Hiperplazia benigna a prostatei: cauze, simptome, tratament

Prostata este o glanda mica, musculara a sistemului reproducator masculin. Prostata inconjoara uretra si produce o mare parte din fluidul ce alcatuieste sperma. Actiunea musculara a prostatei ajuta la propulsarea lichidului spermatic prin penis in timpul actului sexual.

La unii barbati, prostata poate fi marita, producand anumite simptome care, lasate netratate, pot cauza diferite complicatii.

Extinderea in volum a prostatei se numeste hiperplazie benigna de prostata. Aceasta apare atunci cand celulele acestei glande incep sa inmulteasca excesiv. Celulele suplimentare fac ca prostata sa se mareasca si sa creeze presiune pe uretra, limitand fluxul de urina.

Hiperplazia benigna a prostatei trebuie diferentiata de cancerul de prostata si trebuie retinut faptul ca aceasta afectiune nu creste riscul de aparitie al cancerului.

Cu toate acestea, hiperplazia benigna a prostatei poate provoca simptome care pot afecta calitatea vietii. Afectiunea apare frecvent la barbatii cu varste mai mari de 50 de ani.

Hiperplazia benigna a prostatei este considerata o conditie normala a imbatranirii masculine, iar barbatii cu varste mai mari de 80 de ani prezinta simptomele caracteristice acestei afectiuni. Desi cauza exacta este necunoscuta, modificarile hormonilor sexuali masculini pot fi un factor de aparitie.

Orice istoric familial poate creste riscul acestei afectiuni daca include probleme ale prostatei sau anomalii testiculare. Barbatii nu dezvolta hipertrofie benigna de prostata daca testiculele lor au fost eliminate la varste fragede.

Anumite studii au demonstrat ca aproximativ 1 din 5 barbati dezvolta hipertrofie benigna de prostata pana la varsta de 50 de ani. De asemenea, statistica creste la 70% in momentul in care un barbat atinge 70 de ani.

Pe langa varsta, fundalul etnic poate juca un rol important. Persoanele afro-americane pot dezvolta afectiunea mai des decat barbatii caucazieni sau asiatici. De asemenea, barbatii de culoare neagra pot dezvolta afectiunea la varste mai mici.

De asemenea, obezitatea este un factor de risc controlabil. Barbatii supraponderali au un risc crescut de a dezvolta hiperplazie benigna de prostata.

Tabloul clinic al hiperplaziei benigne a prostatei este de foarte multe ori usor, dar poate deveni sever daca nu se ofera tratament. Simptomele frecvente includ:

- Golire incompleta a vezicii urinare;
- Nicturia, caracterizata prin nevoia de a urina noaptea de minimum doua ori;
- Incontinenta sau scurgeri de urina;
- Efort la urinare;
- Flux urinar slab;
- Nevoie brusca si urgenta de a urina;
- Flux urinar incetinit sau intarziat;
- Dureri la urinare sau ejaculare;
- Prezenta sangelui in urina.

Daca apar aceste simptome, medicul trebuie anuntat. Acesta poate pune corect un diagnostic si poate oferi tratamentul necesar.

Diagnosticarea hiperplaziei benigne de prostata va incepe printr-un examen fizic. Examenul include tuseul rectal, acesta permitand medicului sa estimeze dimensiunea si forma prostatei. Alte teste pot include:

• Evaluarea urinei - urina este testata pentru a observa prezenta sangelui si a bacteriilor;

• Biopsia prostatica – o cantitate mica de tesut din prostata este prelevata pentru examinare microscopica;

• Teste urodinamice – vezica urinara este umpluta cu lichid prin intermediul unui cateter, iar apoi presiunea din vezica este masurata in timpul urinarii;

• Evaluarea antigenului specific prostatei (PSA) – acest test de sange poate verifica prezenta cancerului de prostata;

• Evaluarea reziduului vezical – aceasta metoda evalueaza cantitatea de urina ramasa in vezica dupa urinare;

• Cistoscopie – aceasta tehnica are ca scop examinarea uretrei si a vezicii urinare cu ajutorul unei camere video mici;

• Pielografie sau urografie intravenoasa – metoda utilizeaza razele X sau scanarea CT dupa ce o substanta de contrast este injectata in corp. Aceasta substanta evidentiaza intregul sistem urinar.

