Hiperparatiroidismul

Glandele paratiroide, patru la numar, sunt situate posterior de glanda tiroida. Ele sunt repsonsabile de producerea unui hormon numit parathormon (PTH), cu o importanta esentiala in metabolismul fosforului si al calciului.

Hiperparatiroidismul este boala in care hormonii paratiroidienii sunt secretati in exces de una sau mai multe din cele patru glande paratiroide. Ca atare, nivelul acestora din sange este foarte ridicat.

Glandele paratiroide sunt de forma ovala, dimensiunea unei boabe de orez si sunt localizate in zona gatului. Produc hormonul paratiroidian care contribuie la mentinerea unui echilibru adecvat de calciu necesar tesuturilor si sangelui.
Exista doua tipuri ale acestei afectiuni:

1. Hiperparatiroidismul primar este caracterizat de supraproductia de hormoni a glandelor paratiroide si cresterea nivelului de calciu si fosfor din sange (hipercalcemia, hiperfosfatemie)- excesul de hormoni poate proveni de la nivelul unui adenom paratiroidian, a maririi in volum a glandelor (glande paratiroidiene hiperplazice) sau de la nivelul unei tumori canceroase paratiroidiene (situatie foarte rara).

2. Hiperparatiroidismul secundar- cresterea producerii de hormon paratirodian ca raspuns la scaderea calcemiei

3.Hiperparatiroidismul tertiar

Afectiunea este deseori diagnosticata inainte ca semnele si simptomele sa fie evidente. Cand apar, deja, manifestarile, acestea sunt rezultatul unor prejudicii sau disfunctii ale unor organe sau tesuturi, din cauza nivelului prea ridicat sau scazut de calciu din oase.

Simptomele pot fi usoare si nespecifice, dar si severe - si nu par, de cele mai multe ori, legate de functia paratiroidei.

Acestea includ:

-pierderea functiei renale, infectii urinare reurente.

-manifestari neuropsihice-oboseala, depresie, psihoza etc.
- osteoporoza (oase fragile care se fractureaza usor);
- pietre la rinichi;
- urinare excesiva;
- dureri abdominale;
- slabiciune, apatie;
- depresie sau uitare;
- dureri de oase si dureri articulare;
- greata, varsaturi;
- pierderea poftei de mancare.

-atrofie musculara

-constipatie

-dureri abdominale

Medicul va fi consultat daca aveti oricare din semnele sau simptomele hiperparatiroidismului. Acestea, pot fi cauzate de numeroase alte boli, inclusiv unele care au complicatii destul de grave. Este important sa obtineti un diagnostic corect si un tratament potrivit.

Hiperparatiroidismul este provocat de factori care determina cresterea productiei hormonului paratiroidian. Glandele paratiroide mentin la un nivel optim valorile de calciu si fosfor din organism prin producerea adecvata a hormonului paratiroidian (PTH). Vitamina D este si ea implicata in reglarea cantitatii de calciu din sange.

Cand nivelurile de calciu din sange sunt prea mici, glandele paratiroide secreta hormoni paratiroidieni pentru restabilirea echilibrului. Acestia elibereaza calciu din oase si contribuie la cresterea cantitatii de calciu absorbit din intestinul subtire.

In situatia in care valorile calciului din sange sunt prea mari, glandele paratiroide produc mai putini hormoni paratiroidieni. Totusi, uneori, una sau mai multe din glandele paratiroidiene produc prea multi hormoni paratiroidieni, declansandu-se hipercalcemia insotita de un nivel scazut de fosfor in sange.

Calciul este cel mai bine cunoscut pentru calitatea si rolul sau de a pastra sanatatea dintilor si a oaselor, dar are si alte functii. Ajuta la transmiterea semnalelor in celulele nervoase si este implicat in contractia musculara. Fosforul, un alt mineral important, actioneaza sinergic cu calciul.

Hiperparatiroidismul poate fi clasificat in functie de cauza care il declanseaza. Boala poate sa apara din cauza unei probleme particulare ale glandelor paratiroide (hiperparatiroidism primar) sau din cauza unei boli care afecteaza functia glandelor (hiperparatiroidismul secundar ssau tertiar)

1. Hiperparatiroidismul primar este provocat de disfunctia uneia sau mai multora din cele patru glande paratiroide:
- prezenta unui adenom (tumori benigne) la nivelul glandei;
- marirea (hiperplazia) a doua sau mai multor glande tiroide - aceasta este principala cauza;
- tumorile maligne (destul de rar intalnite) ;
Hiperparatiroidismul primar se dezvolta brusc, desi unii oameni mostenesc gena care provoaca boala.

2. Hiperparatiroidismul secundar este rezultatul unei alte afectiuni care reduce nivelurile de calciu. Prin urmare, glandele hiperparatiroide sunt suprasolicitate pentru a compensa pierderea de calciu.

