Ruptura tendonului lui Achile

Ruptura tendonului Ahile este o leziune care afecteaza zona postero-inferioara a gambei.

De obicei apare la persoanele care practica sporturi recreationale.

Tendonul Ahile este un cordon fibros puternic care conecteaza muschii posteriori ai gambei cu osul calcaiului.

Daca acest tendon este supraintins se poate rupe. Aceasta ruptura poate fi partiala sau completa.

Pacientii cu rupturi ale tendonului Ahile pot simti o pocnitura, urmata imediat de o durere ascutita in spatele gleznei si a gambei inferioare care face mersul normal imposibil.

Senzatia este de lovitura sau chiar de impuscatura. Interventia chirurgicala este de obicei cea mai buna abordare pentru repararea tendonului Ahile.

Semnele si simptomele rupturii tendonului Ahile sunt:

- durere, posibil severa si tumefiere in jurul calcaiului;

- inabilitatea de flexie plantara sau impingerea piciorului in timpul mersului;

- imposibilitatea de a sta pe varfurile degetelor piciorului ranit.

Deseori pacientii afirma ca aud o plesnitura sau un mic pocnet in momentul aparitiei leziunii. In cazul unei rupturi partiale, pacientul poate fi capabil sa miste piciorul, iar durerea si tumefierea sunt mai putin severe.

Consultul medical

Consultul medical trebuie realizat urgent daca persoana aude o plesnitura urmata de durere la acest nivel, in special daca, ulterior nu poate merge.

Ruptura tendonului Ahile necesita tratament prompt.

Tendonul Achile ajuta la realizarea flexiei plantare a piciorului, ridicarea pe varfurile degetelor si impingerea piciorului in timpul mersului.

Oamenii se bazeaza pe acest tendon de fiecare data cand misca piciorul. In majoritatea cazurilor, ruptura tendonului Ahile apare intr-o regiune a tendonului care primeste mai putin flux sanguin.

Acest lucru poate slabi acea portiune a tendonului, care de asemeni are tendinta de a degenera odata cu inaintarea in varsta.

Rupturile sunt deseori cauzate de o crestere brusca a cantitatii de stres asupra tendonului Ahile.
Exemplele frecvente sunt:

- participarea ocazionala sau mai intensa la sporturi recreationale;

- caderea de la inaltime;

- pasitul in gol.

Factorii care pot creste riscul pentru ruptura tendonului Ahile includ:

- Varsta. Varsta cea mai frecventa la care apare ruptura tendonului Achile este intre 30 si 40 de ani;

- Sexul. Ruptura tendonului Achile este de cinci ori mai frecventa la barbati decat la femei;

- Obezitatea. Kilogramele in plus pot creste stresul pus pe acest tendon.

Leziunile tendonului Ahile apar mai frecvent in sporturi care implica alergare, sarituri, porniri si opriri bruste:

- alergarea;

- fotbalul;

- baschetul;

- tenis;

- hokey;

- oina.

Intrucat ruptura de tendon Achile deseori interfereaza cu abilitatea persoanei de a merge, este important ca aceasta sa solicite consult medical la camera de garda.

Ce poate face pacientul

Poate scrie o lista care sa cuprinda:

- descrierea detaliata a simptomelor si a evenimentelor precipitante;

- informatii despre probleme medicale din trecut;

- medicamentele si suplimentele pe care pacientul le ia;

- intrebari de adresat medicului.

Ce se intampla la consult

In timpul examenului fizic, medicul va examina zona inferioara a gambei pentru durere si tumefiere.

In multe cazuri, medicul poate simti o lipsa de substanta la nivelul tendonului daca este cazul unei rupturi complete.

Totusi, aceasta poate fi ascunsa de edem.

De asemeni, medicul poate pune pacientul sa ingenuncheze pe un scaun sau sa se intinda in decubit ventral cu picioarele atarnand peste marginea mesei de examinare.

Medicul poate palpa muschii posteriori ai gambei pentru a vedea daca piciorul se flecteaza automat.

Daca acest lucru nu se intampla, probabil este vorba de o ruptura a tendonului Ahile.

Teste si diagnostic

Daca nu se poate determina clinic daca este vorba de o ruptura incompleta sau de una completa, medicul poate solicita o investigatie imagistica prin rezonanta magnetica, o procedura nedureroasa care foloseste unde radio si un camp magnetic puternic pentru a crea o imagine computerizata a tesuturilor organismului.

Tratament

Chirurgia

Interventia chirurgicala este cel mai frecvent tratament pentru ruptura completa a tendonului lui Achile.

Aceasta procedura in general implica realizarea unei incizii la nivelul gambei posterioare si coaserea tendonului.

In functie de starea tendonului lezat, acesta poate fi reparat cu ajutorul unui alt tendon.

Apoi, pacientul va avea nevoie sa petreaca intre sase si opt saptamani cu piciorul intr-o gheata gipsata sau o atela.

Tratamentul nechirurgical

Aceasta abordare implica purtarea unui ghips sau a unei ghete speciale de mers, care permit tendonului rupt sa se ataseze de la sine.

Aceasta metoda poate fi eficienta si evita riscurile, cum ar fi infectiile, asociate interventiei chirurgicale. Totusi, riscul pentru rerupere este mai mare in cazul metodei nechirurgicale, iar recuperarea poate dura mai mult timp.

Daca tendonul se va rupe si a doua oara, repararea chirurgicala poate fi mai dificila.

Recuperarea

Dupa tratament, indiferent daca acesta a fost chirurgical sau nechirurgical, pacientul va intra intr-un program de recuperare care implica exercitii de terapie fizica pentru intarirea muschilor gambei si a tendonului.

Majoritatea pacientilor se intorc la nivelul anterior de activitate in aproximativ sase luni.

Pentru a preveni leziunile tendonului Achile, se recomanda intinderea usoara a tendonului Ahile si a muschilor gambei inainte de participarea la activitati fizice.

Pot fi realizate exercitii progresive de intindere pana la punctul la care se simte o senzatie de intindere, dar nu durere. In timpul intinderii este bine ca persoana sa nu se balanseze.

Pentru a ajuta ca muschii si tendonul sa absoarba mai multa forta si a evita leziunile, se recomanda exercitii de intarire a muschilor gambei.
Pentru a reduce riscul si mai mult iata cateva sfaturi:

- evitarea exercitiilor care pun prea mult presiune la nivelul tendonului Ahile, cum ar fi alergarea pe calcai sau sariturile;

- daca persoana simte durere in timpul exercitiilor, cel mai bine este sa se opreasca din activitate;

- daca un exercitiu sau activitate determina durere, cel mai bine este sa se incerce altul;

- alternarea sporturilor cu impact mare, cum ar fi alergarile, cu sporturi cu impact mic, cum sunt mersul, mersul cu bicicleta si inotul;

- mentinerea unei greutati corporale normale;

- purtarea de incaltaminte pentru sport adecvata cu pernute la nivelul calcaiului.