Medicul trebuie informat despre medicatia luata anterior. Unele medicamente pot afecta sistemul urinar, de exemplu medicamentele antidepresive, diuretice, antihistaminice sau sedative.

Tratamentul hiperplaziei benigne de prostata poate incepe cu auto-ingrijirea. Daca simptomele nu dispar prin auto-ingrijire, medicul poate recomanda medicamente sau interventii chirurgicale. Varsta si sanatatea generala vor influenta, de asemenea, tratamentul.

Tratamentul natural

Tratarea in mod natural a afectiunii poate include actiuni specifice sau schimbari ale stilului de viata. Acestea includ:

- Urinarea imediat dupa ce este simtita nevoia de urinare;
- Incercarea de a urina, chiar si atunci cand nu este simtita nevoia de urinare;
- Evitarea medicamentelor decongestionante sau antihistaminice;
- Evitarea alcoolului si cafeinei;
- Reducerea nivelului de stres, deoarece nervozitatea poate creste frecventa urinarilor;
- Exercitiile fizice regulate, deoarece lipsa activitatii fizice poate agrava simptomele;
- Mentinerea calda a zonei afectate.

Medicamente

Cand modificarile stilului de viata nu sunt suficiente pentru a reduce simptomatologia, medicul poate recomanda tratamentul medicamentos.

Medicamentele care pot ajuta la tratarea acestei afectiuni sunt reprezentate de alfa-blocante, medicamente pentru reducerea hormonilor si antibiotice.

Alfa-blocantele sunt medicamente care relaxeaza muschii vezicii urinare si ai prostatei, facilitand astfel curgerea urinei.

Cu toate acestea, medicamentele pot avea efecte secundare nedorite, cum ar fi impotenta si scaderea apetitului sexual.

Antibioticele pot fi utilizate daca prostata este inflamata cronic din cauza prostatitei bacteriene.

Tratarea prostatitei bacteriene cu antibiotice poate imbunatati simptomele prin reducerea inflamatiei. Aceste medicamente nu vor functiona daca inflamatia nu este cauzata de bacterii.

Chirurgie

Exista diferite tipuri de proceduri chirurgicale care pot ajuta la tratarea hiperplaziei benigne de prostata. Acestea sunt utilizate atunci cand medicamentele nu sunt eficiente. Aceste interventii includ:

• Ablatia transuretrala cu radiofrecventa: undele radio sunt folosite pentru a cicatriza si micsora tesutul prostatei;

• Terapia transuretrala cu microunde: aceasta interventie are ca scop eliminarea tesutului prostatic;

• Termoterapia indusa de apa: apa incalzita este utilizata pentru a distruge tesutul prostatic in exces;

• Ultrasunete focusate de mare intensitate: energia sonica este utilizata pentru a elimina excesul de tesut;

• Rezectia transuretrala a prostatei: este cel mai frecvent utilizat tratament chirurgical;

• Prostatectomia simpla: medicul va face o incizie in abdomen sau perineu si va indeparta o parte a prostatei;

• Incizia transuretrala a prostatei: are ca scop incizarea prostatei pentru a putea permite urinei sa curga liber.

Multi barbati pot ignora simptomele hiperplaziei benigne a prostatei, acest lucru putand duce la complicatii. Tratamentul precoce poate ajuta la evitarea complicatiilor. Persoanele cu aceasta afectiune pot dezvolta urmatoarele:

- Infectii ale tractului urinar;
- Calculi renali;
- Tulburari renale;
- Sangerari in tractul urinar;
- Oligurie sau anurie.

Hiperplazia benigna a prostatei este o afectiune care afecteaza marea majoritate a barbatilor dupa o anumita varsta. Aceasta tulburare nu necesita intotdeauna tratament medical.

Modificarile stilului de viata, medicamentele si interventiile chirurgicale reprezinta optiunile de tratament ale acestei afectiuni.

Tabloul clinic al afectiunii este asemanator cu al cancerului de prostata, o afectiune foarte grava.

Daca apar oricare dintre simptomele specifice acestor afectiuni, indiferent de cat de minore sunt, medicul trebuie anuntat imediat. Acesta va pune diagnosticul si va oferi tratamentul necesar pentru tratarea bolii, dar si pentru evitarea complicatiilor.