Ce trebuie sa stim despre cancerul de prostata

Cancerul de prostata este formatiunea tumorala maligna a prostatei si mai poarta denumirea de carcinomul de prostata.

Acest cancer este cu o predominanta foarte mare si crescanda in randul barbatilor si reprezinta o afectiune ce intra in sfera aparatului uro-genital, adica atat a aparatului urinar cat si a aparatului genital al barbatului.

Cancerul de prostata este totodata periculos deoarece poate disemina (metastaza) la o serie de alte organe vecine si nu numai, precum metastaze osoase sau la nivelul nodulilor limfatici sau chiar si la cel testicular.

Prostata este localizata sub vezica urinara, imediat inferior ei si se cuprinde in profunzimea ei (este strabatuta de catre uretra). Este o glanda exocrina ce apartine sistemului reproducator masculin.

Functia principala a prostatei este de a secreta un adaos al lichidului seminal, care constituie alaturi de spermatozoizi aproape de 30% din totalul lichidului seminal. Lichidul eliminat de prostata este din punct de vedere chimic alcalin (bazic) si care are rolul de a trofia (hrani) spermatozoizi.

Acest pH alcalin al lichidului secretat de catre prostata are rolul de a neutraliza aciditatea crescuta regasita in vaginul femeii, astfel ca sporeste rezistenta spermatozoizilor in spatiul vaginal.

Prostata la un om sanatos adult trebuie sa aiba 10-15 grame si o dimensiune asemanatoare unei alune. Faptul ca localizarea acesteia este sub-vezical si inconjoara uretra face posibila examinarea prostatei printr-un examen rectal (tuseu rectal).

Odata cu inaintarea in varsta prostata incepe sa isi piarda din functie spre declansarea andropauzei, dar odata cu scaderea functiei incepe sa se mareasca in volum. Cresterea in volum este in principal si cel putin in prima faza o crestere de natura benigna si poarta denumirea de adenom de prostata.

Insa adenomul de prostata poate la randul sau in cazuri mai rare sa degenereze spre malignitate iar in alta ordine de idei va provoca o serie de disfunctii, precum cele de incontinenta urinara.

Faptul ca prin prostata traverseaza uretra si faptul ca este localizata imediat sub vezica, aceasta crestere de volum va reduce volumul de traversare al uretrei si va diminua spatiul alocat vezicii urinare.

Astfel ca apare polachiuria, adica senzatia de urinare mai rapida (deoarece vezica se umple mai rapid fiind mai restransa ca si volum) insa cantitatea de urina eliminata este una mai mica.

Cresterea in volum a prostatei precum si predispozitia de cancer de prostata are mai multi factori de risc ce pot duce la asa ceva. Printre acesti factori de risc, se regaseste o pozitie in sezut prelungita care va duce si la o crestere locala a temperaturii si care poate provoca asa ceva.

O alta predispozitie este cea din cadrul AHC (Antecedentelor heredo-colaterale) precum cancerul de prostata la parinti, bunici. Tot in cadrul factorilor de risc ce pot predispune spre cancer de prostata este inaintarea in varsta, dar si patologiile urinare recurente.

O predispozitie de 2/3 s-a observat a fi statistica si in cazul rasei, adica 2/3 persoane ce sufera de cancer de prostata este regasita la persoanele din rasa africana decat la persoanele caucaziene (rasa alba).

O predispozitie mai este data si de regimul igieno-dietetic, adica de alimentatie, persoanele care consuma in mod frecvent carne rosie, carne de porc sau carnea procesata de tipul mezelurilor ori a consumului frecvent de lapte bogat in grasimi, vor avea predispozitia mai mare pentru cancerul de prostata.

Exista o serie de simptome prin care se pot depista timpuriu aceste neoplasme de prostata, cel mai concludent fiind PSA.

Insa si o serie de simptome care pot fi observate, iar persoanele ce au o serie de factori de risc cumulati este bine a-si efectua dupa varsta de 50 ani periodic (anual sau macar la doi ani) aceasta dozare a PSA.

