Asocierea dintre tiroidita Hashimoto si deficitul de vitamina D

Tiroidita cronica autoimuna (Hashimoto) reprezinta o afectiune din ce in ce mai frecventa, determinata de un proces autoimun, in care celulele albe ale corpului si anticorpi antitiroidieni ataca si distrug foliculii tiroidieni, fiind una dintre cele mai frecvente cauze ale hipotiroidismului.

Este mai frecventa la femei, putand aparea inclusiv la copii, cu o incidenta in crestere in cazul adolescentilor.

Aceasta afectiune are la baza un substrat genetic, unele mutatii ale genelor HLA-DR3, HLA-DR5, HLA-DR8, si este influentata de factori de mediu precum: stres, infectii cronice, deficit de seleniu si vitamina D.

Este recunoscuta si predispozitia familiala, manifestata prin existenta in cadrul aceleasi familii a tiroiditei Hashimoto, a hipotiroidismului sau a bolii Basedow Graves.

Adesea, tiroidita Hashimoto se asociaza cu alte afectiuni autoimune:
-  poliendocrinopatii: diabet zaharat tip 1 insulino-necesitant, insuficienta corticosuprarenala cronica (sindromul Schmidt), hipofizita, hipoparatiroidia
-  patologii neendocrine: vitiligo, boala celiaca, anemia Biermer, lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida.

Semnul clinic care ne duce cu gandul la tiroiditele cronice autoimune este aspectul indurat al glandei tiroide hipertrofiate, de consistenta dura, lemnoasa la palpare.

Evolutia bolii poate fi diferita la pacienti, in sensul ca:
-  unii vor ramane toata viata asimptomatici, fara sa dezvolte hipotiroidism
-  altii vor trece printr-o faza tranzitorie de hipertiroidism (hashitoxicoza), determinata de distructia accelerata a foliculilor tiroidieni cu eliberarea in circulatie a hormonilor, ulterior se va instala hipotiroidismul
-  alti pacienti vor dezvolta direct hipotiroidism, fara sa mai treaca prin faza de hipertiroidism, si vor necesita tratament substitutiv cu hormoni tiroidieni

Din punct de vedere al simptomatologiei, pacientii cu normofunctie nu vor dezvolta simptome, cei cu hipertiroidism vor avea semnele si simptomele specifice de:
-  scadere in greutate cu apetit alimentar crescut
-  agitatie, nervozitate, anxietate
-  transpiratii
-  tranzit intestinal accelerat
-  in cazul femeilor, tulburari de ciclu menstrual
-  intoleranta la caldura
-  palpitatii

Pacientii care dezvolta hipotiroidism vor prezenta:
-  oboseala accentuata
-  crestere usoara in greutate
-  incetinirea gandirii, a vorbirii
-  constipatie
-  piele uscata
-  senzatie permanenta de frig
-  tulburari de ritm cardiac

Din punct de vedere al analizelor de laborator se vor doza: TSH, FT4, FT3 si anticorpii antiperoxidaza (ATPO) si anticorpii anti-tiroglobulina care vor fi in titru crescut.

Ecografia tiroidiana va decela initial, o tiroida marita in dimensiuni, de aspect inomogen “mancat de molii”; in stadiile avansate, devenind mica, atrofica si fibroasa.

Vitamina D, cunoscuta ca si vitamina solubila in grasimi, reprezinta de fapt, un hormon steroid, care nu intra in compozitia alimentelor ci se sintetizeaza in organism sub actiunea razelor UV, actioneaza prin niste receptori specifici si regleaza procesele metabolice.

Sinteza are loc la nivel hepatic din colesterol, fiind transportat prin bila in intestin, unde se produce convertirea la 7-dehidrocolesterol, un prohormon. Ulterior, este transportat in circulatie si tegumente sub forma de colecalciferol.

