Alergia la materialele dentare

Fie ca este vorba despre substante chimice, praf, polen, intepaturi de insecte sau medicamente, orice alergen provenit din mediul extern care patrunde in corpul uman produce o reactie la nivelul acestuia.

Practic, organismul incearca sa se protejeze de structurile non-self punand in garda sistemul imun. Intensitatea reactiei imune , in functie de trigger sau alti factori interni, poate fi de la moderata pana la severa, moment in care apar reactiile alergice, unele cu rezultate nefaste pentru pacient.

Asa cum se intampla in mai toate alergiile, organismul uman raspunde la alergeni prin reactii de hipersensibilizare manifestate prin urticarie, eczeme, edem si eritem local sau generalizat, catar ocular sau nazal, iar in formele mai severe se poate produce chiar obstructie laringo-traheala, dispnee de diferite grade, asfixie si colaps. La scurt timp, simptomatologia usoara se remite, formele mai dificile insa pot persista si exista posibilitatea sa preceada probleme respiratorii sau alte complicatii in functie de cauza alergiei. Intra in actiune mecanismele umorale (anticorpii de tip IgE) si cele celulare.

Tipurile de reactii care pot sa apara sunt clasificate ca fiind imediate si tardive, la 48 de ore de la contactul cu materialul stomatologic utilizat. Pe moment, pacientul poate prezenta prurit local si nazal, angioedem loco-regional, stranut repetat, iar formele extreme pot ajunge la soc anafilactic. Tardiv, la locul de contact pot persista semnele celsiene caracteristice inflamatiei, si anume edem, eritem, senzatie de caldura locala.

Un element important in aparitia reactiilor alergice este terenul imun al gazdei, sunt anumite persoane al caror organism este mai susceptibil la aparitia manifestarilor de hipersensibilizare, de cele mai multe ori fiind implicate mecanisme ce tin de genetica. Fiecare ramura medicala opereaza cu substante chimice atat in ceea ce priveste materialele utilizate (latex, plastic, dezinfectante), cat si medicatia in sine, prin urmare si cabinetele stomatologice se pot confrunta cu aparitia acestor complicatii la pacientii care vin sa se trateze pentru diferite suferinte dentare.

Materialele utilizate in interventiile stomatologice reprezinta un prim factor care poate declansa pacientului o reactie alergica. Mult timp, latexul continut de manusile de unica folosinta, necesare la orice interactiune care presupune consultul sau operatiile pe pacient, a fost una dintre substantele alergene. Din acest motiv se incearca utilizarea manusilor chirurgicale si a altor tipuri de intrumente pentru ingrijirea orala care sa nu contina si latex.

Metacrilatii, materiale de sigilare a canalelor dentare si cele pentru obturatii sau adezivii dentari pot cauza, de asemenea, reactii alergice caracterizate prin edem, eritem, prurit si senzatie de caldura locala, insa aceste substante dau mai rar astfel de simptome.

Medicatia administrata pacientilor inainte sau dupa efectuarea actelor medicale stomatologice poate cauza si aceasta aparitia de reactii alergice. Substantele anestezice fara de care multe interventii dentare nu pot avea loc, pot cauza aritmii, tahicardie, reactii alergice de tipul pruritului, edem si eritem, eruptii cutanate. In cazurile mai grave pot aparea dificultati respiratorii, obstructie laringo-traheala, edem glotic si asfixie. In acest sens, medicul trebuie sa se documenteze daca pacientul sufera de alergii la substantele anestezice (Xilina/Lidocaina, Carbocaina/Mepivacaina, Ubistesin/Articaina).

