Hipofiza si rolul ei in organism

Hipofiza este principala glanda endocrina, deoarece cand vorbim despre hipofiza sau mai precis de sistemul hipotalamo-hipofizar, vorbim de fapt despre controlul tuturor glandelor din organismul uman.

Prin actiunea hormonilor hipofizari aceasta impreuna cu componenta hipotalamica determina functionalitatea celorlalte glande endocrine si nu numai.

Glanda hipofizara este imediat sub hipotalamus care la randul sau este delimitat anterior de chiasma optica si posterior de corpii mamilari. Hipofiza este suspendata de hipotalamus prin tija hipotalamica sau tija pituitara (Glanda pituitara).

Din punct de vedere al segmentelor sau incadrarii anatomice, hipofiza desi este endocraniana adica localizata in interiorul craniului osos, nu este si endocerebrala, adica nu face parte componenta a creierului (viscerul cerebral).

Hipofiza este inconjurata de o membrana denumita dura, iar in portiunea superioara a hipofizei vom regasi diaphragma sellae care este strapunsa de tija hipofizara, aceasta zona poarta denumirea de saua turceasca.

Vecintatea hipofizei de chiasma optica are importanta medicala deoarece in anumite tumori hipofizare, acestea din urma vor exercita o compresie asupra chiasmei optice putand duce la tulburari de vedere.

Daca ar fi sa impartim glanda hipofiza ca si structura si functie, acestea sunt : Neurohipofiza si adenohipofiza.

a) Adenohipofiza sau hipofiza anterioara are 3 tipuri histochimice de celule si anume unele: acidofile, bazofile si cromofobe.

- Mai precis vorbim despre celule somatotrope, si anume celulele care secreta Hormonul de crestere (GH – Growth hormone). Aceste celule alcatuiesc aproximativ jumatate din toate celulele adenohipofizare.

Hormonul de crestere este implicat atat in tot procesul de crestere al omului de la nou-nascut pe tot parcursul copilariei si in adolescenta, dar odata finalizat procesul de crestere din adolescenta nu inseamna ca se opreste aceasta activitate a GH, acesta este implicat in tot procesul ce inseamna regenerare a celulelor.

- Urmatoarea categorie ca si predominanta este reprezentata de celulele lactotrope sau mai precis 10-20% din numarul total celular al adenohipofizei si ele sunt raspunzatoare de secretia PRL (Prolactinei), hormon ce este raspunzator in perioada gestatiei cat si imediat dupa nastere de dezvoltare a canalelor galactofere si deci de productia laptelui matern.

Prolactina are influenta asupra glandei mamare si este sub influenta estrogenului si progesteronului. Tot printr-o crestere a secretiei de prolactina se inhiba functia ovariana de a secreta un nou ovul in perioada sarcinii sau imediat dupa nastere.

- Celule adenohipofizare corticotrope care vor sintetiza pro-opio-melanocortina (POMC),acestea reprezinta tot 10-20% din totalul numarului de celule adenohipofizare. Hormon ce influenteaza secretia sau mai precis sinteza altor hormoni, iar variatile acestui hormon au importanta in patologii precum : insuficienta de cortiozol sau de alti hormoni steroizi, precum si un factor in obezitate.

- O alta categorie de celule cu o pondere de 10-15% sunt celulele gonadotrope care vor secreta LH si FSH. Acestia doi sunt control hipotalamici si anume al hormonului GnRH (Gonadotrop releasing hormone).

LH sau hormonul luteinizant are rol important in faza luteala a ciclului menstruant, mai precis regleaza devoltarea si cresterea glandelor sexuale (Ovar, testicule) iar mai apoi controleaza functionarea fiziologica a acestora.

Rolul principal il au la sexul feminin adica asupra foliculilor ovarieni iar in cazul barbatilor asigura maturarea spermatozoizilor. La mijlocul ciclului menstrual de 28 de zile, valoarea LH este fiziologic cea mai crescuta deoarece stimuleaza formarea corpului galben sau altfel spus pregateste organismul pentru o posibila sarcina.

FSH sau Hormonul de stimulare foliculara are rolul la barbati de a stimula alaturi de LH spermatogeneza, dar la femei este rolul cel mai important si anume de maturare a foliculilor ovarieni pentru eliberarea unui ovul maturat.