Colecalciferolul nu are activitate biologica, necesitand doua hidroxilari succesive:
1. La nivel hepatic, sub actiunea 25-hidroxilazei, formandu-se 25-OH-colecalciferol, forma care este indicata pentru a fi dozata pentru a decela statusul acesteia.
2. La nivel renal, cu formare de 1,25 dihidroxicolecalciferol, care este vitamina D3, forma biologic activa

Actiunile vitaminei D:
• In sinteza proteinei de transport al calciului
• Stimuleaza absorbtia calciului la nivel intestinal
• Favorizeaza depunerea calciului in os, reduce riscul de aparitie al osteoporozei
• Regleaza homeostazia fosforului
• S-a observat implicarea vitaminei D in mai multe afectiuni: diabetul zaharat tip 2 si rezistenta la insulina, diabetul zaharat tip 1 autoimun, sindromul ovarelor polichistice, cu efecte benefice asupra acestora.

Mecanismul fiziopatologic prin care vitamina D intervine in procesul autoimun al tiroiditei Hashimoto nu este inca pe deplin cunoscut, insa, numeroase studii din ultimii ani au demonstrat o corelatie inversa intre nivelul anticorpilor ATPO si valoarea 25-OH-vitamina D, adica, cu cat nivelul seric al vitaminei D este mai mic, cu atat este mai mare nivelul ATPO.

Una din principalele descoperiri recente despre vitamina D este faptul ca inhiba sinteza de citokine inflamatorii, precum: interleukina (IL)-1, IL-6, IL-8, IL-12 si factorul de necroza tumorala alfa. Prin expresiaa scazuta a proteinelor din clasa aIIa sistemului major de histocompatibilitate (MHC), a elementelor co-stimulatoare si a IL-12, nivelurile adecvate de vitamina D suprima diferentirea si maturarea celulelor dendritice.

Un alt aspect consta in influentarea activitatii limfocitelor T reglatoare de catre vitamina D, ducand la scaderea efectului imunitar dependent de celulele T in bolile autoimune. In special, celulele T si B raspund la antigenele tiroidiene la pacientii care sunt suscptibili genetic, acest lucru putand declansa aparitia hipertiroidismului.

Semnele deficitului de vitamina D sunt:
-  dureri musculare
-  dureri osoase
-  asteno-fatigabilitate (oboseala)
-  slabiciune musculara, crampe musculare
-  furnicaturi la nivelul mainilor si picioarelor
-  tulburari de dispozitie: depresie, anxietate
-  diminuarea apetitului alimentar
-  infectii respiratorii frecvente

Valori normale:
mai mici de 20ng/ml- nivel foarte scazut
20-40 ng/ml- nivel scazut
40-80 ng/ml- nivel optim
80-100 ng/ml- nivel crescut
mai mari de 100 ng/ml-foarte crescut, toxic

Semnele toxicitatii vitaminei D:
-  ameteala, confuzie
-  senzatie de sete
-  dureri de cap
-  greata, varsaturi

Avand in vedere efectele toxice ale supradozajului de vitamina D, aceasta va trebui obligatoriu dozata inaintea inceperii tratamentului, fiind recomandata dozarea ei de doua ori pe an, primavara si toamna, dozele fiind stabilite de medicul endocrinolog in functie de valorile serice, de varsta si sexul pacientului si de patologiile asociate.

Contraindicatiile in administrarea vitaminei D sunt:
-  hipercalcemie
-  insuficienta hepatica
-  afectiuni renale: insuficienta renala cronica, calculi renali
-  sarcoidoza
-  calcificari la nivelul unor organe
-  este contraindicata utilizarea la pacientii cu medicatie anticonvulsivanta

Exista o legatura stransa intre autoimunitatea din tiroidita cronica autoimuna Hashimoto si nivelul de vitamina D, totusi fiind nevoie de mai multe studii in ceea ce priveste mecanismele fiziopatologice, suplimentarea facandu-se numai sub indrumarea unui medic. Suplimentarea ajuta la reducerea nivelelor de anticorpi antitiroidieni, imbunatateste functia tiroidei si reduce inflamatia.

Bibliografie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8401592/
https://bmcendocrdisord.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12902-021-00897-1