Alergiile - un semnal de alarma pentru dezechilibrul sistemului imunitar

Stranut, rinita, mancarimi, urticarie, palme umflate, ochi lacrimand, respiratie dificila si suieratoare, durere in piept - acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute manifestari alergice.

Acestea sunt reactiile tipice ale alergiilor si putini oameni stiu ca implicatiile si complicatiile provocate de alergii pot fi mult mai grave, ajungandu-se in unele cazuri la a ne pune viata in pericol. Studii clinice recente au demonstrat ca reactiile alergice pot fi din cele mai variate, fiind asociate cu anumite boli psihice, artrita, diabet, bulimie, candida sau obezitate.

Alergiile reprezinta o reactie inadecvata sau exagerata a sistemului imunitar la substante, numite alergeni, care in mod normal, sunt inofensive si bine tolerate de majoritatea persoanelor. Celulele T ale sistemului imunitar au rolul de a ne apara organismul de invazia alergenilor. Cand o astfel de substanta este detectata de sistemul celular, celulele T intra in actiune si incearca sa distruga respectiva substanta, printr-o serie de reactii fiziologice. Daca sistemul imunitar este stimulat de alergeni, anticorpii produc histamina si serotonina, acestea cauzand inflamatii care dau reactii precum mancarimi, stranut sau secretii nazale.

Reactiile alergice pot fi provocate de anumite alimente, polen, par de animale, venin de insecte sau praf, dar si de anumite evenimente neplacute, stres sau factori fiziologici ca frigul sau caldura. Contactul cu alergenul provoaca, la organismele sensibilizate anterior, reactii inflamatorii locale sau sistemice care determina simptomatologia clinica a alergiei.

Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul caii de patrundere in organism a alergenului (asa-numitele organe tinta: pielea si mucoasele, aparatul respirator si sistemul digestiv).

Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate si severitate variabila, uneori chiar letale. Reactii sistemice apar si atunci cand alergenele sunt introduse direct in curentul sanguin (prin injectii, perfuzii, transfuzii, muscaturi de animale sau intepaturi de insecte etc.).

Simptome locale pot fi:
- cutanate: prurit, eruptii cutanate si eritem de diverse tipuri, angioedem;
- oculare: prurit, tumefactie si eritem al pleoapelor, inrosirea conjunctivei si lacrimare;
- oto-rino-laringologice: stranut, obstructie nazala, rinoree apoasa, raguseala, tuse; senzatie de urechi infundate, otalgie si diminuarea auzului (prin drenaj insuficient al tubei lui Eustachio);
- pulmonare: jena respiratorie, tuse, wheezing, dispnee;
- digestive: greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale.

Simptomele sistemice se refera la alterarea starii generale si se caracterizeaza prin cefalee, febra, vertij, stare de rau si manifestari cardio-vasculare.

Anafilaxia, cunoscuta si sub denumirea de soc anafilactic, reprezinta cea mai severa forma de reactie alergica. Aceasta este o urgenta medicala si reprezinta un pericol pentru viata individului. In general, anafilaxia se instaleaza rapid, tabloul clinic instalandu-se la doar cateva minute de la expunerea la alergen.

Simptomele sunt mai ample si mai grave, incluzand stare de rau, edeme, respiratie ingreunata si suieratoare, mancarimi, eritem, ameteli, scaderea tensiunii arteriale, modificari ale ritmului cardiac si chiar pierderea starii de constienta si stop cardio-respirator. Recunoasterea acestor simptome este extrem de importanta, deoarece poate ii poate oferi victimei sansa la un tratament rapid si care ii va salva viata.

Cauzele exacte ale alergiilor nu se cunosc inca, fiind insa emise mai multe ipoteze despre factorii care joaca un rol important in aparitia lor. Printre acestia un rol deosebit de important il are predispozitia genetica, fiind statistic demonstrat ca majoritatea persoanelor care sufera de diverse tipuri de alergie provin din familii cu un istoric alergic.

Alti factori presupusi declansatori de alergii sunt poluarea, mama care fumeaza in timpul sarcinii si expunerea la fum pe perioada copilariei, faptul de a nu fi alaptat, contactarea unui numar redus de infectii virale in copilarie, consum sarac de fructe si legume, expunerea la creme ce contin ulei de arahide in cursul primelor 6 luni de viata.

Chiar daca nu se cunosc exact cauzele ce stau la baza alergiilor, specialistii au inteles mecanismul de producere. Astfel, cand apare o reactie alergica, alergenii se leaga de anticorpii pe care corpul ii produce. Acesti anticorpi poarta denumirea de IgE si au rolul de combate substantele straine si potential daunatoare din organism. Odata ce alergenul este legat de IgE, tipuri specifice de celule vor elibera substantele chimice care declanseaza simptomele reactiei alergice.

Histamina este una dintre aceste substante chimice, ea ducand la contractia muschilor gasiti in caile respiratorii si la constrictia peretilor vaselor de sange. De asemenea, histamina face ca mucoasa nazala sa produca mai mult mucus.

Printre masurile de prevenire recomandate se numara luarea de probiotice in timpul graviditatii de catre femeile ce au antecedente familiale; hranirea bebelusului prin alaptare in primele 4 luni; intarzierea introducerii alimentelor solide si a alimentelor cu potential alergen; cresterea aportului de Omega-6 in timpul graviditatii; la cuplurile copil-mama cu risc de alergii trebuie urmata o dieta hipoalergica pe perioada alaptarii.

Prezenta animalelor domestice nu pare a contribui la aparitia alergiilor la copii. Dimpotriva, in cazul copiilor expusi la animale in primul an de viata, mai ales caini si pisici, riscul ar fi mai mic.

Cea mai buna modalitate prin care o alergie poate fi gestionata este reprezentata de evitarea alergenului. Din pacate, acest lucru nu este intotdeauna posibil, iar oamenii dezvolta reactii la alergen. In aceste cazuri, tratamentele medicale pot fi de ajutor, cu toate ca acestea nu vor vindeca alergia, ci vor ameliora simptomele produse de aceasta.

Tratamentele clasice in cazul alergiilor sunt bazate, in general, pe medicamente antihistaminice, acestea blocand sau reducand actiunea histaminei, substanta pe care sistemul imunitar o elibereaza in timpul unei reactii alergice.

Decongestionantele pot fi si ele utile, ameliorand simptomele de tip nas infundat. Corticosteroizii sunt, de asemenea, recomandati, avand ca efect reducerea inflamatiei. Imunoterapia, antileucotrienele si medicatia naturista sunt alte optiuni ce pot fi luate in calcul.

Atunci cand vine vorba despre anafilaxie, tratamentul trebuie oferit imediat, deoarece viata este pusa in pericol. De obicei, tratamentul se bazeaza pe adrenalina, numita si epinefrina.

Persoanele care cunosc faptul ca sunt alergice la anumite substante vor purta in permanenta stilouri preumplute cu adrenalina (auto-injectoare) si vor administra doza salvatoare la aparitia oricarui simptom sever. In plus, asistenta medicala de urgenta trebuie solicita atunci cand se suspecteaza instalarea socului anafilactic.