibilitatea lor la alergen sa fie cat mai scazuta. Exista foarte multe studii care au demonstrat faptul ca administrarea unei doze unice reduce considerabil frecventa atacurilor si necesitatea de tratament complex.

In cazul anumitor alergeni, rezultatele desensibilizarii au fost clasificate ca spectaculoase la peste 90% dintre pacienti. Totusi, imunoterapia trebuie facuta pe o perioada destul de lunga (uneori chiar si un an) iar dupa incheierea ei, tratamentul de fond trebuie administrat inca 3-5 ani.

Desi este mult mai eficienta comparativ cu tratamentele simptomatice, imunoterapia are si reactii adverse sistemice, iar riscul de aparitie a socului anafilactic este prezent in continuare, chiar daca desensibilizarea s-a produs.

Imunoterapia in cazul alergiilor la veninul de insecte are aceleasi principii. Pacientul este injectat in mod repetat cu un preparat ce contine venin de albina sau de viespe purificat, iar in cativa ani se poate ajunge la dezvoltarea tolerantei fata de acest tip de alergen. In cazul in care astfel de terapii sunt administrate copiilor, ei sunt protejati impotriva efectelor neplacute ale intepaturilor timp de 10- 20 de ani (in functie de fiecare organism in parte).

Intepaturile de insecte pot fi tratate la domiciliu prin aplicarea de comprese cu gheata pe zona edematiata si inrosita si prin administrarea unui antihistaminic de intensitate medie, de generatie noua, care sa amelioreze pruritul. In cazul in care reactia alergica este grava, simptomele se generalizeaza si apar tulburari respiratorii, hipotensiune si senzatie de lesin, pacientul trebuie sa se adreseze de urgenta unui serviciu specializat sau sa cheme ambulanta pentru a i se oferi primul ajutor.

Este imposibil sa evitam alergenii care vara, mai mult ca in orice alta perioada a anului, par a ne ataca din toate partile. Totusi, specialistii ne ofera cateva sfaturi menite sa ne ajute sa reducem din intensitatea simptomelor, sperand ca si starea de confort se va ameliora.

In continuare sunt prezentate cateva dintre acestea:
- Sa evitam sa iesim din casa dimineata si la pranz, cand concentratiile de polen din aerul atmosferic sunt maxime. De asemenea, ar trebui evitate perioadele in care vantul bate mai puternic sau atmosfera este mai uscata decat de obicei. Daca stam intr-o zona de campie sau cu vegetatie foate bogata, aceasta recomandare ne poate feri de multe neplaceri.

- Sa tinem ferestrele inchise cand vantul se inteteste, cand aerul pare mai greu decat de obicei (semn ca este si mai poluat) sau cand obervam ca pomii si florile sunt la un maxim al infloririi lor. Astfel vom evita ca polenul sau alergenii aeropurtati sa intre in casa. Daca nu putem sta cu ferestrele inchise, cea mai buna solutie ar fi sa cumparam o plasa foarte buna care sa tina atata insectele cat si alte particule de mai mari dimensiuni in afara locuintei. Aceasta plasa trebuie, la randul ei, curatata periodic pentru ca polenul sa nu se acumuleze in ochiurile ei.

- Sa curatam periodic locuinta, sa aspiram si sa stergem praful cat mai frecvent pentru a evita formarea unor colonii de acarienei. Lenjeria de pat trebuie spalata la temperaturi cat mai ridicate, pentru a ne asigura ca sunt indepartate toate impuritatile. In cazul in care covoarele sunt puternic colonizate cu factori alergeni, cel mai bine ar fi daca le-am indeparta complet.

- Sa uscam rufele in interior si nu afara. Inhalarea polenului nu este singura metoda prin care acesta poate declansa reactii alergice. El se poate depune si pe haine, si astfel intra in contact cu pielea, rezultatul fiind asemanator.

- Sa ne spalam parul dupa fiecare plimbare prin parcuri sau zone inverzite/ impadurite/ inflorite, deoarece polenul se poate aduna foarte usor printre firele de par.

- Sa purtam o masca de protectie atunci cand taiem iarba, cand aspiram locuinta sau cand ne ocupam de florile din gradina. Astfel se poate impiedica un eventual contact intre polen si mucoasa nazala.

- Sa pastram o umiditate constanta in locuinta. Specialistii ne sfatuiesc ca aceasta sa fie intre 30- 50%, pentru a evita crearea unor conditii favorabile dezoltarii fungilor si acarienilor, care prefera mediile umede.

Pentru a evita intepaturile de insecte trebuie sa evitam sa purtam un parfum floral puternic, sa nu folosim lotiuni de corp intens parfumate si sa evitam hainele multicolore. Toate acestea atrag albinele precum si o mare varietate de alte insecte. Nu este recomandat sa mergem in zonele in care acestea isi au stupul si nici sa tinem pahare cu sucuri dulci, prajituri, fructe, descoperite pe masa, deoarece acestea actioneaza ca un magnet asupra albinelor, care vin instinctiv la ele. In cazul in care vrem sa calatorim in aceasta vara, ar trebui sa alegem o destinatie relaxanta, dar care sa aibe efecte benefice si asupra alergiei noastre.

Marea poate fi o optiune foarte buna, clima din acea zona fiind favorabila. Bagajul de vacanta trebuie sa contina si tratamentul pentru expunerile accidentale la alergeni dar si tratamentul de fond (mai ales daca s-a inceput o cura de desensibilizare). Cel mai bine este ca si medicul curant sa fie informat despre o eventuala plecare, deoarece acesta poate oferi mult mai multe sfaturi utile cu privire la evitare alergenilor, astfel incat sa va puteti bucura de vara si de vremea minunata care ne imbie.