Adenomul de prostata dar si carcinomul de prostata conform strict datelor statistice au tendinta sa se manifeste la multi barbati, astfel ca un studiu statistic american a demonstrat ca matematic vorbind daca toate persoanele de pe glob de sex masculin ar reusi sa atinga varsta de 130 ani (un caz utopic deoarece ar insemna ca intreaga populatie masculina globala sa atinga o varsta mult prea inaintata) ar manifesta in procent de 99,9% cancer de prostata sau adenom de prostata.

Semnele si simptomele de hiperplazie sau marire de volum ale prostatei si simptomele cancerului de prostata sunt similare si se suprapun, astfel ca acestea includ in prima faza: poliuria (mictiuni frecvente >6 urinari / zi) sau polachiuria (senzatia frecventa de urinare iminenta cu o cantitate mica eliminata la mictiune), nicturia (urinarea frecventa noaptea).

La aceste tipuri de mictiuni patologice se pot adauga si hematuria (adica urinarea cu sange) sau disuria (urinarea insotita de durere si dificultate in mentinerea jetului).
Totodata, prostata fiind o glanda a sistemului reproducator masculin, aceasta va genera o problema in timpul actului sexual, adica un act sexual dureros.

Tot in timpul actului sexual din cauza afectarii vaselor deferente se vor afecta productia si eliminarea lichidului seminal prin uretra, cat si productia prostatei de lichid seminal, astfel ca vor fi afectate performantele sexuale cum ar fi mentinerea erectiei si ejaculare dureroasa.

Daca de la nivelul prostatei cancerul de prostata se raspandeste la organe vecine sau la alte sisteme mai indepartate, simptomele clasice ale afectarii prostatei vor fi insotite si de simptome ale afectarii metastazice, precum: durere osoasa (durere la nivelul vertebrelor), sau durere generalizata pe coloana, durere la nivelul oaselor bazinului.

Durere in zona proximala a femurului, adica a locului de jonctiune intre oasele bazinului si femur. Daca afectarea este la nivelul splinei se vor resimti o durere in zona flancurilor sau generalizata a abdomenului si deja la acest moment se pot depista modificari in analizele sanguine ale hemoleucogramei.

Toate aceste simptome de afectare generalizata cauzata de diseminarea cancerului si la alte sisteme, poate fi insotita de afectarea membrului si senzatie de durere sau de furnicaturi in membrele inferioare, senzatie generala de slabire si incontinenta urinara sau a rectului.

Primele metode prin care se poate efectua depistarea unui cancer de prostata este tuseul rectal explorator in care in prima faza se poate observa o modificare de volum, consistenta sau modificare de structura.

Ulterior acesteia se poate efectua si o ecografie de depistare, insa cele mai clare doua analize pentru depistarea cancerului de prostata sunt masurarea nivelului de markeri tumorali din sange si care reprezinta o analiza care nu necesita o pregatire minutioasa in prealabil si care are un factor de acuratete destul de ridicat.

Iar o a doua metoda, desi este una invaziva chiar daca la un nivel mai redus este biopsia de prostata prin care se preleveaza o sectiune mica de tesut din prostata si care este analizata morfopatologic (adica intr-un laborator de analiza) si care va releva tipul tesutului regasit in prostata.

Testul principal pentru depistarea unei anomalii la nivelul prostatei se numeste PSA si reprezinta o recoltare sanguina pentru depistarea acestui antigen sanguin. PSA insemna Prostate specific antigen sau antigenul specific prostatei, aceasta testare depisteaza timpuriu cancerul de prostata.

Factorii de risc principali tin de activitate sau de pozitia pe o durata mai lunga, cum ar fi pozitia sezanda prelungita, dar si o activitate care sa mentina o caldura indelungata in zona bazinului. Insa imbatranirea si factorul genetic (adica la persoanele ce au rude de gradul I care au suferit de astfel de patologii) ramane principalul factor de risc.

