Alimentatia in hipotiroidism

Hipotiroidismul o afectiune rezultata din deficienta de hormoni tiroidieni, ceea ce va avea ca si efect incetinirea tuturor proceselor metabolice. In functie de intensitatea fenomenelor induse, se pot intalni forme fruste si forme severe (mixedem).

Este afectat mai ales sexul feminin, cel mai frecvent la varsta cuprinsa intre 40-60 de ani.

Glanda tiroida situata in partea anterioara a gatului, de forma unui fluture, iar sub influenta hormonului tireotrop hipofizar (TSH) va produce hormonii tiroidieni, triiodotiroxina (T3) si tiroxina (T4) in urma captarii iodului din circulatia sangvina; urmata de reactii chimice in interiorul celulelor tiroidiene; ulterior hormonii tirodieni sunt trimisi catre toate celule corpului pentru a-si exercita actiuni specifice.

In ceea ce priveste manifestarile clinice, acestea vor fi la nivelul tuturor aparatelor si sistemelor, deoarece hormonii tiroidieni influenteaza fiecare organ in parte. Semnul caracteristic al mixedemului este edemul mucos, o infiltratie a tegumentelor cu mocopolizaharide cu urmatoarele caracteristici: generalizat, este un edem ferm, elastic, care nu lasa godeu si nu permite formarea pliului cutanat.

Hipotiroidismul se poate imparti in primar si central.

Forma primara, in care problema este la nivelul tiroidei, se poate clasifica in: congenital prin agenezia (lipsa formarii glandei tiroide), sau disgenezia glandei tiroide, defecte in transportul iodului (sindromul Pendred printr-o mutatie la nivelul cromozomului 7, asociat cu surditate senzoriala), defecte in sinteza hormonilor.

Forma dobandita este cea mai frecventa, cauza fiind tiroidita cronica autoimuna, sau deficitul de iod (gusa endemica), in urma indepartarii chirurgicale a tiroidei ( cancer tiroidian, gusa nodulara mare), unele medicamente precum: litiu, amiiodarona, interferon alfa, sunitimib, boli infiltrative (sarcoidoza, amiloidoza).

Hipotiroidismul central apare in momentul in care exista o patologie a hipofizei sau a hipotalamusului, precum: deficitul de TSH, deficit de TRH, tumori, afectiuni infiltrative, traumatisme la acest nivel, care vor perturba axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian.

Aspectul general al unui pacient cu hipotiroidism este un bolnav lent, obosit, imbracat mai gros decat temperatura mediului ambiant, cu tegumente reci, uscate, deshidratate, dificultati de concentrare, crestere ponderala cu inapetenta, cu tulburari de ciclu menstrual, parestezii, crampe si dureri musculare, incetinirea tranzitului intestinal.

Faciesul este cu aspect de „luna plina” cu obrajii umflati, pleoape groase, privire stearsa, santuri nazo-labiale sterse, nas ingrosat la radacina, narine etalate; un semn specific fiind rarirea treimii externe ale sprancenelor. Unghiile groase, casante, se rup repede.

Pilozitatea este rara, cu alopecie difuza, par care albeste precoce si cade repede.

In privinta musculaturii, apare o pseudohipertrofie prin infiltratie, forta musculara este scazuta, semnul Hoffman-pseudohipertrofia gambierilor cu miotonie.

La nivelul apatratului cardio-vascular apare bradicardia, hipertensiune arteriala diastolica prin cresterea rezistentei vasculare periferice, care poate evolua spre insuficienta cardiaca si tulburari de ritm cardiac, in special blocuri atrio-ventriculare.

Aparatul respirator se caracterizeaza prin bradipnee, scaderea raspunsului respirator, hipoxie, hipercapnie, apnee in somn.

Tulburarile digestive sunt prezente inca din formele minore ale insuficientei tiroidiene, mai ales sub forma constipatiei, sindrom dispeptic, atonia vezicii biliare, litiaza biliara.

Mictiunile sunt rare, in cantitate mica, uneori aparand nefroangioscleroza mixedematoasa.

Tulburarile neuro-psihice sunt frecvente si manifestate cel mai adesea prin depresie, tulburari de somn, incetinire a gandirii, a vorbirii, cu o voce moale, rugoasa, atentie greu de fixat, astenie atat psihica, cat si fizica.

Lipsa hormonilor tiroidieni influenteaza si aparatul reproducator feminin, prin aparitia tulburarilor de ciclu menstrual, acestea fiind tot mai rare, in cantitate mai mica, chiar pana la lipsa totala a acestora (amenoree), fertilitatea fiind astfel afectata.

Exista o asociere intre cresterea ponderala usoara sau moderata si hipotiroidism. Asa cum am precizat, hormonii tiroidieni insuficienti/absenti, vor incetini procesele metabolice, va scadea rata metabolismului bazal. In plus, exista si o acumulare de apa si sare, care va contribui la cresterea in greutate. Acestea asociate cu un stil de viata nesanatos, perimenopauza/menopauza, vor duce la acumularea de kilograme in plus.

Se incepe prin investigarea functiei tiroidine: TSH ( hormonul tireotrop) este cel mai sensibil marker al disfunctiei tiroidiene; va fi crescut in hipotiroidismul primar si scazut in hipotiroidismul secundar.

Hormonii tiroidieni periferici liberi FT3 si FT4 vor fi scazuti.

In cazul in care tiroidita cronica autoimuna (Hashimoto) este responsabila de instalarea hipotiroidismului, vor fi pozitivi in titru crescut si anticorpii antiperoxidaza (ATPO).
Iodemia va fi scazuta in cazul hipotiroidismului prin carenta de iod.

