Disfonia (raguseala)

Vezi galerie foto

Disfonia reprezinta un termen medical ce descrie tulburarile vocii, in principal tulburari de natura fonatorie, pacientului fiindu-i greu sa rosteasca cuvintele sau emite sunete cu tonalitate modificata. Vocea disfonica poate suna slabita, tipata, grosolana, etc.

Exista trei tipuri distincte de disfonie: organica, functionala si spasmodica. Dintre acestea, disfonia spasmodica ridica in prezent importante probleme de tratament deoarece este o tulburare cronica de origine necunoscuta, relativ rara, ce se caracterizeaza prin contractia excesiva si inadecvata a muschilor laringelui in timpul vorbirii.

De retinut!

Disfonia este cauzata de obicei de o problema a corzilor vocale, cele mai multe cazuri fiind asociate cu inflamatia laringelui (laringita) in cadrul unor procese patologice diverse.

Disfonia permanenta, ce se prelungeste cateva saptamani sau chiar luni, poate fi semn al unor boli grave si de aceea prezenta ei nu trebuie ignorata.

Printre cele mai frecvente cauze de disfonie se numara:

- inflamarea laringelui (laringita) avand atat caracter acut cat si cronic

- ganglioni limfatici inflamati ce apasa pe corzile vocale

- hipotiroidism (glanda tiroida hipoactiva)

- traumatisme – orice tip de traumatism ce include corzile vocale sau laringele (inclusiv interventii chirurgicale in sfera cervicala ce au putut afecta nervii laringieni sau sistemul fonator)

- paralizie de corzi vocale

- edemul laringian Reinke (manifestat prin tumefactia corzilor vocale)

- stresul psihic - modificarea vocii apare destul de frecvent in perioadele in care pacientii sunt stresati

- chisturi de corzi vocale (formatiuni sacciforme pline cu lichid ce se localizeaza la nivelul corzilor vocale)

- papilomatoza laringiana (boala ce apare ca urmare a infectiei cu virusul HPV, localizata la nivelul gatului)

- boala de reflux gastro-esofagian

- miastenia gravis

- sinuzita

- cancer laringeal, pulmonar

- inhalarea de substante cu actiune iritanta asupra aparatului fonator

- consum excesiv de tutun, alcool

- alergii, bronsite

- vorbit / cantat excesiv

- tuse permanenta

- plans prelungit (in cazul copiilor)

- infectii virale.

Alte acuze de disfonie, mai putin frecvente, includ:

- amigdalita

- stare generala alterata ca urmare a unor boli consumptive

- ingestie de lichide caustice

- prezenta de corpi straini in esofag si trahee

- mononucleoza infectioasa

- rinoree

- bronhoscopie

- pubertatea.

Pacientii sunt sfatuiti sa consulte medicul specialist in cazul in care prezinta:

- dispnee sau disfagie care sa acompanieze disfonia

- disfonie si sialoree (in special in cazul copiilor mici)

- disfonie ca unic simptom (la un copil sub 3 ani)

- disfonie persistenta (mai mult de 1 saptamana la copil si mai mult de 2 saptamani la adulti)

Disfonia permanenta (peste 4 saptamani), disfagia, durerile de gat, durerile la ingestia lichidelor, dureri permanente de urechi, hemoptizie, scaderea in greutate si pierderea apetitului, sunt semne ce nu trebuie ignorate si care impun prezentarea cat mai rapida a pacientului la medic.

In cazul in care starea pacientului este grava in momentul prezentarii la medic, acesta ii va asigura intai permeabilitatea cailor aeriene pentru ca functia respiratorie sa se desfasoare in parametrii normali. In unele situatii aceasta se realizeaza prin montarea unui tub care trece prin trahee si care va sustine respiratia pacientului.

Dupa ce starea acestuia s-a stabilizat si cand situatia o permite, medicul poate efectua anamneza, examenul fizic general si alte diverse investigatii ce nu au putut fi realizate in perioada critica.

Anamneza va fi centrata pe intrebari referitoare la:

- modificarile calitative ale vocii (tipul raguselii, tonalitatea capatata in timp de voce, eventual de existenta perioadelor de afonie)

- perioada de timp in care au aparut modificarile, daca exista episoade de normalitate, daca fenomenul are caracter recurent, evolutiv (daca s-a agravat in timp sau se mentine in parametrii relativ constanti inca de la debut); de asemenea este importanta varsta la care s-a instalat disfonia si cat s-a mentinut in timp

- factorii precipitanti si agravanti, cum ar fi: vorbitul excesiv de tare, tipatul, cantatul, expunerile la substante toxice iritante, ingestia de lichide caustice, de obiecte straine, istoric familial de alergii, eventuale interventii chirurgicale toraco-cervicale; in cazul copiilor este important de aflat daca au plans mult inainte de debutul simptomelor

-diverse alte aspecte: intensitatea simptomelor in momentul consultului, coexistenta altor semne si simptome: febra, stare de rau general, tuse intensa, astenie, dureri de gat, rinoree.

Investigatiile paraclinice pot include:

- hemoleucograma cu determinarea numarului de hematii, valoriile hemoglobinei;

- examinarea gatului;

- CT sau radiografii de regiune cervicala;

- laringoscopie (vizualizarea interiorului laringelui cu un laringoscop);

- culturi bacteriene cu material recoltat de pe mucoasa bucala, faringiana sau laringiana.

Principii generale de tratament

- Terapia conservatoare: implica in principal identificarea si eliminraea factorilor de risc, cum ar fi fumatul, consumul de alcool si stresul; consumarea unor cantitati delichide pentru a evita senzatia de uscaciune a gatului.

- Terapia medicala: majoritatea infectiilor tractului respirator superior, cum este si cazullaringitelor sunt cauzate de infectii virale. In aceasta situatie specialistii recomanda pacientilor repaus la pat si tratament simptomatic, adesea doar cu paracetamol. Utilizarea antibioticelor se recomanda doar in cazul infectiilor bacteriene.

Tratamentul la domiciliu

Disfonia poate fi acuta sau cronica, insa indiferent de caracterul ei, abordarea terapeutica a pacientului este asemanatoare.

Recomandarile specialistilor pentru pacientii cu disfonie (care nu prezinta alte simptome in afara acesteia) includ: repausul vocii - evitarea vorbitului excesiv, tipatului, plansului si cantatului. Pacientii trebuie sa aiba rabdare si sa astepte ca procesul sa se remita, aceasta putand dura cateva zile.

Vorbitul trebuie evitat pe cat posibil, iar soptitul este contraindicat deoarece solicita corzile vocale mult mai mult decat vorbitul la tonalitate normala. Gargara cu solutie salina nu are efecte terapeutice importante.

Se recomanda, de asemenea:

- oprirea sau evitarea fumatului

- evitarea decongestionantelor deoarece usuca corzile vocale si prelungesc iritatia.

Bolile de baza in cadrul carora se manifesta disfonia trebuie tratate specific si cat mai prompt.