Boala umarului blocat sau inghetat

Umarul intepenit, asa cum i se mai spune in termen popular, reprezinta o patologie a umarului in care capsula articulara sau masonul ce inconjoara articulatia este ingrosat si retractat, determinand imobilizarea si intepenirea secundara a articulatiei.

Aparitia afectiunii are un debut insidios, insotita de durere moderata si producandu-se adesea fara o cauza aparenta. Uneori, sunt incriminate diverse patologii, cum ar fi: accidentele vasculare, diabetul zaharat, afectiuni tiroidiene, boli metabolice, in special cele ale tesutului conjunctiv.

Se mai presupune ca si eventualele traumatisme din trecut pot determina un raspuns autoimun, responsabil de producerea inflamatiei si de aparitia deformarii acesteia.

In mod normal, mansonul ce inveleste articulatia umarului are o anumita grosime, fiind responsabil de producerea unui lichid cu rol nutritiv si de lubrifiere a capetelor osoase articulare, care dupa o anumita varsta scade.

In inflamatia capsulei se produce o reactie cu ingrosarea si contractarea ei, urmata de scaderea cantitatii lichidiene, rezultand diminuarea progresiva a mobilitatii articulatiei umarului.

Frecventa

Afectiunea apare dupa varsta de 40-60 de ani, in special la femei, fiind afectate si de pregatirea premenopauzei.

Miscarile voluntare active si cele provocate de examinator, numite miscari pasive, sunt mult limitate. Pacientul declara ca are umarul intepenit, neputand face nicio miscare si acuza si o durere permanenta, care se accentueaza la incercarile de mobilizare.

Pacientul poate sa ridice bratul la orizontala cu usurinta, dar este incapabil sa il ridice mai mult; de aceea apar dificultati in activitatile simple, cum ar fi imbracatul, ridicarea unor obiecte pe anumite rafturi etc.

Pe langa semnele si simptomele clasice, s-au mai descris doua categorii de capsulita adeziva, fiecare cu faze diferite de debut.

1. Capsulita adeziva primara cuprinde:

- faza I sau faza dureroasa, se caracterizeaza prin aparitia unor dureri difuze ce se intind pe perioade ce tin de la saptamani, luni si chiar ani de zile, cu faze de accentuare nocturne si limitarea progresiva a miscarilor.

- faza II sau faza de blocaj, ce se evidentiaza prin limitarea marcata a miscarilor cuprinsa intre 4-12 luni si persistenta durerii constante, usor accentuata de incercarea autodepasirii limitelor impuse de imobilitate.

- faza III sau faza de rezolutie in care are loc o ameliorare a durerii si o scadere a blocajului.

2. Capsulita adeziva secundara, dupa cum ii spune si numele, apare in urma unei suprasolicitari a umarului sau dupa un traumatism, iar in acest caz fazele nu mai sunt respectate.

Se stabileste dupa examinarea pacientului, uneori destul de tarziu, dupa cateva luni sau chiar ani de la debut si declara ca are o durere localizata la nivelul umarului, dar care iradiaza in membrul superior.

Dupa anamneza si examinarea bolnavului se indica efectuarea unei radiografii, care de cele mai multe ori este normala sau ne poate indica mici modificari date de o fractura mai veche.

Daca radiografia nu este suficienta, atunci se recomanda un RMN de umar sau artroRMN, pentru a vedea scaderea cantitatii de lichid articular si eventual o ecografie de umar pentru a predefini diagnosticul final.

Aceasta afectiune poate fi corectata fie conservator, fie chirurgical in cazurile mai deosebite. In general, se initiaza medicatie specifica pentru reducerea durerii, kinetoterapie pentru recapatarea partiala a mobilitatii si infiltratii locale cu medicamente ce au rol antiinflamator (corticoizi).

Aceasta varianta initiala poate dura cativa ani buni, iar in cazul in care efectele nu sunt cele dorite se apeleaza la tratamentul chirurgical prin efectuarea de catre ortoped a unor mini-incizii cu sectionarea unor portiuni din capsula ingrosata pentru a mobiliza umarul.

Recuperarea postoperatorie este esentiala si necesita kinetoterapie pentru a mentine mobilitatea si pentru a preveni inghetarea umarului din nou. Un alt lucru important este invatarea de catre pacient a unor miscari speciale de la sedintele de kinetoterapie pentru a le face singur acasa; acestea suplimenteaza eforturile facute in cadrul sedintelor, astfel crescand sansele de recuperare.

In absenta tratamentului, blocajul persista luni de zile, dar sfarseste prin a ceda putin cate putin cu recuperarea timpului daca se incepe tratamentul.

La orice aparitie a durerii sau a limitarii miscarilor umarului trebuie sa ne prezentam la medicul de familie pentru a identifica principala cauza si a evalua conditia.

Medicul va examina umarul si va dori sa stie urmatoarele lucruri:

- cand au inceput primele simptome, mai ales daca au fost dupa un accident rutier, dupa o cadere, dupa o agresiune etc.;
- cat de severa este durerea pe o treapta de la 1 la 10;
- daca iradiaza sau nu aceasta durere spre membrul superior;
- in ce mod va afesteaza aceasta durere sau incapacitate activitatile zilnice;
- daca exista miscari care sa amelioreze sau sa agraveze durerea;
- daca sunt alte afectiuni care ar putea si o complicatie sau daca luati anumite medicamente.

Medicul de familie poate aplica mici presiuni in diverse parti ale umarului pentru a depista locul in care durerea este mai intensa si a evalua afectiunea.

Ar trebui sa urmareasca si: aparitia tumefactiei (a umflaturilor), eventuale echimoze (vanatai) recente, dar si cat de slabita este musculatura pentru a diferentia o eventuala intindere musculara.

Medicul de familie va decide ce este mai bine pentru pacient, se vor continua investigatiile si se va initia cat mai rapid un tratamentul adecvat.