Alergia la sperma

Alergia la sperma sau hipersensibilitatea la plasma seminala umana (HPS) este o afectiune rara, care afecteaza un procent de circa 12% dintre femei.

Boala se manifesta prin simptome specifice (mancarimi, inrosirea si umflarea regiunii genitale feminine, aparitia de vezicule, durere, dificultati respiratorii, urticarie sau soc anafilactic) care debuteaza dupa circa 5-30 de minute de la contactul vaginului cu sperma si pot persista cateva zile la rand.

Cercetatorii au descoperit ca de vina pentru aceste reactii alergice sunt anumite proteine din lichidul spermatic, care nu au fost inca identificate in totalitate.

In general, raspunsul alergic in cazul hipersensibilitatii la plasma seminala umana nu apare la primul contact cu alergenul seminal (proteina din sperma care produce alergia). De altfel, unele persoane pot fi expuse in mod repetat aceluiasi alergen inainte ca reactia alergica sa se produca.

Acest lucru se intampla deoarece, odata cu primele interactiuni ale organismului cu alergenul, organismul devine sensibilizat gradual. In timpul acestui proces, globulele albe din sange dezvolta anticorpi imunoglobulina E, care reactioneaza in contact cu sperma proteinele seminale.

Astfel, odata ce apar anticorpii imunoglobulina E, acestia incep sa identifice imediat alergenii din sperma imediat ce patrund in organism. Aceiasi anticorpi stimuleaza productia histaminei, substanta care declanseaza simptome precum urticaria, inflamatiile, pruritul si, in cazuri severe, socul anafilactic (presiune arteriala scazuta, respiratie ingreunata, soc si pierderea constientei).

Pacientii care prezinta reactii alergice la lichidul seminal al partenerului sunt alergice la sperma in general. Alergia poate fi produsa de orice fel de contact cu alergenul, in cadrul sexului oral, vaginal sau anal.

Barbatii pot sa sufere si ei de alergie la sperma, atat provenita din surse externe, cat cea produsa pe propriul corp. A doua situatie se petrece atunci cand sangele intra in contact cu sperma, de regula in timpul unei vasectomii, torsiuni testiculare, infectii sau traume.

Simptomele alergiei la sperma variaza de la un pacient la celalalt. Cele mai frecvente manifestari clinice sunt senzatiile de arsura si mancarime, inflamatiile organelor genitale sau a zonei cutanate care intra in contact cu lichidul seminal.

Reactiile alergice moderate pot cauza aparitia urticariei, care apare spontan si dispare cu rapiditate. Punctele rosii erup de regula in grupuri, disparand si aparand succesiv.

Un alt simptom pe care unii pacienti il prezinta este angioedemul, ce se manifesta prin inflamatia tesutului subcutanat. Aceasta afectiune este similara cu urticaria, insa se petrece adanc sub piele. Umflaturile apar de regula in jurul ochilor si al gurii, insa pot fi prezente si pe maini, picioare sau in gat.

Socul anafilactic apare in cazuri rare, fiind o reactie alergica sistemica, localizata la nivelul mai multor regiuni corporale. Simptomele socului anafilactic pot varia de la usoare la severe si pot pune viata in pericol.

Cele mai periculoase manifestari ale socului anafilactic sunt hipotensiunea arteriala, dificultatile respiratorii si pierderea starii de constienta. Aceasta situatie de urgenta necesita atentie medicala imediata.

Atunci cand medicul specialist suspecteaza o alergie la sperma, pacientii pot face un test cutanat sau un test al imunoglobulinei E pentru confirmarea diagnosticului. In cazul aparitiei socului anafilactic, pacientul este tratat de urgenta cu epinefrina, chiar inainte de diagnosticare.

Testul cutanat alergic ajuta la elucidarea ipotezei conform careia pacientul este alergic la proteinele din sperma partenerului. In cadrul examenului medical, pielea este expusa alergenilor din sperma, astfel incat sa se poata identifica reactia alergica. In cazul in care acestea apare, de regula sub forma unei umflaturi rosii, se masoara diametrul, pentru stabilirea gradului de severitate a alergiei (cu cat este mai mare, cu atat alergia este mai severa).

Testul imunoglobulinei E poate fi folosit, de asemenea, in diagnosticarea alergiei la sperma, desi nu este la fel de precis precum testul cutanat alergic. Medicii aleg aceasta metoda de diagnosticare in cazul pacientilor cu afectiuni cutanate coexistente (precum eczema sau psoriazisul), boli ce fac dificila interpretarea testului cutanat.

In timpul acestei proceduri, este prelevata o mostra de sange de la pacient si trimisa apoi intr-un laborator specializat in interpretarea testului imunoglobulinei E. Alergenul din sperma este intins pe un disc special din hartie si amestecat apoi cu sangele pacientului. Cu cat gradul de radioactivitate intre cele doua substante este mai mare, cu atat mai ridicat va fi nivelul imunoglobulinei E si gradul severitatii alergiei. Rezultatele testului vin in circa 14 zile de la prelevarea mostrelor biologice si arata, procentual, severitatea alergiei.

Din pacate, tratamentele folosite pentru controlul alergiilor obisnuite nu dau rezultate in cazul hipersensibilitatii la plasma seminala umana.

Prima linie de prevenire a declansarii simptomelor este utilizarea prezervativului. Aceasta metoda este, desigur, inutila pentru cuplurile care doresc sa conceapa un copil, de aceea injectiile speciale pentru desensibilizare pot fi solutia terapeutica. Substanta injectabila folosita este dictata de analizarea prealabila a proteinelor din sperma partenerului.

O alta metoda presupune introducerea in vagin a unor mostre diluate de sperma, crescandu-se gradual concentratia lichidului seminal concomitent cu injectii administrate ulterior. Insertiile se fac la un interval de 20 de minute, pe o perioada de cateva ore.

Unii medici mai recomanda, in cazul tratamentului pentru alergia la sperma, intretinerea raporturilor sexuale neprotejate cat mai frecvent. Aceasta poate fi o cale naturala de desensibilizare a organismului femeilor si o alternativa pentru celelalte tipuri de tratament, cand ele nu dau rezultate.

O complicatie importanta a alergiei la sperma poate fi dificultatea de a concepe un copil. Anticorpii din organismul femeii ataca sperma patrunsa in corp, reducand semnificativ sansele fertilizarii ovului. In aceasta situatie, pacientii sunt sfatuiti sa incerce procedurile existente de desensibilizare sau inseminarea artificiala.