Hipertiroidismul

Vezi galerie foto

Hipertiroidismul apare cand organismul este expus unui exces de hormoni tiroidieni. Hormonii tiroidieni sunt implicati in buna functionare a metabolismului (totalitatea reactiilor chimice prin care organismul degradeaza alimentele pentru producerea de energie dar si prin care sunt eliminate substante toxice sau care nu mai sunt necesare) si influenteaza rata batailor cardiace (alura ventriculara), digestia, tonusul muscular, rezistenta oaselor si nivelul colesteroluluisi nu numai.

O persoana cu hipertiroidism prezinta o accentuare a metabolismului..

Boala Basedow-Graves este cea mai frecventa cauza de hipertiroidism. Aceasta boala consta in sinteza si secretia exagerata de hormon tiroidian. Boala Graves este ereditara in cele mai multe cazuri, ca multe alte boli tiroidiene.

Alte cauze frecvente sunt:
- nodulii tiroidieni - nodulii tiroidieni sunt formatiuni situate la nivelul tiroidei, formate din tesut tiroidian, frecvent descoperiti accidental. cel mai adesea, nodulii tiroidieni nu prezinta functie proprie (nu produc hormoni). Exista situatii mai rare in care excesul de hormoni este cauzat de secretia autonoma a unui nodul-sindromul Plummer
- tiroiditele - acestea apar cand organismul produce anticorpi care actioneaza asupra glandei tiroide;

-administrarea anumitor medicamente-amiodarona

O persoana poate face tiroidita de la un virus sau de la o infectie bacteriana. La inceputul bolii nivelul hormonilor tiroidieni creste pe masura ce hormonul se varsa din glanda tiroida distrusa in sange. Ulterior, nivelul hormonal poate fi scazut (hipotiroidism), pana cand glanda se reface spontan.

O persoana poate avea hipertiroidism daca prezinta urmatoarele simptome:

-scaderea libidoului

-oligomenoree

-poliurie

-ginecomastie

- agitatie, indispozitie, oboseala, slabiciune;
- tremuraturi ale mainilor, alura ventriculara crescuta sau neregulata (aritmica) sau respiratie dificila chiar si in timpul repausului;
- transpiratii abundente, piele umeda si rosie care poate produce mancarime (prurit);
- flatulente si balonari frecvente;
- par fin si moale care cade;
- scaderea in greutate importanta (>5 kg) chiar daca alimentatia este normala sau in cantitati mai mari decat de obicei. 

-intoleranta la caldura

-fenomene psihice- depresie, insomnii

-apetiti crescut

-scaune frecvente

Persoanele cu boala Graves prezinta adesea simptom asociate cum ar fi:
- gusa (o tiroida marita, nedureroasa si moale), ce apare aproape de debutul simptomelor de hipertiroidism
- unghiile groase care bombeaza patul unghial;
- mixedemul (tegumente rosii, infiltrate, ingrosate cu noduli pretibial si pe fata superioara a plantelor);
- hipocratism (degete cu terminatii bombate);
- oftalmopatia Graves ce consta in ochi bulbucati (exoftalmie), inrositi pe langa alte simptome.-25% din pacienti

Oftalmopatia Graves este o complicatie frecventa a hipertiroidismului. Poate debuta inainte, in timpul sau dupa aparitia simptomelor specifice hipertiroidismului. Persoanele cu oftalmopatie Graves au probleme oftalmologice ca sensibilitate la lumina, vedere incetosata sau dubla (diplopie). Fumatorii au sanse mai mari sa dezvolte oftalmopatie Graves si de aceea in aceasta boala, fumatul este absolut interzis.

Daca o persoana prezinta oftalmopatie, tratamentul asociat cu iod radioactiv o poate agrava. Pe de alta parte se poate imbunatati daca se urmeaza tratament cu antitiroidiene.

Daca glanda tiroida produce hormon tiroidian in exces, persoana va prezenta semne de hipertiroidism. Majoritatea cazurilor de hipertiroidism sunt date de o boala autoimuna, numita boala Basedow-Graves. La inceput, hipertiroidismul se manifesta prin senzatie de caldura, tremuraturi ale mainilor sau scadere in greutate. In evolutie, persoana are tahicardie, este anxioasa sau prezinta flatulenta. 

In mod obisnuit, hipertiroidismul nu se vindeca fara interventie medicala. Majoritatea oamenilor au nevoie de tratament pentru vindecarea hipertiroidismului. Dupa tratament multe persoane dezvolta hipotiroidism.

