Primul ajutor in cazul hipertermiei (supraexpunerii la cald)

Sub denumirea de hipertermie sunt cuprinse manifestari ce apar in contextul expunerii la caldura (nu numai la soare).

Sunt mai frecvente vara dar pot aparea in orice anotimp. In urma expunerii prelungite la temperaturi crescute (caldura) pot aparea: arsuri solare, edeme, crampe musculare, deshidratare, sincope si insolatie (socul caloric).

Aceste manifestari sunt determinate nu numai de actiunea directa a caldurii, ci apar mai ales ca urmare a declansarii in organism a unor mecanisme adaptative, organismul incercand prin acestea sa restabileasca temperatura normala a corpului.

Mecanismele termoreglarii actioneaza pentru pierderea caldurii prin mecanisme centrale si periferice: radiatia, conductia, convectia si evaporarea.

Evaporarea se realizeaza prin transpiratie, ceea ce antreneaza in acelasi timp si edeme, deshidratare si hipovolemie (scaderea volumui sangvin) si tulburari hidro-electrolitice.

Cresterea temperaturii centrale stimuleaza vasodilatatia periferica, iar aceasta, pe langa pierderea de caldura determina si hipotensiune si scaderea debitului cardiac.

Factorii de risc pentru hipertermie sunt:

- varstele extreme (copiii si batranii, care au dificultati de termoreglare);

- obezitatea;

- efortul prelungit sau intens intr-un mediu supraincalzit, imbracamintea neadaptata temperaturii (muncitorii la camp sau sportivi, militari, pompieri - cei care poarta uniforme);

- bolnavi cronici (boli cardiovasculare, tulburari hormonale, boli metabolice, boli cronice incurabile, boli febrile etc.);

- administrarea unor droguri sau medicamente (alfa-agonisti, amfetamine, anticolinergice, antihistaminice, cocaina, blocante de Ca, beta-blocante, diuretice);

- persoane neaclimatizate (care nu sunt adaptate la conditiile de mediu, fie au trait in alta zona climaterica fie nu au muncit anterior in conditii asemanatoare);

- expunerea de lunga durata sub razele solare pe timp de canicula;

- stationarea sau munca prelungita intr-o incapere inchisa, neaerisita, cu temperatura aerului ridicata, eventual combinata cu umiditatea ridicata).

Arsura solara apare frecvent vara, fie in urma expunerii excesive la soare, la plaja, fie in cazul muncii in aer liber.

Tegumentele devin rosii, inflamate, apare usturime si in cazul arsurilor mai severe pot apare flictene (vezicule cu lichid); dupa cateva zile pielea devine maronie si apoi se descuameaza.
Primul ajutor in cazul arsurilor solare consta in:

- alegerea unui mediu racoros si evitarea expunerii la soare cateva zile;

- se pot aplica unor comprese cu apa rece sau dusuri cu apa rece;

- se pot aplica unguente, creme, spray-uri sau solutii speciale pentru arsurile solare.

Arsurile solare pot fi prevenite cu usurinta prin:

- expunerea treptata la soare si evitarea orelor de la mijlocul zilei (11-16) in cazul bailor de soare (plaja);

- aplicarea de creme protectoare pe pielea expusa la soare;

- in cazul celor care muncesc in aer liber, acoperirea tegumentelor expuse la soare cu imbracaminte subtire, din fibre naturale si de culoare deschisa si acoperirea capului (palarie).

In cazul expunerii la temperaturi crescute, ca urmare a vasodilatatiei periferice pot aparea edeme localizate cu predilectie la nivelul membrelor.

Apar mai frecvent la persoanele neaclimatizate cu temperaturile crescute si care mentin o pozitie ortostatica (in picioare) timp indelungat.

Pentru reducerea edemelor se recomanda efectuarea unor exercitii fizice usoare cu membrele si adoptarea pozitiei culcat cu membrele inferioare ridicate.

