Glanda tiroida

Glanda tiroida este una dintre cele mai important glande ale corpului uman.

Acesta este situata in partea anterioara a gatului, anterior de trahee si poate fii examinata cu usurinta prin palpare, in cadrul unui examen clinic si de rutina.

Glanda tiroida are o greutate medie de 15 grame si este formata din doi lobi tiroidieni, lobul tiroidian drept si lobul tiroidian stang, uniti intre ei prin intermediul unei structuri ce poarte denumirea de istm.

Exista cazuri rare in care glanda tiroida poate prezenta si un al treilea lob. Aceasta alcatuire a glandei tiroide ii confera aspectul de "fluture".

Aceasta glanda are o functie foarte importanta si anume, sinteza si secretia hormonilor tiroidienie: tiroxina-T4, principalul hormon sintetizat de tiroida, triiodotironina-T3, calcitonina.

O paritcularitate a acestei glande este ca buna functionare este strict dependenta de aportul de iod, acesta fiind absolut necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni.

Hormonii tiroidieni asigura homeostazia organismului si actioneaza chiar si in timpul vietii intrauterine.

Tulburari frecvent intalnite ale glandei tiroide

Glanda tiroida este predispusa la o serie de disfunctii, unele dintre ele fiind mai des intalnite.Afectiunile glandei tiroide sunt frecvent intalnite in randul femeilor, si mult mai rar la barbati. Acestea pot fi clasificate in:

- boli autoimune- situtie in care la nivelul glandei tiroide exista un proce autoimun in desasurare. Aceasta situtie poate implica un exces sau un deficiti de hormoni tiroidieni, insa puem intalni si varianta in care nivelul hormonilor tiroidieni sa fie  unul normal;

- probleme cauzate de marirea excesiva a glandei tiroide care determina compresia asupra structurilor gatului (sau care pur si simplu apare sub forma unei mase localizate in zona gatului)

- noduli tiroidieni-.acestia sunt frecvent intalniti in zonele in care aportul de iod este scazut. Ei pot fi unici sau multiplii. Examenul clinic poate oferi numeroase informatii legate de caracterul beningn sau malign al unui nodul;

-cancerul tiroidian- poate fi un cancer cu  punct de plecare la nivelul tiroidei sau o metastaza a unei tumori situata la nivelul altui organ;

-infectiile virale-pot determina afectare tiroidiana;

Gusa tiroidiana este reprezentata de marirea in volum si dimensiuni a glandei tiroide.

Cel mai frecvent pune probleme de natura estetica, insa uneori poate comprima structuri vitale de la nivelul gatului (trahee si esofag) determinand dificultati de respiratie si inghitire.

Este important ca atunci cand sesizam cresterea in volum a regiunii cervicale anterioare sa ne adresam medicului specialist.

Cancerul tiroidian este cel mai frecvent cancer din sfera endocrina.

Tumora poate fi primara, cu origine in tiroida, sau poate fi o tumora secundara (metastaza), cu punct de plecare de la nivelul altui organ.

Raportat la frecventa celorlalte tipuri de leziuni maligne, cancerul tiroidian este relativ rar si are un prognostic relativ bun pe termen lung.

Pacientii cu istoric familial de cancer tiroidian au un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiuni.

Tratamentul este frecvent chirurgical cu exicizia chirurgicala a intregii tiroide sau numai a unei parti din aceasta la care se pot adauga diverse forme de terapie in functie de particularitatea pacientului.

Nodulii tiroidieni sunt frecvent intalniti in populatia generala. In majoritatea cazurilor ei sunt descoperiti incidental prin palpare sau prin intermediul unei ecografii efetuate la nivelul regiunii cervicale anterioare.

Cel mai frecvent, acestia sunt benigni si nu afecteaza buna functionare a oragnismului, situatie in care ei sunt urmariti periodic de catre un medic specialist pedntru a observa o eventuala crestere sau modificare de forma sau consistenta.