In cazuri rare hipertiroidismul poate determina complicatii amenintatoare de viata numite "furtuni tiroidiene", care apar cand tiroida elibereaza cantitati mari de hormoni tiroideni intr-un interval foarte scurt de timp.

Cea mai serioasa problema asociata hipertiroidismului este furtuna tiroidiana, o conditie ce ameninta viata.

Se recomanda consultul de urgenta daca o persoana a fost diagnosticata cu hipertiroidism si asociaza:
- irascibilitate;
- tensiune arteriala foarte mare sau foarte mica (hipotensiunea arteriala);
- senzatia de greata, voma sau diaree;
- batai cardiace rapide sau dureri toracice;
- febra;
- confuzie sau somnolenta;
- dificultati de respiratie sau senzatie de oboseala care pot fi simptome ale unei insuficiente cardiace.

Trebuie consultat medicul si in cazul in care:
- persoana asociaza simptome de oftalmopatie Graves ca exoftalmie (proeminarea globului ocular in afara orbitei), inrosirea ochilor;
- oboseala accentuata sau moleseala;
- scadere in greutate chiar daca persoana consuma o cantitate de alimente normala sau chiar mai mare decat de obicei;
- gatul este umflat sau prezinta dificultati la inghitire.

Este perioada in care pacientul si medicul supravegheaza simptomele sau starea pacientului fara a interveni medicamentos si nu este recomandata in cazul hipertiroidismului cu simptome evidente. Se recomanda consultul medicului specialist daca persoana considera ca prezinta simptome de hipertiroidism, pentru un tratament adecvat, precoce si pentru a reduce sansele de a dezvolta complicatii.

Medici specialisti recomandati

Medicii calificati pentru diagnosticarea si tratarea hipertiroidismului sunt:

-medici endocrinologi

-medici de familie
- medici internisti;
- medici pediatri;
- medici generalisti.

Pentru tratament de specialitate medicul primar poate recomanda unul dintre urmatorii medici specialisti:
- endocrinolog;
- chirurg;
- medic de medicina nucleara;
- oftalmolog.

Medicul va pune intrebari pentru a afla antecedentele medicale, va face un examen obiectiv si alte teste paraclinice pentru a diagnostica hipertiroidismului.

-dozarea TSH

-dozare fT3, fT4, T3, T4

-ATPO-diagnostic diferential

-enzime hepatice, bilirubina, feritina, hemoleucograma

Odata inceput tratamentul pentru hipertiroidism, medicul va testa pacientul in mod regulat pentru TSH si hormoni tiroidieni de cateva ori pe an pentru a verifica eficienta tratamentului.

Nu este foarte clar daca persoanele care nu prezinta niciun factor de risc si care nu au simptome de hipertiroidism au nevoie de testari regulate pentru afectiuni tiroidiene. Asociatiile internationale recomanda adultilor, in special femeilor, screening-ul pentru afectiuni tiroidiene o data la cinca ani dupa varsta de 35 de ani, insa screeningul poate fii facut mai devreme sau mai frecvent, in functie de istoricul personal.

Exista trei variante de tratament pentru hipertiroidism. Cele mai utilizate sunt medicamentele antitiroidiene si iodul radioactiv. Foarte rar se recomanda interventia chirurgicala. Chiar daca simptomele nu deranjeaza este nevoie de tratament deoarece hipertiroidismul poate cauza complicatii.

Tratamentul adecvat depinde de varsta, etiologie, valorile hormonilor tiroidieni secretati de organism si alte afectiuni asociate. Fiecare tip de tratament are beneficii si riscuri, este foarte important sa se discute despre beneficiile si riscurile aferente fiecarei variante de tratament cu medicul curant. Pentru unii oameni pot fi necesare terapiile combinate.

Tratamentul initial pentru hipertiroidism consta de obicei in medicamente antitiroidiene sau terapia cu iod radioactiv. Daca persoana prezinta multe simptome, medicul poate recomanda medicamente antitiroidiene pentru inceput cu scopul de a ameliora simptomatologia. Mai tarziu se poate decide daca este recomandata terapia cu iod radioactiv.

Medicamentele antitiroidiene au eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves, daca este prima data cand se aplica tratament, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau daca tiroida este doar un pic marita (gusa mica).