Prin transpiratie se pierd atat apa cat si saruri minerale; ca urmare poate aparea o hiponatremie (scade sodiul) ceea ce determina aparitia crampelor musculare.

Acestea sunt niste contractii musculare ce apar involuntar la nivelul membrelor si sunt foarte dureroase.

Cand apar astfel de crampe musculare:

- se recomanda parasirea mediului supraincalzit si gasirea unui loc racoros;

- se maseaza usor muschii cu crampe;

- se hidrateaza cu sucuri de fructe sau apa rece sarata (1 lungurita de sare la un pahar de apa), jumatate de pahar la fiecare 15 minute, timp de o ora;

- se supravegheaza victima deoarece pot apare si alte manifestari ale hipertermiei.

Deshidratarea apare in cazul expunerii prelungite la temperaturi inalte si umiditate mare, fiind mai frecventa la varstele extreme (nou-nascuti, sugari si batrani).

Deshidratarea se produce datorita pierderilor lichidiene prin transpiratii profuze, ca urmare a mecanismelor termoreglarii declansate de temperatura centrala a corpului de 38-40 grade Celsius.

Semnele deshidratarii sunt: tegumente flasce, uscate sau dimpotriva acoperite de transpiratii profuze, paloare, slabiciune, ameteli, cefalee, greata, varsaturi, sete intensa (senzatie de gat uscat), absenta urinarii sau urinare redusa cantitativ, crampe musculare, hipotensiune si tahicardie.

Atitudinea in cazul unei persoane deshidratate este:

- aducerea intr-un mediu racoros, departe de sursele de caldura;

- adoptarea unei pozitii de clinostatism cu picioarele mai sus decat corpul; daca victima este inconstienta sau varsa se va adopta pozitia de siguranta (culcat pe o parte);

- se incearca hidratarea orala cu apa sarata (1 lingurita de sare intr-un pahar cu apa), treptat, in cantitati mici (numai daca este constienta si nu varsa);

- se aplica comprese reci pe fata si corp si se transporta victima la spital, pentru continuarea hidratarii pe cale intravenoasa (perfuzii).

In cazul persoanelor deshidratate sau neaclimatizate la temperaturi ridicate, aflate in pozitie ortostatica (in picioare) poate aparea sincopa - pierderea constientei de scurta durata, ca urmare a hipotensiunii ortostatice - consecinta deshidratarii, vasodilatatiei periferice si scaderii debitului cardiac.

In astfel de cazuri, se va mentine pozitia de clinostatism cu picioarele mai sus decat corpul si se va incepe hidratarea orala (cand victima e constienta si nu varsa) care se va continua cu hidratarea parenterala dupa transportul la spital.

Cand temperaturile sunt prea ridicate (temperatura centrala peste 40,5 grade Celsius) sau expunerea este prelungita, mecanismele de termoreglare sunt depasite si poate aparea socul caloric sau insolatia.

Aceasta reprezinta o urgenta medicala majora, deoarece este pusa in pericol viata victimei si se pot produce leziuni la nivelul tuturor organelor, inclusiv edem cerebral sau chiar accident vascular cerebral.

Mortalitatea in acest caz este de 10%.

Clinic apar: temperatura corpului crescuta, pielea deshidratata, inrosita, puls rapid, respiratie accelerata, superficiala, iritabilitate sau dimpotriva somnolenta, confuzie, delir pana la pierderea constientei, convulsii, coma.

Primul ajutor:

- se va transporta victima intr-un mediu racoros;

- se va aseza in pozitie culcat, cu membrele inferioare mai sus; daca este inconstienta se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o parte);

- se vor scoate hainele si se vor aplica comprese umede pe corp sau se va stropi victima cu apa rece; imersia in apa rece prezinta riscul de convulsii de aceea este mai prudent ca aceasta sa se faca numai in prezenta personalului medical;

- se solicita ajutor medical sau se transporta cat mai repede la spital;

- nu se vor administra lichide victimei;

- in cazul stopului cardiorespirator se vor efectua manevrele de resuscitare cardiorespiratorie.