Totodata o viata sexuala neregulata, adica parteneri multipli, ori persoanele care au suferit des de infectii urinare se pare ca ar avea o predispozitie pentru o afectare a prostatei.

Tot infectiile urinare sau patologiile din cadrul BTS (Bolile cu Transmitere Sexuala) se pare a afecta si prostata si a o predispune spre un neoplasm, infectii precum gonoreea, sau herpesul genital ori infectarea de la o femeie cu HPV in forma activa (virulenta mare), se pare a avea o afectare a prostatei.

Din 2006 s-a mai descoperit un virus, sau mai precis un retrovirus cu denumirea de XMRV (Xenotropic MulV-Related Virus) detectat în unele celule tumorale ale prostatei , astfel ca daca nu s-a observat clar mecanismul de actiune sau de legatura intre acest virus si patologia de cancer de prostata, coincidenta de aparitie a cancerului de prostata dupa depistarea acestui virus este una destul de clara.

Daca stam sa analizam  incidenta statistica a cancerului de prostata putem observa ca  exista un numar semnificativ de cazuri de cancer de prostata; se pare a exista la nivelul continentului european un numar cuprins intre 150.000-200.000 de cazuri noi de cancer diagnosticate per an in ultimii 20 de ani.

Din aceste cazuri aproximativ 20.000-25.000 de cazuri se soldeaza cu deces, desi initial nu pare un numar semnificativ, din punct de vedere medical procentul 10% - 15% este un procent mare de mortalitate pentru o patologie.

Daca este sa vorbim strict de diagnosticul de certitudine, principalele metode raman: Dozarea valorii PSA in sange (acest antigen fiind folosit in analizele de screening recurente), deoarece este o metoda non-invaziva, mai usor de efectuat si cu rezultate de o precizie totusi ridicata si care trebuie efectuata dupa varsta de 40-50 de ani cu o recurenta pentru a se depista din timp acest cancer.

Biopsia in schimb ramane una din analizele de cele mai inalte precizii si cu o acuratete mult sporita pentru diagnosticarea de certitudine a cancerului de prostata insa trebuie efectuata cand exista o suspiciune si nu ca test de screening.

Prima evaluare la indemana insa este si trebuie sa ramana metoda cu cele mai putine riscuri - este tuseul rectal prin care se face evaluarea de palpare a prostatei prin examinare rectala.

La acestea mai exista ecografia transrectala care foloseste ca toate ecografiile emisia de ultrasunete si in care se analizeaza ecografic dimensiunea si consistenta prostatei, de aceea se numeste ultrasonografia de prostata.

Mai exista si metoda de citoscopie, adica evaluarea prostatei prin acces pe calea urinara cu o sonda exploratorie si traversand imagistic acesti pereti se vor putea observa organele vecine printre care si prostata.

Tratamentul pentru cancerul de prostata impune cel mai adesea excizia chirurgicala a unui segment afectat al prostatei, dar in prealabil de aceasta cel mai adesea va impune radioterapia oncologica, adica prin emanarea de unde radioterapeutice se va incerca distrugerea celulelor neoformate din cadrul prostatei si prin aceasta se poate realiza si stagnarea cancerului.

Pe langa aceasta, terapia poate fi si una medicamentoasa, adica o terapie hormonala care se poate corela cu radioterapia si prin care se poate produce regresarea, stagnarea si chiar distrugerea celulelor tumorale nou formate, printr-o terapie hormonala ce poate fi administrata prin antagonisti ai testosteronului, agonisti ai hormonului de eliberare a hormonului luteinizant (LHRH), terapie prin comprimate ce au rolul de a bloca efectele pentru a reduce producerea de testosteron (tratament antiandrogenic) si tratamentul combinat al celor doua anterioare.

Acest tratament de radioterapie si hormonoterapie poate fi administrat inainte de operatie pentru a aduce cancerul de prostata intr-un stadiu operabil,  dar si post-operator pentru a preveni recidiva acestui cancer, care are o incidenta de reaparitie destul de ridicata.