Factorii care contribuie la aparitia hiperparatiroidismului secundar includ:

- deficitul sever de calciu - Organismul nu primeste suficient calciu din dieta, intrucat, deseori, sistemul digestiv nu poate absorbi calciul din alimentele ingerate;

- deficit sever de vitamina D - ajuta la mentinerea unor niveluri adecvate de calciu in sange si contribuie la actiunea sistemului digestiv de absorbtie a calciului din alimentele consumate. Corpul produce vitamina D atunci cand pielea este expusa la soare. De asemenea, o serie de produse alimentare pot furniza organismului vitamina D. Daca nu se ating valorile necesare ale acestei vitamine, atunci nivelul de calciu poate sa scada;

- insuficienta renala cronica - rinichii transforma vitamina D intr-o forma pe care corpul sa o poata folosi. Daca exista tulburari in functionarea rinichilor, nivelul de vitamina D utilizabila de catre organism, este scazut, ca atare si cel de calciu. Insuficienta renala cronica este cea mai frecventa cauza a hiperparatiroidismului secundar.

Ati putea fi predispusi la hiperparatiroidismul primar daca:
- sunteti femeie si va aflati la menopauza;
- aveti o deficienta prelungita si severa de vitamina D sau calciu;
- aveti o afectiune rara mostenita, cum ar fi neoplazia endocrina multipla de tip I, care afecteaza, de obicei, mai multe glande;
- ati facut un tratament cu radiatii pentru cancer, in care gatul dvs. a fost expus;
- ati luat litiu, medicament utilizat pentru tratarea tulburarii bipolare.

Complicatiile hiperparatiroidismului sunt legate de efectul pe termen lung al scaderii cantitatii de calciu din oase si cresterea valorilor calciului aflat in sange.

Acestea includ:
- osteoporoza - pierderea de calciu in osteoporoza are drept rezultat friabilitatea, slabiciunea oaselor si predispozitia acestora catre fracturi;
- pietre la rinichi - excesul de calciu in sange provoaca mici depozite din care se formeaza pietrele la rinichi. Aceastea sunt una din cele mai frecvente cauze ale durerilor accentuate: eliminarea pietrelor prin tractul urinar;

- boli cardiovasculare - desi inca nu este clara legatura dintre cauza si efect, nivelurile ridicate de calciu sunt asociate cu afectiuni cardiovasculare cum ar fi: tenisune arteriala crescuta (hipertensiune arteriala) si anumite boli de inima;

- hiperparatiroidismul neonatal - hiperparatiroidismul sever, netratat, la femeile insarcinate poate determina niveluri periculos de scazute de calciu la nou-nascuti

Analize de sange - in cazul in care rezultatul unui test de sange indica faptul ca aveti valori ridicate ale calciului in sange, probabil ca medicul va repeta testul, dupa ce nu ati mancat nimic o perioada, pentru a confirma rezultatele. O serie de afectiuni pot determina  nivelul de calciu, dar medicul poate pune diagnosticul de hiperparatiroidism doar daca testele de sange arata ca aveti un nivel crescut al hormonului paratiroidian.

Investigatii suplimentare - Dupa ce medicul a stabilit diagnosticul de hiperparatiroidism, probabil vi se vor face si alte investigatii suplimentare pentru a exclude posibilele efecte secundare ale bolii, pentru identificarea complicatiilor si pentru a stabili cat de avansata este boala.

Aceste teste includ:
- osteodensitometria (test pentru masurarea densitatii minerale osoase). Testul foloseste dispozitive speciale cu raze X, pentru a cuantifica valoarea calciului, si a altor minerale aflate in componenta oaselor, dintr-un segment osos;

- analiza de urina - urina colectata in decursul a 24 de ore, poate furniza informatii cu privire la functia rinichilor dar si cat de mult calciu se excreta in aceasta. Acest test este utilizat pentru a evalua severitatea hiperparatiroismului sau pentru diagnosticarea unei afectiuni renale care ar putea cauza hiperparatiroidismul.

- teste imagistice ale rinichilor - medicul specialist ar putea face diverse teste imagistice la nivelul abdomenului pentru a descoperi daca bolnavul are sau nu, pietre la rinichi sau alte anomalii renale.
Teste imagistice inainte de interventia chirurgicala

In cazul in care medicul va recomanda interventia chirurgicala, se vor face mai multe investigatii pentru a localiza glanda sau glandele paratiroide care cauzeaza problemele de sanatate:

- ultrasunete - ultrasunetele folosesc undele sonore pentru a crea imagini ale glandelor paratiroide si tesutului ce le inconjoara. Un transductor care este aplicat si miscat pe piele, emite unde sonore si inregistreaza ecoul acestora, in timp ce un computer converteste ecourile in imagini pe un monitor;

- scintigrafia cu stestamibi - sestamibi este un compus radioactiv care este absorbit de glandele paratiroide si poate fi detectat prin scanarea in urma unei tomografii computerizate. O doza mica din aceasta substanta va fi injectata inainte sa se faca testul imagistic.