- Celule tireotrope ce reprezinta sub 5% din totalul celulelor adenohipofizare si care au rol in secretarea TSH. Secretia hipofizara de TSH este sub control hipotalamic de TRH. TSH va reprezenta controlul hipofizar asupra secretiei de hormoni tiroidieni.

b) Neurohipofiza sau hipofiza posterioara reprezinta secretia de ADH si Oxitocina. ADH-ul sau hormonul antidiuretic sau vasopresina are rolul principal in mentinerea osmolaritatii celulare dar mai ales in reglarea cantitatii hidrice, de apa in organismul uman sau in spatiul intra ori extracelular.

Prin vasoconstrictia sau marirea rezistentei peretilor vaselor si stramtarea diametrului de parcurgere al sangelui acesta va mentine o cantitate de lichid in circulatie, necesara in cazul unui soc hipovolemic, el incercand astfel sa opreasca o prabusire a tensiunii datoratate socului hipovolemic cauzat posibil de o hemoragie.

Oxitocina reprezinta de fapt hormonul definitoriu in declansarea travaliului sau mai precis a expulziei din cadrul procesului de nastere. Un nivel crescut de oxitocina ar duce imediat cu gandul la faptul ca expulzia fatului este iminenta.

Acest hormon incepe sa creasca in timpul travaliului si atinge cote ridicate in expulzie prin dilatarea colului uterin. Pe langa aceasta oxitocina favorizeaza contractia musculaturii uterine (si nu numai, si o parte a fibrelor gastrice din stomac) facilitand astfel o nastere mai usoara.

In schimb chiar daca oxitocina este secretata sub control neurohipofizar, reglarea acesteia se face prin mecanism de feed-back de catre estrogen si progesteron care vor micsora defapt receptivitatea uterului pentru acest hormon.

Patologia hipofizara este legata in special de hormonul hipofizar care este secretat in exces sau de hiposecretia acelui hormon. Exista si patologii hipofizare generalizate adica ceea ce inseamna o tumora benigna ori maligna a acestei glande, dar cel mai adesea patologia de hipofiza face referire ori la o hipersecretie sau hiposecretie a unui singur hormon hipofizar, ori face referire la o secretie normala dar o patologie de receptivitate a acesteia.

O alta patologie endocrina ce trebuie luata in seama cand vorbim de patologie hipofizara este faptul ca hormonii hipofizari sunt la randul sau sub control hipotalamic, dar si sub mecanism de feed-back (reactivitate) data de alti hormoni. Astfel ca o corectare artificiala/externa a acestor hormoni hipofizari se va face tinand seama ca in ceea ce priveste sistemul endocrin vorbim de o balanta foarte fragila.

Patologiile pe categorii de hormoni pot fi descrise astfel :

- Gigantismul, acromegalia sau nanismul hipofizar : Toate aceste trei patologii reprezinta o crestere (in cazul primelor doua) sau o scadere (nanismul) a secretiei hormonului de crestere – GH.

Gigantismul inseamna o dezvoltare uniforma dar prea accentuata a organismului uman cat si a organelor interne, insa datorita faptului ca poate exista posibilitatea ca unul din viscere sa nu poata mentine aceasta crestere la nivelul cresterii totale, cat si a faptului ca pot exista deficiente de natura metabolica, cardiaca s.a. persoanele care sufera de un gigantism sever, cel mai adesea nu supravietuiesc pana la maturitate.

Cazul cel mai cunoscut de gigantism este o persoana ce a atins 2,42 de metri la 18 ani, dar care a si decedat imediat ulterior acestei varste. Acromegalia reprezinta dezvotarea anormala a extremitatilor in special, adica a membrelor superioare si inferioare si mai ales a mainilor si picioarelor, care poate depasi cresterea restului organism deci nu este asadar o crestere uniformizata.

In cazul hiposecretiei de acelasi hormone vom vorbi de un nanism hipofizar adica de o persoana care nu se dezvolta suficient atat ca si inaltime dar si ca si dimensiune totala, aceste persoane prezinta pe termen lung complicatii mai reduse sau mai putin grave decat celelalte doua patologii.