Scintigrama tiroidiana va releva o arie tiroidiana mica cu captare redusa si neomogena.

Radioiodcaptarea este cu valori reduse.

Ecografia tiroidiana ajuta la identificarea nodulilor tiroidieni si poate confirma prezenta tiroiditei autoimune Hashimoto prin aspectul ecografic de „mancat de molii”, sau abesenta tesutului tiroidian in cazul ageneziei sau in urma excluderii chirurgicale a tiroidei.

Modificarile EKG sunt sub forma frecventei cardiace scazute, complexe QRS hipovoltate.

Metabolismul lipidic: hipercolesterolemie prin scaderea catabolismului lipidic.

Metabolismul glucidic:glicemie normala sau in unele cazuri, crescuta, fiind asociata prezenta hipotiroidismului cu aparitia diabetului zaharat de tip 2.

Metabolism enzimatic: cresterea enzimelor hepatice (transaminazele GOT si GPT) si a enzimelor musculare (creatin fosfokinaza).

Pe hemoleucograma se poate evidentia o anemie normocroma normocitara prin scaderea sintezei de hemoglobina.

- boala poate progresa lent/rapid spre coma mixedematoasa care este complicatia cea mai importanta si mai severa, care poate pune viata in pericol daca nu este tratata promt si corespunzatoare.
- alte complicatii metabolice:obezitate, hiperlipoproteinemie creste riscul de aparitie a infarctului miocardic acut si a accidentelor vasculare cerebrale.

In privinta tratamentului medicamentos, acesta consta in administrarea hormonilor tiroidieni din exterior, sub forma tabletelor sau a siropului cu levotiroxina.

Tabletele se administreaza in priza unica, dimineata pe stomacul gol, inainte de micul dejun cu 30 de minute. Se va incepe cu doze mici, cu verificarea la 4-6 saptamani a profilului hormonal si cu ajustarea dozelor in functie de acesta si de simptomatologie.

Avand in vedere ca hipotiroidismul este ireversibil, tratamentul va trebui luat toata viata, fiind in general, bine tolerat.

Pentru hipotiroidismul confirmat prin investigatii de laborator, pe langa initiarea cat mai precoce cu dozele corecte de medicatie substitutiva tiroidiana, care va duce la ameliorarea tuturor simptomelor, inclusiv a celor legate de cresterea in greutate, alimentatia are un rol adjuvant, care poate contribui la imbunatatirea calitatii vietii pacientilor.

Glanda tiroida are nevoie sa fie sustinuta cu hrana din toate grupele alimentare, neprocesata, cat mai naturala, alimente antiinflamatoare, nutritive.

Dietele drastice, hipocalorice, cu hrana putina vor contribui la inrautatirea si degradarea mai rapida a functiei tiroidei. In aceasta categorie intra si postul intermitent, cu o durata mai mare de 14 ore, va incetini si mai mult tiroida cu metabolismul bazal, caloriile fiind arse mai incet.
In lipsa alimentatiei, in loc de T4 si T3 se va forma reverse T3, ceea ce va bloca receptorii celulelor pentru hormonii tiroidieni.

Avand in vedere predispozitia pacientilor cu hipotiroidism, obezitate, sindrom metabolic de a dezvolta diabet zaharat de tip 2, este importanta abordarea unei diete cu alimente cu indice glicemic scazut, introducerea carbohidratilor cu absorbtie lenta, cu evitarea alimentelor bogate in zahar, indulcitori, fainoase, a sucurilor carbogazoase, a produselor de patiserie si a gustarilor dintre mese, plus dezvoltarea obiceiului de a face minim 150 de minute de activitate fizica pe saptamana.

In sinteza hormonilor tiroidieni sunt implicati iodul, seleniul, potasiu, zinc; astfel ca introducerea alimentelor precum: oua, peste gras, migdale, nuci caju, seminte de dovleac, avocado, ulei de masline, piept de pui sau curcan, vita, frunze verzi, morcovi cruzi, cartofi dulci, naut, quinoa, ghimbir, turmeric, vor avea efecte benefice; cu mentiunea ca pacientii cu tiroidita autoimuna Hashimoto trebuie sa evite excesul de iod (nuci, alge, crucifere-varza cruda, brocoli).

Astfel ca, o alimentatie echilibrata, cu vitamine si minerale, cu 3 mese principale, un mic dejun bogat in proteine, si activitatea fizica vor avea efecte benefice in ceea ce priveste kilogramele dar si starea de spirit.

Este recomandata efectuarea profilului hormonal tiroidian anual, in special de catre femeile de peste 40 de ani, cele aflate la menopauza si pacientii cu istoric de boli tiroidiene in familie, sau cei care locuiesc in zone cu deficit de iod. Este importanta adresarea catre un medic endocrinolog in momentul aparitiei simtomatologiei mai sus enuntate pentru un tratament adecvat, dar si pentru sfaturi in ceea ce priveste masurile igieno-dietetice.

Hipotiroidismul afecteaza in special femeile peste 40 de ani, are ca si efecte incetinirea tuturor functiilor biologice, iar pe langa tratamentul medicamentos, alimentatia si stilul de viata pot aduce imbunatatiri asupra calitatii vietii si o progresie mai lenta a bolii.

Bibliografie
https://londonclinicofnutrition.co.uk/nutrition-articles/best-diet-hypothyroidism/
https://oxfordhealthspan.com/blogs/aging-well/fasting-and-hypothyroidism-friends-or-foes