Iodul radioactiv este recomandat frecvent in cazurile cu boala Graves si persoanelor cu varsta mai mare de 50 de ani sau in cazurile cu noduli tiroidieni (gusa toxica multinodulara), care elibereaza prea mult hormon tiroidian. Iodul radioactiv nu se foloseste daca:

- persoana are varsta sub  20 de ani;
- femeia este insarcinata sau doreste sa ramana insarcinata la 6 luni dupa inceperea tratamentului;
- femeia alapteaza;
- persoana are tiroidita sau alt tip de hipertiroidism care este adesea o situatie temporara.

Daca prezinta simptome ca batai cardiace rapide, tremuraturi, transpiratii, agitatie, senzatia de uscaciune a ochilor se poate asocia cu alte medicamente pentru tratarea acestor simptome.

Interventia chirurgicala nu face parte in mod obisnuit din indicatiile initiale de tratament. Aceasta optiune este recomandata in cazul in care gusa este foarte mare si persoana are dificultati la inghitire sau la respiratie sau daca un singur nodul tiroidian foarte mare elibereaza prea mult hormon tiroidian.

Tratament in cazul agravarii bolii

Daca iodul radioactiv sau medicamentele antitiroidiene nu functioneaza, pacientul are nevoie de:
- alt tratament cu iod radioactiv;
- interventie chirurgicala pentru indepartarea unei portiuni din glanda tiroida sau a glandei in indregime (tiroidectomie).

Este important sa se faca vizite periodice la medic astfel incat acesta sa se asigure ca tratamentul recomandat functioneaza, ca pacientului i se administreaza doza corespunzatoare de tratament si ca nu are efecte secundare. Daca pacientul primeste medicamente antititoidiene este foarte important sa se administreze la aceeasi ora in fiecare zi. Prima dozare a hormoniloe tiroidienie se face la 3-4 saptamani de la debutul tratamentului. Functia tiroidiana se regleaza, in general, la 6-8 saptamani de tratament. Valoarea TSH-ului nu ne orienteaza pentru aprecierea eficacitatii tratamentului in primele saptamani, putand avea o valoare pesistent scazuta mai multe luni. Astfel, eficienta tratamentului va fii apreciata in functie de valoarea T4.

Daca prezinta oftalmopatia Grave, pacientul poate avea nevoie de picaturi pentru ochi si sa foloseasca ochelari pentru protectia si umectarea ochilor.

Medicamentele antitiroidiene sunt adesea folosite in hipertiroidism deoarece actioneaza mai rapid decat terapia cu iod radioactiv si spre deosebire de terapia cu iod radioactiv, care distruge o parte sau toata tiroida in functie de doza folosita, medicamentele nu induc distrugeri permanente de tesut tiroidian.

Uneori, pacientul poate lua medicamente antitiroidiene inainte de terapia cu iod radioactiv sau interventia chirurgicala - pentru a ajuta metabolismul, pentru a ameliora starea generala a pacientului sau pentru a reduce sansele aparitiei unor complicatii intraoperatorii.

Preparatele antitiroidiene scad secretia tiroidiana de hormon tiroidian. Preparatele antitiroidiene functioneaza mai rapid decat terapia cu iod radioactiv. De asemenea nu afecteaza in mod permanent glanda tiroida.

Pacientul poate urma un tratament antitiroidian daca prezinta oftalmopatie Graves si va fi supus terapiei cu iod radioactiv. Administrarea preparatelor antitiroidiene inainte de terapia cu iod radioactiv poate preveni inrautatirea oftalmopatiei Graves.

Preparatele antitiroidiene nu actioneaza inca de la inceput. De obicei, simptomele se amelioreaza sau dispar intr-o saptamana sau la 8 saptamani dupa inceperea tratamentului.

Pot trece 6 luni pana la normalizarea nivelului hormonal. Medicamentele antitiroidiene au eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves, daca este prima data cand boala este tratata, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau daca tiroida este doar un pic marita (gusa mica).

Preparatele antitiroidiene pot sau nu sa vindece permanent hipertiroidismul. Hipertiroidismul se vindeca in proportie de 30 pana la 50% dintre cazuri dupa tratamentul cu medicamente antitiroidiene timp de 1 sau 2 ani.

Daca hipertiroidismul reapare dupa ce s-a oprit administrarea medicamentului se poate incerca administrarea de medicamente antitiroidiene din nou. Totusi, medicul poate recomanda tratament cu iod radioactiv deoarece acesta are mai multe sanse sa vindece permanent hipertiroidismul.

