Fracturile membrului superior

Fracturile membrului superior pot afecta oricare dintre cele trei oase ale bratului si antebratului: ulna, radiusul sau humerusul. Una dintre cele mai frecvente cauze ale acestor fracturi este incercarea de sprijinire in membrul superior, in cazul caderilor accidentale. Este important sa stim sa recunoastem fracturile membrului superior, intrucat doar interventia terapeutica prompta poate asigura o vindecare insotita de recuperare completa a functionalitatii.

Tratamentul fracturilor membrului superior depinde de locul traumatismului si severitatea injuriei mecanice. O fisura simpla poate fi tratata prin aplicarea unui bandaj de sustinere, a unei pungi cu gheata si prin repaus fizic, in timp ce o fractura complicata necesita interventie chirurgicala pentru realinierea fragmentelor osoase si poate presupune chiar implantarea de placute metalice fixate cu suruburi la nivelul oaselor.

Majoritatea oamenilor isi dau seama foarte usor daca si-au rupt sau nu bratul in urma unui traumatism, ca urmare a cracmentului specific ce insoteste ruptura osului. Exista insa si cazuri in care manifestarile fracturilor pot fi foarte subtile si dificil de recunoscut.

Semnele si simptomele fracturilor membrului superior includ:

• Durere puternica, accentuata de miscare;
• Umflare;
• Inflamatie;
• Aparitia unei echimoze (vanataie);
• Deformarea antebratului sau a bratului;
• Incapacitatea de a utiliza membrul superior in totalitate sau doar un segment al sau;
• Incapacitatea efectuarii miscarilor de pronatie si supinatie (intoarcerea palmei cu fata in jos sau in sus).

Daca durerea impiedica utilizarea membrului superior atunci este cazul sa consultam medicul de urgenta. Orice intarziere in diagnostic sau tratament poate conduce la o vindecare incompleta sau insotita de sechele functionale.

Cele mai comune cauze ale fracturilor membrului superior includ:

• Caderea. Caderea pe membrul superior intins pentru sprijin este cea mai frecventa cauza a fracturilor membrului superior;
• Accidentele sportive. Accidentele ce pot interveni in practicarea diverselor sporturi pot fi cauze ale fracturilor membrului superior;
• Traumatismele violente. Accidentele de masina, bicicleta sau alte traumatisme violente;
• Abuzul asupra copiilor. In cazul copiilor, fracturile membrului superior pot fi marca unui abuz fizic.

Anumite afectiuni medicale sau activitati fizice pot creste riscul de fracturi ale membrului superior.

1. Participarea la anumite activitati sportive:
• Baschet;
• Fotbal;
• Rugby;
• Wrestling/ lupte greco-romane;
• Hochei;
• Snowboard;
• Schi;

2. Osteoporoza
Osteoporoza este o afectiune care cauzeaza subtierea oaselor, care devin casante; osteoporoza apare la persoanele in varsta, la care si un traumatism minor poate cauza o fractura importanta, ca urmare a alterarii structurii osoase.

Prognosticul fracturilor membrului superior este in general bun, vindecarea fiind de cele mai multe ori satisfacatoare.

Complicatiile care pot aparea sunt:
- Cresterea inegala. Fracturile care apar la copii si afecteaza zona de crestere a osului pot impiedica o crestere normala a segmentului de membru afectat;
- Artrita. Poate aparea in cazul fracturilor care intereseaza capsula articulara (care apar in vecinatatea incheieturilor);
- Anchiloza. Imobilizarea prelungita necesara vindecarii fracturilor membrului superior poate duce uneori la limitarea miscarilor; de obicei apare la nivelul articulatiei umarului;
- Infectia osului. In cazul fracturilor deschise, la care tegumentul este strapuns de fragmentele osoase rezultate in urma fracturii, pot aparea infectii ca urmare a contaminarii cu germeni din mediu. In cazul fracturilor deschise este imperios necesar ca tratamentul sa fie aplicat cat mai rapid;
- Afectarea neurologica si vasculara. In cazul in care humerusul (osul bratului) se rupe in doua sau mai multe fragmente, acestea pot strapunge nervii si elementele vasculare de vecinatate, fapt ce se poate solda, in lipsa tratamentului, cu parestezii si probleme ale circulatiei sangelui.

In functie de severitatea fracturii, medicul de familie sau medicul din serviciul de primiri urgente poate recomanda sau nu consultarea unui ortoped.
Ce puteti face:
Trebuie avute in vedere – si eventual scrise pe o hartie, pentru a nu omite ceva in timpul consultului:
- Descrierea detaliata a simptomelor si a evenimentului cauzator;
- Enumerarea celorlalte afectiuni medicale de care suferiti, daca este cazul;
- Enumerarea medicatiei administrate pentru alte afectiuni curente;
- Alte intrebari pe care ati dori sa le adresati medicului.