Uneori, acestia intrunesc caractere de malignitate. In aceasta situatie , medicul specialist va recomanda investigatii suplimentarea (punctie, analize de sange, scintigrama, ecografie) sau chiar excizia chirurgicala a nodulului cu examinarea histopatologic ulterioara.

Exista situatii in care un nodul solitar poate incepe sa secrete hormoni tiroidieni purtand denumirea de nodul solitar autonomizat. Tratamentul este fie prin administrarea antitiroidienelor de sinteza, iod sau excizie chirurgicala.

Hipertiroidismul sau tireotoxicoza este de un exces de hormoni tioridieni. Cauzele excesului de hormoni tiroidieni sunt numeroase, cele mai frecvente afectiuni intalnite in practica medicala fiind urmatoarele:

- Boala Basedow Grawes- in aceasta afectiune hipertiroidismul este rezulatul unui proces autoimun

- gusa nodulara hipertiroidizata

- nodul tiroidian ce incepe sa aibe functie de secretie, ducand la cresterea nivelul hormonilor tiroidieni

- administrarea excesiva a hormonilor tiroidieni

- tumora hipofizara secretanta de TSH

- productie de hormoni tiroidieni in structuri independente de tiroida (metastaze de cancer tiroidian etc.)

- productie de hormoni tiroidieni  de catre tesut tiroidian aflata la nivelul altor organe

- tiroidite- boli inflamatorii ale glandei tiroide ce pot fi cauzate de un proces autoimun sau de o infectie;

- administrarea de iod in exces

- administrarea anumitor medicamente;

- infectii bacteriene, virale, fungice;

Metodele actuale folosite pentru tratarea pacientilor cu hipertiroidism presupun utilizarea de iod radioactiv, medicamente antitiroidiene sau interventia chirurgicala.

Fiecare dintre aceste metode are avantaje si dezavantaje si este selectata individual in functie de o serie de caracteristici ale fiecarui bolnav.

De multe ori sunt recomandate toate cele trei metode, iar alte circumstante pot dicta o singura optiune terapeutica.

In general, interventia chirurgicala este tratamentul cel mai frecvent  folosit pentru hipertiroidism.

Hipotiroidismul presupune productia insuficienta de hormoni tiroidieni rasunet la nivelul intregului organism. 

Hiportirodismul poate fi primar sau secundar, in functie de localizarea leziunii ce duce la deficitul de hormoni tiroidieni. In practica medicala, cel mai frecvent intalnita forma este cea de hipotiroidism primar, cu leziune la nivelul tiroidei. 

Simptomele sunt frecvent nespecifice:

- oboseala

- caderea parului

- intoleranta la frig,

- furnicaturi la nivelul membrelor

- constipatie

- piele ingrosata, rece, uscata;

- scaderea memoriei sau a atentiei;

- crestere in greutate etc.

Tratamentul hiportiroidismului consta in administrarea de hormoni tiroidieni in cantitati adecvate, in functie de amplitudinea deficitului.

Tiroidita reprezinta inflamatia glandei tiroide. Este cauzata de un proces autoimun activ la nivelul tiroidei sau de o infectie bacteriana, fungica sau virala. Exista situatii in care tirodita poate sa apara in perioada postpartum. 

Tiroiditele se clasfica in:

- acute-evolutie de ore, zile;

- subacute-evolutie de zile-saptamani;

- cronice-cu evolutie de luni ani-cele mai frecvente;

Simptomele tiroiditelor sunt diferite in functie de tipul de boala. In general, formele cu evolutie de scurta durata au simptomatologia cea mai pregnanata de tipul: febra, frison, durere la nivelul gatului, cresterea in volum a tiroidei, durere la inghitire, precum si semne si simptome cauzate de deficitul sau de excesul de hormoni tiroidieni. 

Tiroiditele cu evolutie indelungata sunt mult mai greu de diagnosticat datorita lipsei simptomatologiei , a simptomelor nespecifice sau e expresiei diminuate a acestora..

Tratamentul tiroiditelor este diferit in functie de etiologie.