- urticarie si mancarime (prurit);
- dureri articulare;
- afectiuni hepatice (hepatita) - semnele afectarii hepatice sunt: ochii sau pielea galbena (icter), urina inchisa la culoare, scaune acolice(decolorate), oboseala accentuata sau durerile abdominale;
- numar mic de celule albe (leucopenie), ce determina o susceptibilitate inalta a organismului la infectii - daca pacientul are leucopenie se poate imbolnavi foarte repede si poate prezenta simptome ca febra, frisoane si dureri in gat.

De retinut!

Daca tratamentul cu preparate antitiroidiene este urmat pentru o perioada mai lunga de timp poate apare hipotiroidismul ceea ce inseamna ca organismul produce prea putin hormon tiroidian. Este foarte importanta administrarea tratamentul la aceeasi ora zilnic.

Medicul va verifica frecvent nivelul hormonilor tiroidieni pentru a se asigura ca dozele de tratament sunt corespunzatoare. Daca nivelul hormonilor tiroidieni este prea mic medicul va prescrie o cantitate mica de hormoni tiroidieni asociata tratamentului antitiroidian.

Hipertiroidismul poate reveni la 6 luni de la initierea tratamentului, dar poate reveni de asemenea multi ani mai tarziu. Din aceasta cauza sunt foarte importante consultatiile medicale regulate.

Daca femeia este insarcinata, medicul recomanda dozele cele mai mici si cu eficienta maxima. Dupa nasterea copilului alaptarea se poate face in siguranta in timpul tratamentului.Tratarea copiilor cu preparate antitiroidiene poate fi dificila deoarece acestia cresc foarte repede si adaptarea dozelor ridica probleme.

Interventia chirurgicala pentru hipertiroidism consta in excizia chirugicala a unei portiuni din glanda tiroida, sau a glandei in intregime. Aceasta varianta terapetuica este mai rar folosita. Pacientul necesita interventie chirurgicala daca:
- tiroida este marita foarte mult astfel incat pacientului ii este greu sa inghita sau sa respire;
- pacientul are cancer tiroidian sau medicul suspecteaza un cancer tiroidian;
- pacientul are efecte adverse grave dupa tratamentul cu preparate antitiroidiene si terapia cu iod radioactiv nu este o optiune;
- pacientul are o gusa mare, care nu s-a micsorat dupa terapia cu iod radioactiv;
- pacientul are un nodul tiroidian mare care produce hormon tiroidian in exces si terapia cu iod radioactiv nu a avut nici un efect.

Optiuni chirurgicale

Singura optiune chirurgicala pentru hipertiroidism este tiroidectomia.

De retinut!

Daca pacientul are indicatii pentru interventie chirurgicala medicul curant va initia un tratament cu preparate antitiroidiene inainte de interventie pentru a normaliza profilul hormonal.

Dupa interventia chirurgicala medicul va verifica nivelul de hormoni tiroidieni in mod regulat deoarece pacientul poate dezvolta un hipotiroidism. Hipotiroidismul este tratat cu hormoni tiroidieni. Chirurgia este cel mai rapid mod de a trata hipertiroidismul, dar nu se recomanda prea des si este mai riscanta si mai scumpa decat celelalte tratamente.

Tratament medicamentos asociat

Medicamente asociate pe care le pot recomanda medicii pentru hipertiroidism sunt:

- betablocantele - inclusiv propanololul, atenololul sau metoprololul pentru controlul tahicardiilor, tremuraturilor, sudoratiei si irascibilitatii. Medicul poate prescrie una dintre aceste medicamente in timpul in care se urmaresc efectele preparatelor antitiroidiene sau ale terapiei cu iod radioactiv;
- topice oftalmologice - pentru ochi iritati si uscati;
- medicamente cu corticosteroizi - pentru controlul durerii sau maririi glandei.

De retinut!

Preparatele antitiroidiene pot sau nu sa vindece permanent hipertiroidismul. Hipertiroidismul se vindeca in proportie de 30 pana la 50% dintre cazuri dupa tratamentul cu medicamente antitiroidiene de 1 sau 2 ani.

Medicamentele antitiroidiene au eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves daca este prima data cand este tratata, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau daca tiroida este doar un pic marita (gusa mica).

Terapia cu iod radioactiv este considerata de multi medici internationali ca fiind cel mai bun tratament pentru hipertiroidism. Iodul este inghitit sub forma lichida si este absorbit de catre glanda tiroida. Radioactivitatea iodului distruge majoritatea sau tot tesutul tiroidian, dar nu afecteaza alte parti ale organismului.

