Crupul laringian (difterie cu localizare laringiana)

Crupul este cea mai frecventa afectiune respiratorie caracterizata de tuse aspra, rugoasa, latratoare. Adesea, crupul afecteaza copiii. Acesta cauzeaza inflamatia si ingustarea laringelui (orificiul corzilor vocale),traheei si bronhiilor principale prin care aerul ajunge la plamani.

Adesea simptomele crupului apar la cateva zile dupa debutul unei infectii de cai respiratorii superioare (ICRS), ca de exemplu o raceala. Cele mai multe cazuri sunt determinate de virusul uman parainfluenzae tip I si II. Cu toate acestea si alte virusuri, cum ar fi virusurile influenzae tip A si B, virusul respirator sincitial (VRS) si virusul rujeolic (care cauzeaza pojarul), de asemenea pot reprezenta o cauza a crupului. O data cu cresterea copilului si cu maturarea structurilor ce alcatuiesc tractul respirator, acesta devine mai putin susceptibil la dezvoltarea crupului.

Cu exceptia cazului in care afectiunea este foarte severa, copilul care are crup este de obicei constient si activ si nu pare sa fie foarte bolnav. Dintre simptomele crupului fac parte urmatoarele:
- temperatura normala sau subfebrilitate;
- tuse zgomotoasa, latratoare;
- voce stinsa, ragusita;
- grade variate de sunete ascutite care se aud in timpul respiratiei;
- afectarea respiratiei ca urmare a inflamatiei corzilor vocale.
Tusea si problemele respiratorii determinate de o forma usoara sau moderata a crupului pot face ca afectiunea copilului sa para mai grava decat este in realitate.

Crupul este de obicei diagnosticat de catre medic in urma examenului fizic si a istoricului medical. In timpul examinarii fizice, medicul specialist asculta atat partea anterioara cat si cea posterioara a toracelui, cautand in acelasi timp semne de inflamatie sau infectie la nivelul nasului, urechilor, gurii si gatului. De asemenea, parintii sunt intrebati in timpul anamnezei cand au debutat simptomele copilului, daca acestea si-au schimbat caracterele in evolutie pana la momentul examinarii si daca au observat prezenta febrei la copil.
Investigatiile speciale sau analizele uzuale nu sunt de obicei necesare pentru diagnosticarea crupului. Cu toate acestea, datorita faptului ca aceasta afectiune poate determina dificultati ale respiratiei, se plaseaza pulsoximetrul fie la nivelul unui deget de la mana sau de la picior, fie la nivelul lobului urechii pentru a determina cantitatea de oxigen din sange. Radiografia toracica este rar folosita pentru a examina caile respiratorii superioare.

Tratamentul la domiciliu, cum ar fi folosirea unui umidificator al aerului, este de obicei suficient pentru tratarea formelor usoare sau moderate de crup. De obicei, simptomele se imbunatatesc treptat pe parcursul a 2 pana la 5 zile.
In cazul formelor severe de crup sau atunci cand tratamentul la domiciliu nu este eficient, se folosesc medicamente pentru scaderea inflamatiei cailor aeriene. Acestea sunt administrate in urma consultului la cabinetul medical sau prezentarii la camera de garda.
Dintre aceste medicamente fac parte:
- glucocorticoizii, cum ar fi dexametazona (de exemplu Dexona, Dexamed) sau budesonida (cum ar fi Pulmicort)
- epinefrina, ca de exemplu Adrenalina.
In cazul in care copilul are nevoie de oxigen, acesta este administrat prin intermediul unei canule nazale sau prin masca de oxigen plasata peste nas si gura.
Daca respiratia se imbunatateste dupa una dintre aceste masuri, copilul va fi tinut in continuare sub observatie pentru scurt timp si apoi este lasat sa plece acasa. Daca simptomele nu se imbunatatesc, va fi nevoie de spitalizare si analize suplimentare.

De retinut!

Medicamentele eliberate fara prescriptie medicala pentru formele obisnuite de raceala, ca de exemplu antihistaminicele (antialergice) si decongestionantele, nu sunt eficiente in tratarea crupului.
Antibioticele, ca de exemplu Amoxicilina (Ospamox, Amoxicilina forte, Amoxifarm) sau cefpodoxim proxetil (Vantin) nu sunt eficiente in tratarea crupului. Acestea sunt eficiente doar in cazul unor infectii bacteriene secundare, ca de exemplu infectia urechii medii.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul la domiciliu este de obicei suficient pentru tratarea crupului. Acesta poate preveni episoadele grave sau atacurile severe de crup si este recomandat sa se actioneze rapid, la domiciliu, daca apar atacuri severe de crup.

Prevenirea atacurilor de crup

Episoadele sau atacurile de crup cu afectarea respiratiei si tuse pot fi prevenite. In cazul in care copilul are crup se poate proceda in felul urmator:
- se foloseste un umidificator al aerului in camera copilului; este contraindicata folosirea unui vaporizator care produce aburi fierbinti si se recomanda folosirea apei curate pentru umidificator; cu toate ca studiile facute au aratat ca simptomele crupului nu se imbunatatesc semnificativ odata cu folosirea unui umidificator, folosirea acestuia implica riscuri foarte mici si aduce oarecare beneficii (intre doua folosiri consecutive umidificatorul trebuie sa fie golit, curatat si uscat foarte bine pentru a impiedica inmultirea bacteriilor la nivelul acestuia)
- copilul trebuie hidratat foarte bine: intotdeauna, copilul trebuie sa aiba la dispozitie apa sau alte bauturi racoritoare, inghetata sau racoritoare servite cu cuburi de gheata
- trebuie evitat fumatul in preajma copilului, in special in spatiile inchise.
Nu se recomanda folosirea medicamentelor indicate in formele comune de raceala, ca de exemplu antihistaminicele cum ar fi clorfeniramina (Clorfeniramin) sau difenhidramina (de exemplu Benadril) si decongestionante (ca de exemplu pseudoefedrina sau oximetazolina (cum ar fi Afrin si Nafazin).

Atitudinea terapeutica in cazul atacurilor de crup

Este foarte important ca atat copilul cat si parintele sa fie calmi in timpul unui atac de crup, chiar daca aceasta situatie le poate produce spaima. In cazul in care copilul este suparat, plange si este anxios (speriat) atunci inflamatia si ingustarea cailor aeriene se poate inrautati. De obicei, simptomele par mai grave decat sunt in realitate.
Actionand in acest mod in cazul unui episod de crup, prin umidifierea aerului din incapere si prin calmarea copilului si inducerea unei stari de confort acestuia, simptomele pot fi tinute sub control. Daca tusea si dificultatile in respiratie nu se imbunatatesc in aproximativ 30 de minute in ciuda acestor masuri, copilul trebuie sa fie consultat de medicul specialist la camera de garda. Pentru ca de cele mai multe ori atacurile de crup la copil apar in timpul noptii, uneori este necesar ca parintii sa se prezinte la camera de garda cu acesta.
In cazul in care copilul are afectare respiratorie severa, trebuie sa fie solicitata ambulanta de urgenta sau alte servicii medicale de urgenta.