Lidocaina este cel mai utilizat anestezic in stomatologie, principalele efecte secundare fiind de tipul aritmiilor cardiace. Desi sunt destul de rare, este bine sa se faca o testare prealabila pentru reactiile alergice la aceasta daca pacientul nu stie deja de existenta acestora. Plombele care se aplica pacientului contin diferite substante care pot conduce la reactii alergice, una dintre le fiind amalgamul. Cand se produce alergia, zona din jurul insertiei plombei respective pare eritematoasa, cu edem, astfel medicul trebuie sa recunoasca alergia si sa indeparteze materialul inserat la nivel dentar.

Ulterior interventiilor stomatologice, dar si premergator acestora, pacientului i se pot prescrie antibiotice si medicamente antiinflamatoare. Si in acest caz este necesar istoricul alergic al pacientului, iar daca acesta este cunoscut cu antecedente alergice la anumite substante medicamentoase se incearca inlocuirea acestora cu alte substante cu efect similar si se indica efectuarea testelor de sensibilitate pentru prevenirea unor reactii alergice nedorite. Comunicati medicului dumneavoastra daca ati avut reactii adverse la anumite medicamente, iar ca medic, cereti pacientului detalii despre alergiile din antecedente la diferite substante sau clase medicamentoase. Acest lucru poate preveni complicatiile de hipersensibilizare din partea organismului de diferite tipuri de severitate.

Identificarea reactiilor inflamatorii dupa procedurile stomatologice trebuie semnalata medicului si se recomanda consult la medicul specialist in alergologie pentru stabilirea unui diagnostic corect. Se realizeaza analize de sange si teste specifice pentru alergii.

Cele mai utilizate sunt testele Prick si Patch. Primul consta in aplicarea unor picaturi care contin extracte de alergeni. Acestea se aplica pe antebrat, cu o lanteta sterila se inteapa tegumentul prin picatura pentru a crea o leziune de continuitate prin care alergenii iau contact cu sistemul circulator astfel incat, daca exista posibilitatea de reactie alergica se vor forma la nivel sanguin complexe imune.

Dupa 15-20 de minute se poate citi daca a aparut sau nu o reactie locala care sa indice predispozitia pentru alergie. Testul este rapid si nedureos pentru pacient. Al doilea test, testarea Patch diagnosticheaza alergiile de tip intarziat prin aplicarea la nivelul tegumentului a unui plasture care contine substantele alergene, se lasa 48 de ore, dupa care poate fi indepartat pentru citirea rezultatelor primare, apoi a doua citire la 72 de ore. Reactia alergica, daca exista, se va manifesta tot prin semnele specifice inflamatorii.

In ceea ce priveste tratamentul, simptomatologia in cazurile usoare se remite dupa suprimarea cauzei declansatoare si se recomanda evitarea ulterioara a substantelor respective. Cazurile mai serioase beneficiaza de antihistaminice si antiinflamatoare la recomandarea medicului.

Principala metoda de a preveni aparitia reactiilor alergice stomatologice este testarea cutanata sau prin alte teste specifice a substantelor anestezice, a materialelor care vor fi utilizate pentru plombe, obstructie de canal, se recomanda evitararea materialelor care contin latex. De asemenea, istoricul medical al pacientului in ceea ce priveste existenta unor reactii alergice in antecedente este un aspect al actului terapeutic care nu trebuie neglijat.

In general, pacientii care pot suferi reactii alergic dentare sunt cei cu antecedente de hipersensibilitate la diferite substante medicamentoase si cu un teren genetic predispozant la aceste evenimente.

Manifestarile acestor alergii sunt cele clasice oricarui tip de raspuns accentuat al sistemului imunitar, si anume eritem, edem, prurit, caldura locala, insa simptomatologia poate fi si mai zgomotoasa in anumite cazuri putand aparea aritmii cardiace, angioedem si dificultati respiratorii care pot pune viata pacientului in pericol. Astfel, istoricul reactiilor alergice trebuie avut in vedere pentru prevenirea acestora, precum si efectuarea testelor cutanate pentru substantele care urmeaza a fi utilizate.

Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31424748/
https://www.worldallergy.org/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30725705/