Adenomul de prostata, afectiunea benigna a prostatei

Adenomul de prostata, sau hiperplazia benigna de prostata, reprezinta o afectiune benigna ce afecteaza doar sexul masculin si determina o crestere in volum a prostatei, datorita unei tulburari hormonale odata cu inaintarea in varsta, iar simptomul principal este dificultatea de a urina.

Prostata este o glanda accesorie intalnita doar la barbati, ce se gaseste la baza vezicii urinare si care inconjoara portiunea initiala a uretrei, iar in momentul in care isi modifica dimensiunile, apar si modificari ale actului mictional.

Este intalnita mai frecvent incepand cu varsta de 40 ani, iar afectiunile devin semnificative dupa varsta de 80 ani, unde noua barbati din zece prezinta aceasta afectiune.

Cele mai des incriminate cauze sunt:

- componenta obisnuita a imbatranirii;

- componenta hormonala;

- componenta ereditara;

- factorii de mediu;

- consumul de alcool, fumatul;

- obezitatea;

- diabetul zaharat;

- consumul anumitor medicamente.

Se manifesta cu durere sau disconfort la urinat, cu diminuarea fortei jetului, intarziere la pornirea mictiunii, urmata de o golire a vezicii in mai multe etape (disurie), asociata cu necesitatea de a merge frecvent la toaleta fara a putea sa se abtina (polakiurie), mai ales pe timpul noptii, bolnavii fiind nevoiti sa se trezeasca si de 4-6 ori pe noapte.

Pot aparea incontinenta si hematuria (sange in urina ce se poate vedea cu ochiul liber sau doar microscopic) in cazurile mai avansate.

Initial trebuie consultat medicul urolog imediat ce apar simptomele, iar pentru a observa dimensiunile prostatei este nevoie de un tuseu rectal (introducerea indicelui in anusul pacientului), pentru a palpa forma ce poate fi neregulata, dar si elasticitatea.

Ecografia de aparat urinar - aceasta este obligatorie pentru masurarea volumului prostatic si a reziduului postmictional. Sunt si cazuri in care este necesara efectuarea urografiei intravenoase si a examenelor urodinamice.

Ecografia transrectala (cu o sonda speciala introdusa prin anus) permite confirmarea diagnosticului si aprecierea eventualelor complicatii care pot afecta vezica urinara, ureterele si rinichii.

Mai este foarte utila si analiza de sange din care se dozeaza markerul cancerului de prostata, prescurtat PSA, pentru a observa riscurile cancerigene ale adenomului de prostata.

Examenul sumar de urina si urocultura sunt si ele esentiale in diagnosticul adenomului de prostata pentru a vedea afectarea functiei renale, a depista o eventuala infectie urinara sau prezenta de substante, precum sangele, bilirubina, glucoza etc.

Urocultura reprezinta cultivarea urinei pe un mediu special in asa fel incat sa se dezvolte bacteriile prezente in urina in cazul unei infectii. Sensibilitatea acestor bacterii depistate va fi testata la diverse tipuri de antibiotice.

Fiind o afectiune de natura benigna, aceasta nu pune viata in pericol daca este tinuta sub supraveghere medicala, deoarece pot aparea si complicatiile.

Printre cele mai frecvente complicatii se numara: aparitia infectiilor urinare mult mai des cu germeni ascensionati din tractul digestiv, precum E.coli (o bacterie responsabila de aparitia infectiilor urinare), retentia urinara (imposibilitatea de a urina) este si ea o complicatie intalnita la pacientii cu adenomul de prostata, aparitia calculilor urinari si afectarea rinichilor.

Exista trei tipuri de tratament ce poate fi initiat in cazul acestei afectiuni:

1. Tratamentul medicamentos, utilizat in faza incipienta, insa cu eficacitate limitata deoarece in momentul in care prostata isi mareste dimensiunile si apasa pe uretra, eficienta medicamentelor utilizate incepe sa scada, iar daca dupa sase luni de tratament simptomatologia nu se remite, atunci se trece la o alta etapa de tratament.

2. Tratamentul chirurgical - fie el prin chirurgie clasica sau cu abordare pe cale naturala prin endoscopie doar atunci cand dimensiunile prostatei permit aceasta abordare - este eficient in majoritatea cazurilor in care medicamentele nu isi mai fac efectul si dimensiunile prostatei depasesc limita de siguranta.

3. Tratamentul paleativ este indicat in cazul pacientilor inoperabili, fie din cauza varstei, fie din cauza altor patologii asociate, si consta in plasarea unei sonde urinare, ce se numeste cateter suprapubian, ce ajuta la evacuarea volumului urinar si evitarea aparitiei globului urinar (acumularea urinii in vezica si imposibilitatea de a o evacua).

Anumite cazuri pot necesita si investigatii, precum urografia, ce consta in injectarea unei substante de contrast si expunerea la un aparat pentru a observa cum substanta strabate calea renala pana urmeaza a fi eliminata si daca undeva exista modificari patologice care determina imposibilitatea evacuarii.

Alegerea tratamentului va tine cont de gradul disconfortului produs de boala si de posibilele efecte secundare ale chirurgiei, in special asupra ejacularii in cazul interventiei chirurgicale clasice, dar si a infectiilor care pot surveni postoperator.

Desi in acest domeniu mai sunt necesare cercetari, unele dovezi arata ca exista o relatie intre factorii de mediu, de nutritie si sanatatea prostatei. Unii barbati care au consumat alimente bogate in seleniu, au prezentat un risc mult mai scazut de a dezvolta adenom de prostata.

Se mai spune ca vitamina E ar avea capacitatea de a scadea nivelurile crescute de hormoni androgeni din sange, responsabili de cresterea in volum a prostatei.

Pentru a evita trezitul de foarte multe ori seara, este recomandat sa se reduca consumul de lichide inainte de culcare si sa se evite bauturile diuretice precum: cafea, sucuri, bere si anumite ceaiuri ce au in compozitie plante cu efect de eliminare a apei din organism.

Unele suplimente sunt eficiente in formele usoare si moderate de boala, insa trebuie luate cel putin o luna consecutiv si de preferat la aceeasi ora, pentru efecte vizibile.

Se pot folosi fara probleme si in combinatie cu medicamentele recomandate de medicul urolog, insa cu conditia instiintarii acestuia.

Concluzii

Hiperplazia de prostata este o patologie ce nu trebuie ignorata, iar daca apar simptome, indicat ar fi sa se apeleze cu incredere la medicul urolog pentru a nu lasa boala sa avanseze, deoarece ea poate monitorizata cu usurinta, fara a pune probleme semnificative.