-CT/RMN-utile in localizarile atipicie ale paratiroidelor

-daca tumora se afla intr-o alta pozitie fata de cea normala, se poate practica punctia aspirativa cu masurarea PTH-ului, ce poate pune diagnosticul de certitudine

Expectativa vigilenta

Posibil ca medicul sa nu recomanda vreun tratament, dar va recomanda monitorizarea periodica in cazul in care:
- valorile calciului sunt doar usor crescute;
- rinichii dvs. functioneaza normal;
- densitatea osoasa este normala sau doar usor scazuta sub normal;
- nu aveti alte simptome care sa necesite tratament.

Daca bolnavul alege sa nu ia alte masuri, probabil va fi nevoie sa realizeze investigatii pentru evaluarea valorilor calciului din sange de cel putin doua ori pe an, dar si alte teste de monitorizare, cel putin o data pe an.

Trebuie retinut insa ca interventia chirurgicala reprezinta singura alternativa terapeutica ce poate duce la vindecarea hiperparatiroidismului. odata diagnosticat, orice pacient trebuie operat pentru a preveni aparitia sau agravarea efectelor pe termen lung ale hiperparatiroidismului.

Chiurgia

Tratamentul chiurgical este cel mai frecvent utilizat pentru hiperparatiroidism si are sanse de reusita in cel putin 90% din cazuri. Medicul chirurg va extirpa doar glandele marite sau cele care au o tumora. In cazul in care sunt afectate toate cele patru glande, vor fi eliminate, probabil, doar trei crutand o portiune din cea de-a patra glanda, pentru a permite suplinirea functiei celor extirpate chirurgical.

Rareori apar complicatii dupa interventia chiururgicala.

Riscurile includ:
- afectarea nervilor care controleaza corzile vocale;
- mentinerea pe termen lung al unui nivel scazut de calciu care necesita utilizarea de suplimente care sa contina acest mineral, dar si vitamina D.

Medicatie

Medicamentele recomandate in tratamentul hiperparatiroidismului ar putea include:

- calcimimetice-medicamente care imita calciul care circula prin sange. Prin urmare, medicamentul poate pacali glandele paratiroide sa elibereze o cantitate mai mica de hormon paratiroidian. Unii medici il pot prescrie pentru tratarea hiperparatiroidismului primar, mai ales daca operatia nu a avut succes in vindecarea bolii sau persoana in cauza nu este un candidat potrivit pentru chirurgie.

- terapia de substitutie hormonala - se va aplica in cazul femeilor care se afla la menopauza si sufera de osteoporoza. Poate contribui la mentinerea calciului in oase. Tratamentul contine o combinatie de estrogen si progesteron si nu se adreseaza problemelor principale ale glandei paratiroide. Utilizarea prelungita a terapiei de substitutie hormonala poate creste riscul de boli cardovasculare si a unor tipuri de cancer. Discutati cu medicul dvs. pentru a evalua riscurile si beneficiile acestui tip de tratament.

- biosfonatii - acestia impiedica pierderea de calciu din oase si pot ameliora osteoporoza cauzata de hiperparatiroidism.

-repletia cu vitamina D

Daca bolnavul decide impreuna cu medicul specialist, mai degraba sa monitorizeze evolutia bolii, decat sa o trateze, urmatoarele sugestii va pot ajuta la prevenirea complicatiilor:

- evaluarea periodica a valoarii calciului si a vitaminei D, obtinute doar din dieta.. Alimentele consumate zilnic trebuie sa furnizeze un aport de calciu intre 1000-1200 mg si de aproximativ 400-600 ui vitamina D. Se va stabili impreuna cu medicul care ar trebui sa fie orientarile dietetice potrivite pentru fiecare bolnav;

- consumul a cat mai multor lichide – se vor bea 6-8 pahare de apa zilnic pentru a reduce riscul de pietre la rinichi;
- exercitii fizice regulate - este important sa se execute exercitii fizice, inclusiv stretching care mentine oasele puternice. Si in acest sens medicul va stabili care sunt activitatile fizice recomandate;

- renuntarea la fumat - fumatul accelereaza pierderea de masa osoasa si favorizeaza o serie de probleme grave de sanatate. Se va discuta cu medicul care sunt metodele indicate pentru dvs. pentru a renunta la fumat;

- evitarea medicamentelor care stimuleaza cresterea nivelului de calciu - anumite medicamente (litiu, unele diuretice) pot creste valorile calciului. Daca o persoana utilizeaza astfel de medicamente, se va adresa medicului pentru a stii cu exactitate daca acestea sunt sau nu adecvate in cazul ei.