De retinut!

Majoritatea oamenilor sunt vindecati de hipertiroidism dupa o singura doza de iod radioactiv. Principalul dezavantaj al acestei terapii este ca poate distruge tesutul tiroidian astfel incat corpul nu mai poate produce hormoni tiroidieni. Acesta este cel mai frecvent rezultat al tratamentului si majoritatea oamenilor care primesc acest tratament dezvolta hipotiroidism in 5 pana la 10 ani, necesitand ulterior tratament de substitutie cu hormoni tiroidieni.

Daca persoana dezvolta hipotiroidism va trebui sa urmeze tratament cu hormoni tiroidieni pentru tot restul vietii. Iodul radioactiv nu se utilizeaza in tratamentul copiilor sau al femeilor insarcinate, celor care alapteaza sau celor care vor sa ramana insarcinate la 6 luni dupa tratament.

Medicii au folosit iod radioactiv pentru tratamentul hipertiroidismului de peste de 60 de ani. Nu exista dovezi ca iodul radioactiv induce cancer, infertilitate sau boli congenitale.

Hipertiroidismul dat de boala Graves este o boala genetica care nu poate fi prevenita. Fumatorii sunt mai predispusi la dezvoltarea bolii Graves si oftalmopatiei Graves decat persoanele nefumatoare.

Preparatele antitiroidiene sunt folosite in locul terapiei cu iod radioactiv in tratamentul femeilor insarcinate, care alapteaza sau incearca sa ramana insarcinate. 

Tratarea copiilor cu medicamente antitiroidiene este o provocare deoarece este dificila cunoasterea dozelor de medicament necesare in conditiile unei cresteri accelerate.
Medicul poate prescrie doze mici de hormon tiroidian pentru a se administra asociat preparatelor antitiroidiene astfel incat nivelul hormonal sa nu scada prea mult.

- durata tratamentului trebuie sa fie de cel putin un an;
- simptomatologia poate reveni dupa un an si se recomanda reinceperea tratamentului sau introducerea unui alt tratament;
- exista destul de putine efecte adverse de la aceste medicamente, cele mai frecvente fiind: alergodermie, leucopenie (leucocite scazute) 

Uneori, medicul va prescrie un medicament asociat pentru tratamentul simptomelor date de hipertiroidism, precum tahicardia sau uscarea conjunctivei., pot inlocui tratamentul initial sau ii pot asocia medicatie antialergica in cazul aparitiei reactiilor adverse. Aceste medicamente pot ajuta la ameliorarea starii generale inainte de inceperea unui tratament nou.

Modificari ale stilului de viata:

- reducerea stresului: aceasta ajuta la ameliorarea anxietatii si irascibilitatii;
- evitarea cafeinei: cafeina inrautateste simptomele ca tahicardia, irascibilitatea si dificultatea la concentrare;
- renuntarea la fumat: daca pacientul are boala Graves si este un fumator, acesta prezinta mai multe sanse de a dezvolta oftalmopatia Graves iar raspunsul la tratament este inferior;

Dupa tratamentul cu iod radioactiv se poate dezvolta un hipotiroidism. Se recomanda un consult medical daca pacientul incepe sa castige in greutate inexplicabil, sa se simta obosit sau sa aiba senzatie de frig mai mult decat in mod normal. Aceste simptome pot sugera aparitia hipotiroidismului si pacientul are nevoie de alt tratament numit tratament de substitutie hormonala cu hormon tiroidian pentru tot restul vietii.

-agravarea afectiunilor cardiovasculare preexistente
- scadere in greutate din cauza metabolism accentuat;
- afectiuni cardiace ca tahicardia ventriculara (frecventa crescuta a batailor cardiace), fibrilatia atriala si insuficienta cardiaca;
- tulburari de mineralizare a oaselor care pot duce la osteoporoza.

In cazuri rare, hipertiroidismul poate duce la situatii amenintatoare de viata numite furtuni tiroidiene care apar cand glanda tiroidiana elibereaza cantitati mari de hormoni tiroidieni intr-o perioada foarte scurta de timp. Furtuna tiroidiana apare dupa o infectie grava sau dupa un stres mare.

Simptomele depind de cantitatea de hormoni pe care glanda tiroida o secreta, de perioada de timp de la debutul bolii si de varsta pacientului. Daca persoana este in varsta este foarte usor a se confunda simptomele bolii cu semnele de inaintare in varsta.