Glanda tiroida si preconceptia

Vezi galerie foto

S-a constatat ca dereglarile glandei tiroide se intalnesc de 5 ori mai frecvent la femei decat la barbati, in special cu predominanta hipotiroidismului, ca manifestare clinica. De asemenea, e important de inteles ca functionarea tiroidei este afectata de schimbarile care se produc in organismul feminin pe parcursul vietii (maturarea sexuala, graviditatea, menopauza).

Iodul este un component esential al hormonilor tiroidieni si insuficienta lui e urmata de insuficienta tiroidiana. Fiind implicat in producerea hormonilor tiroidieni, el participa in toate actiunile acestora: rol "cheie" in metabolismul celular, rol "cheie" in procesul de crestere si diferentiere a tuturor organelor si in particular a creierului. Etapa hotaratoare a dezvoltarii creierului la specia umana este reprezentata de viata fetala si primii 3 ani post-natali. Deficitul iodat in aceasta perioada critica produce alterari ireversibile in dezvoltarea creierului, consecinta clinica fiind retardarea mintala.

Fa-ti timp si citeste aceste randuri. Este foarte important sa constientizezi ca testarea glandei tiroide este foarte importanta deoarece dereglarile ei isi aduc aportul in complicatiile sarcinii si pot afecta grav sanatatea proprie si sanatatea viitorului copil.
E necesar:

1. Sa mergi la medic pentru o consultatie preconceptionala (inainte de sarcina).

2. Cere sa-ti fie testata glanda tiroida (valorile TSH seric, T4, T3, si markerii anti-Tg, anti-TPO).

3. Daca esti deja insarcinata mergi la medic cat mai devreme posibil.

4. Raporteaza medicului toate simptomele nou aparute sau problemele, care te supara, acesti "indici" servesc ca un ajutor pretios in stabilirea diagnosticului.

5. Afla daca cineva dintre membrii familiei tale sufera sau au suferit de dereglari tiroidiene si pune medicul la curent cu acest fapt.

6. Chiar daca rezultatele testarii nu indica schimbari patologice, fii precauta si primeste necesarul de iod si vitamine, atat inainte de sarcina cat si pe parcursul ei.

7. Daca ai fost diagnosticata cu hipertiroidie sau hipotiroidie incepe tratamentul indicat imediat

8. Mergi la medic atat de frecvent cat ti se cere (monitorizarea riguroasa asigura succesul tratamentului).

9. Este util sa testezi functia tiroidei pe parcursul primului an dupa nastere (pentru excluderea asa numitei tiroidite postpartum).

10. Cere pentru copilul tau testul TSH seric pe parcursul lunii a doua de viata (6-8 saptamani de la nastere).

Tiroida este o glanda cu secretie interna cu forma asemanatoare unui fluture, situata in regiunea cervicala anterioara, sub "marul lui Adam". Aripile fluturelui sunt reprezentate de 2 lobi ai glandei tiroide, iar corpul lui este istmul, care uneste lobii.

Fiecare lob masoara 2,5 - 4 cm in lungime; 1,5 - 2 cm in latime si 1,5 cm in grosime. Volumul tiroidian mediu este de 25 ml la barbati si 18 ml la femei, greutatea medie este de 25 - 30 g. Fiind o glanda cu secretie interna ea apartine sistemului endocrin (ca si hipofiza, glandele paratiroide, pancreasul, glandele suprarenale, ovarele si testiculele).

Desi mica in greutate si dimensiuni, tiroida este foarte importanta prin producerea hormonilor tiroidieni, care au influenta asupra tuturor celulelor, tesuturilor, organelor si sistemelor organismului uman.

De exemplu:
- detine rolul cheie in metabolismul celular (activitatea chimica din celule).
- participa la maturarea sistemului nervos central (SNC) si functionarea lui normala.
- influenteaza de asemenea functionarea sistemului cardiovascular, aparatului digestiv si muscular.
- detine control asupra stariipielii si parului, temperaturii si greutatii corpului, regularitatii ciclului menstrual si fertilitatii

Glanda tiroida absoarbe iodul din organism (pe care il primim cu produsele alimentare si apa) si produce in celulele sale doi hormoni iodati: tiroxina (T4), triiodtironina (T3) si un hormon,care nu contine iod - calcitonina. Intrand in circulatia sanguina, acesti hormoni sunt transportati in toate organele si sistemele si exercita asupra lor functiile sus numite.

Asadar, productia si secretia hormonilor tiroidieni variaza in functie de cantitatea de iod absorbita in organism. In zonele geografice cu deficit de iod, unde continutul lui in produsele alimentare si in apa este insuficient, glanda tiroida va produce o cantitate insuficienta de hormoni, consecintele fiind dereglari in functionarea intregului organism.

E important de retinut ca iodul este componentul esential al hormonilor tiroidieni si faptul ca atat excesul cat si insuficienta lui pot provoca dereglari in functionarea glandei tiroide.

Afectiuni produse de deficitul de iod

Care este necesarul de Iod?

Aportul alimentar real de iod variaza intre 60 - 130 mcg/zi. Conform OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) necesarul de iod este:

- perioada pubertara, adolescenta si adulti: 150 mcg/zi
- femei gravide, perioada de alaptare: 250 mcg/zi
- copii 1 - 8 ani: 90 mcg/zi
- copii 9 - 12 ani: 120 mcg/zi

Intrucat iodul este un microelement care nu poate fi sintetizat de catre organismul uman, iar in sarcina sinteza de hormoni tiroidieni este crescuta, necesarul de iod e mai ridicat in aceasta perioada. De asemenea, pentru a putea asigura un aport optim de iod pentru nou-nascut o parte din iod este secretat in laptele matern, astfel incat necesarul zilnic de iod se mentine ridicat si pe parcursul alaptarii.