Ce sa asteptam de la medic
In timpul consultului, medicul va inspecta zona afectata, cautand semnele inflamatiei, umflarea, deformarea sau prezenta unei rani deschise la nivelul segmentului afectat.
Explorari paraclinice
Radiografiile sunt necesare pentru a se stabili gravitatea fracturii, localizarea exacta a acesteia si eventuala implicare a articulatiilor. In anumite cazuri, medicul poate recomanda o tomografie computerizata pentru a obtine mai multe detalii imagistice.

Tratamentul fracturilor membrului superior variaza in functie de tipul de fractura. Acestea din urma pot fi clasificate in mai multe categorii, dupa cum urmeaza:

1. Fracturi deschise
Acest tip de fractura presupune strapungerea tegumentului de catre fragmentele osoase rezultate in urma traumatismului. Tratamentul este imediat necesar si presupune includerea unor masuri de terapie antibacteriana, pentru prevenirea posibilelor infectii;

2. Fracturile inchise
In cazul fracturilor inchise, pielea care acopera fractura nu este afectata si nu sunt prezente solutii de continuitate (rani vizibile);

3. Fractura cu deplasare
In cazul acestui tip de fractura fragmentele osoase capata o pozitie nefireasca. Realinierea bucatilor de os necesita una sau mai multe interventii chirurgicale;

4. Fractura cominutiva
Acest termen desemneaza acele fracturi in care osul este spart in mai mult de 2 fragmente; interventia chirurgicala este imperios necesara;

5. Fractura „in lemn verde”
Acest tip de fractura seamana cu ruperea unui lemn care nu este uscat, fisurarea aparand doar intr-o singura parte a osului. Apare de obicei la copii, la care oasele sunt inzestrate cu o mai mare flexibilitate decat in cazul adultilor.

In cazul fracturilor cu deplasare medicul poate considera necesara asezarea manula a fragmentelor osoase - proces ce poarta denumirea de reducere a fracturii. Aceasta manevra poate necesita administrarea de miorelaxante si sedative; in anumite cazuri poate fi necesara chiar si utilizarea anesteziei generale.

Imobilizare
Restrangerea miscarilor segmentului afectat are un rol foarte important; se poate realiza cu ajutorul unui bandaj de suspensie, a unei atele sau a aparatului ghipsat (ghips). Lungimea perioadei de imobilizare depinde de severitatea fracturii, fiind curpinsa in general intre 3 si 10 saptamani.

Medicamente administrate
Pentru a reduce inflamatia si durerea, medicul poate recomanda medicamente antiinflamatoare sau antalgice pentru cateva zile.
Fiziokinetoterapia
Recuperarea incepe imediat dupa tratamentul initial, in cele mai multe cazuri fiind foarte important ca aceasta sa fie inceputa chiar din perioada utilizarii ghipsului sau a bandajului de imobilizare. Dupa indepartarea acestora, medicul poate recomanda efectuarea de sedinte de recuperare pentru a restabili mobilitatea articulatiei si forta musculara.

Interventia chirurgicala
Interventia chirurgicala este necesara pentru a stabiliza anumite fracturi. Dispozitivele de fixare pot fi reprezentate de placi metalice sau suruburi care au rolul de a mentine pozitia relativa a fragmentelor osoase rezultate in urma fracturii. Complicatiile acestora sunt rare si constau in infectii si lipsa consolidarii osoase.

Fracturile membrului superior survin in mod neasteptat. Iata cateva sfaturi pentru a va feri de fracturile membrului superior:

• Intariti-va oasele. Alimentatia bogata in calciu, bazata pe lapte si produse lactate poate intari structura osoasa. In general o alimentatie bogata in calciu se recomanda si celor care au suferit deja fracturi osoase. De asemenea, medicul va poate recomanda administrarea de suplimente ce contin calciu;
• Prevenirea caderilor. Caderea pe membrul superior intins pentru sprijin este cauza principala a fracturilor membrului superior. Pentru prevenire se recomanda utlizarea de pantofi comozi, indepartarea elementelor care ar putea constitui cauze de accidente domestice, iluminarea corespunzatoare a locuintei si aplicarea de manere si bare de sustinere in baie si de-a lungul scarilor din locuinta;
• Utilizarea echipamentului de protectie. Purtarea de cotiere si aparatoare ale articulatiilor atunci cand se efectueaza activitati sportive de risc, cum ar fi rugby, fotbal american, skating sau snowboarding.