- Prolactina in exces poate fi secretata in exces si ca urmare a unor tratamente antihistaminice sau si mai adesea a unor medicatii antipsihotice ori a unor contraceptive in timp ce hiposecretia poate fi data de anumite antibiotice din clasa cefalosporinelor. Secretia anormala de prolactina poate fi implicata ca si factor adiacent in anumite tumori mamare.

- Diabetul insipid este cauzat de o patologie hipofizara sau in anumite cazuri si hipotalamica, iar in acest caz este afectata sinteza si ulterior secretia Vasopresinei. Diabetul insipid poate fi atat congenital si in acest caz vorbim de un diabet insipid primar, dar poate fi si dobandit adica dupa o interventie chirurgicala de rezectie la acest nivel, poate fi post-traumatism (traumatism tot in localizarea glandei hipofizare), dar poate si fi si ca urmare a unei infectii meningeale sau dupa o patologie de tipul sarcoidozei.

In acest caz vasopresina care actioneaza asupra nivelului renal si vaselor de mentinere a unei volemii si a unui nivel hidric adecvat nu va mai reusi sa realizeze acest rol ducand in final la patologia denumita ca Diabet insipid.

- LH si FSH : Cresterea LH si a FSH poate fi ca urmare a unor terapii medicamentoase cu hidrocortizon, digitalice sau spironolactona, iar scaderea secretiei acestor hormoni este cel mai adesea de cauza hipotalamica.

O alta cauza poate fi ca urmare a unor patologii induse medical si anume in timpul unei terapii pentru fertilitate sau mai precis in cazul donarii de ovule . In aceasta procedura medicala se incearca sistarea medicamentoasa a ciclului menstrual si mai apoi o hipersecretie a acestor hormoni pentru producerea unor ovule cat mai fiabile si intr-o cantitate cat mai mare, astfel ca daca aceasta procedura nu este efectuata cu maxima precautie pot aparea complicatii tot mai nefaste si duce pana la dereglari hipotalamice ale acestei sectiuni de secretie hormonala.

O secretie insuficienta a acestor hormoni va duce la probleme de fertilitate si anume la categoria de infertilitate de cauza endocrina.

- TSH : O modificare a TSH-ului poate aparea prin mecanism de feed-back in cazul unei patologii tiroidiene si mai precis in hipertiroidism si anume secretarea in exces a hormonilor tiroidieni care prin feed-back negativ va inhiba secretarea de hormon TSH de catre hipofiza.

Pe langa substituirea si reglarea activitatii hormonale a glandei hipofizare sau mai precis a hormonilor secretati de aceasta, in cazul existentei unor tumori hipofizare sau hipotalamice de tipul : adenomului hipofizar ori a craniofaringeomului, unde terapia este in majoritate chirurgicala de extirpare a tumorii dar care va da patologii de secretie post-operatorie.

Pe langa aceasta in cazul anevrismelor de la nivel cerebral care pot cauza patologii de secretie hipofizara trebuie mai intai tratat chirurgical sau medicamentos anevrismul pentru ca mai apoi sa se observe daca s-a produs reglarea secretiei hormonale sau daca nu sa se incerce substituirea artificiala a acestora.

Bolile infiltrative de tipul histocitozei sau sarcoidozei ori a leucemiilor care pot sa aiba rasunet si in activitatea hipofizara trebuie luate in calcul ca si etiologie de patologie hipofizara si astfel fara o terapie adecvata mai intai pentru aceste patologii nu se poate lua in calcul o terapie a hipofizei.

In cazul insuficientei hipofizare dupa un traumatism (ex. rutier) trebuie mai intai tinut cont ca durata de instalare a insuficientei hipofizare dupa traumatism este cuprinsa intre 6-18 luni astfel ca se poate ca initial acest debut al insuficientei hipofizare sa treaca neobservat urmand ca mai apoi sa poata fi tratat.

In cazul unor boli autoimune precum hipofizita limfocitara,aceasta trebuie tratata pe langa substituienti hormonali si de imuno-modulatoare care vor corecta patologia imunologica sau auto-imuna de fond.
Radioterapia si interventia chirurgicala ramanand una din principalele metode de curarizare a hipofizei, urmate de o substituire artificiala a acestor hormoni hipofizari.