E important de retinut care sunt perioadele critice in timpul carora necesarul de iod trebue sa fie strict respectat: sarcina si alaptarea, 0 - 3 ani (perioada de dezvoltare a creierului).

Surse de iod din alimentatie: alge, fructe de mare, peste de apa sarata, lapte de vaca, branza, oua, sos de soia.

Care sunt afectiunile produse prin deficitul de iod (IDD) in perioadele critice?

La nou - nascuti:

- gusa
- hipotiroidism subclinic sau clinic manifestat
- greutate mica la nastere( hipotrofie)
- anomalii congenitale
- cresterea morbiditatii perinatale

In perioada copilariei:

- gusa
- hipotiroidism subclinic sau clinic manifest
- cretinism endemic (deficit mintal si afectarea dezvoltarii fizice cu surdomutitate, nanism s.a.)

La femei: in perioada fertila:

- gusa
- hipotiroidism subclinic sau clinic manifest
- dereglari de ciclu menstrual
- infertilitate

In sarcina:

- avorturi repetate (habituale)
- nasteri premature
- moarte intrauterina a fatului

- hipertensiune arteriala gestationala
- preeclampsie
- abruptio placentae (dezlipire de placenta)
- hemoragii postpartum

Cere sa-ti fie testata glanda tiroida!

Cele mai frecvent intalnite forme clinice ale dereglarilor tiroidiene sunt:

- Hipertiroidismul ( hormoni tiroidieni in exces) manifestat prin boala Graves-Basedow, adenomul toxic si gusa multinodulara toxica.
- Hipotiroidismul (deficit de hormoni tiroidieni) manifestat frecvent prin tiroidita cronica autoimuna Hashimoto, hipotiroidia produsa prin deficitul de iod si tiroidita postpartum. Forma severa de hipotiroidie se numeste "mixedem".

Atat hipertiroidismul cat si hipotiroidismul pot fi asociate cu marirea glandei tiroide in volum asa numita "Gusa". Gusa poate fi difuza sau nodulara. Cand gusa se intalneste frecvent intr-o zona cu deficit de iod, se foloseste termenul de "gusa endemica" si este una dintre formele de manifestare a IDD (afectiunele produse prin deficitul iodat).

Hipertiroidismul

Semnele si simptomele:
- hiperexcitabilitate, nervozitate, anxietate, insomnie
- intoleranta la temperaturi inalte
- exoftalmie
- tahicardie
- piele fina, calda
- apetit crescut
- scaune frecvente
- pierdere in greutate
- tremor al extremitatilor
- tulburari de ciclu menstrual

Hipotiroidismul
Semnele si simptomele:
- depresie, apatie, somnolenta, tulburari de memorie si concentrare
- intoleranta la frig
- edem periorbitar
- bradicardie
- piele galbena, uscata, aspra, rece
- cadere inexplicabila a parului
- voce ragusita
- crampe musculare
- constipatie
- crestere in greutate
- lentoare in miscari
- tulburari de ciclu menstrual, infertilitate.

Examenul clinic atent asigura diagnosticarea dereglarilor tiroidiene.

Ne vom referi mai jos numai la metodele simple si accesibile. Prima si cea mai accesibila este anamneza, prin care medicului ii sunt raportate simptomele si semnele bolii.

Examenul tiroidei prin palparea dimensiunilor glandei permite depistarea "gusii"(maririi in volum). In cazul maririi considerabile glanda devine palpabila si vizibila.
O marire neconsiderabila in volum a tiroidei este diagnosticata prin Ecografie (volumetrie ecografica). Alta metoda informativa este scintigrafia (imagierea glandei) realizata cu izotopi ai iodului I 131, I 123 sau cu technetiu. Aceasta metoda permite depistarea anomaliilor de sediu al glandei si a nodulilor tiroidieni "calzi" sau "reci".

Depistarea dereglarilor atat clinice cat si subclinice ale tiroidei se efectueaza prin aprecierea constituentilor sanguini. Sunt testate valorile TSH seric, T 4, T 3 si apeciati markerii autoimunitatii tiroidiene TRAb, ATg si ATPO.

Problema dereglarilor tiroidiene si complicatiilor, care survin in aceste dereglari, consta nu in dificultatea tratamentului ci in dificultatea depistarii. In mai mult de jumatate din cazuri patologia ramane nediagnosticata din cauza simptomelor nespecifice ca oboseala, depresia, tulburari de concentrare, nervozitatea sau anxietatea, cresterea in greutate sau constipatia, care sunt atribuite vietii cotidiene sau sarcinii.

Un procent important din cazurile de disfunctie tiroidiana raman aproape asimptomatice si pot fi depistate numai prin verificarea clinica a glandei tiroide sau testarea valorilor TSH, T4, T3. Insa este important de realizat ca atat formele clinice pronuntate cat si cele subclinice isi aduc aportul lor in complicatiile sarcinii si pot afecta grav sanatatea proprie si sanatatea viitorului copil.

Deci, profilaxia consta in depistarea si tratarea la timp a dereglarilor tiroidiene si in respectarea necesarului de iod mentionat mai sus, in special in perioadele critice ca sarcina, alaptarea si perioada copilariei. Este necesara de asemenea folosirea sarii iodate atat in bucatarie cat si in alimentatia animala.

Scopul tratamentului consta in mentinerea la un nivel normal al hormonilor tiroidieni, in obtinerea asa numitei "eutiroidii". Deci, in hipotiroidism, pentru a substitui insuficienta hormonilor sunt administrati hormonii tiroideni sintetici.

In hipertiroidism sunt administrate preparate antitiroidene, pentru a bloca excesul de hormoni. Preparatul, dozarea si felul administrarii poate fi determinat de un medic specialist endocrinolog.