Recuperarea dupa ruptura de tendon ahilian

Tendonul lui Ahile este o banda fibroasa de tesut conjunctiv care leaga muschii gambei de calcai. Forta si flexibilitatea acestui tendon sunt importante in activitati ce implica sarituri, alergare si mers.

Tendonul lui Ahile are o rezistenta mare la stres si presiune in timpul activitatilor de zi cu zi, precum si in timpul activitatilor sportive.

Tendonul calcanean sau al lui Ahile are un dublu rol atat in deplasare (mers, alergare, sarit, etc.) cat si in orientarea posturala, adica stabilitate cand stam in picioare.

La nivelul tendonului lui Ahile pot aparea mai multe probleme, dar cele mai comune afectiuni sunt ruptura tendonului ahilean, tendinoza si tendinita achileana.

Tendinita se datoreaza in special suprasolicitarii sau deteriorarii zonei. Apare durerea in partea din spate a piciorului si in jurul calcaiului. Tendinita reprezinta inflamatia tendonului lui Ahile si apare atunci cand acesta suprasolicitat.

In acest caz, pot fi afectate fibrele din zona mijlocie a tendonului (tendinita noninsertionala) sau cele din portiunea inferioara a acestuia, unde el se ataseaza de osul calcaiului (tendinita insertionala).

Desi adesea confundata cu tendinita, tendinoza reprezinta degenerarea fibrelor de colagen din tendonului ahilean, ceea ce duce la ingrosarea acestuia.

Principala diferenta dintre tendinita si tendinoza este ca in cazul acesteia din urma nu a fost identificata inflamatia tendonul.

Tendonul lui Ahile poate fi rupt total sau partial, de cele mai multe ori din cauza stresului excesiv si repetitiv aplicat asupra gleznei si a piciorului, Ruptura de tendon ahilean este o leziune care poate surveni in timpul practicarii intensive a sporturilor.

Atunci cand are loc o ruptura de tendon ahilean, aceasta este de obicei traumatica, insotita de dureri severe.

Leziunile tendonului Ahile apar mai frecvent in sporturi care implica alergare, sarituri, porniri si opriri bruste precum alergarea; fotbalul; baschetul; tenis; hockey; oina.

-impingere puternica in picior, in timpul unei sarituri sau la inceputul unui sprint, cu genunchiul intins,

-caderea de la inaltime mare,

-practicarea intensiva a unor sporturi sau activitati recreative (tenis, fotbal, dans, baschet, hochey – adica cele care presupun pornire si oprire brusca, alergare, sarituri),

-Anumite boli cronice – leucemia, diabetul, lupusul eritematos sistemic, guta, afectiunile metabolice, infectiile – intrerup aportul sangvin, iar in timp, tendonul ahilean devine mai vulnerabil la rupere,

-Inflamarea tendonului ahilean, tendinita, este frecventa in cazul celor care alearga mult sau practica sporturi ce implica salturi. Aceasta afectiune slabeste tendonul ahilean,

-Utilizarea steroizilor este asociata cu vulnerabilizarea tendonului lui Ahile,

-Abuzul de antibiotice din clasa fluorochinolonelor provoaca slabirea tendonului lui Ahile,

-Purtarea de incaltaminte veche sau care nu se potriveste piciorului,

-Purtarea zilnica sau pe perioade lungi a pantofilor cu toc,

-Prezenta pintenilor ososi (ciocuri) in spatele calcaiului,

-Varsta inaintata, intrucat tendonul lui Ahile slabeste pe masura ce inaintezi in varsta.

Factori de risc

- Varsta. Varsta cea mai frecventa la care apare ruptura tendonului Achile este intre 30 si 40 de ani;

- Sexul. Ruptura tendonului Achile este de cinci ori mai frecventa la barbati decat la femei;

- Obezitatea. Kilogramele in plus pot creste stresul pus pe acest tendon.

Simptome

In cazul in care ai o ruptura de tendon, vei mai avea simptome precum:

-O pocnitura in momentul producerii rupturii;

-Durere la nivelul calcaiului sau in partea din spate a piciorului,sau langa calcai, care se agraveaza atunci cand incerci sa-ti misti piciorul sau glezna;

-Umflarea piciorului in zona afectata cu durere care se agraveaza pe masura ce sunteti activ

-Dificultati de mers sau de miscare a piciorului;

-Rigiditatea piciorului;

-Senzatia ca ai fost lovit in gamba;

-Incapacitatea de a sta pe varfuri;

-Durere care se agraveaza atunci cand esti activ;

-Durere la tendon a doua zi dupa antrenament;

-Ingrosarea tendonului;

-Dificultate la flexia piciorului afectat.

Anamneze si examenul clinic amanuntit (daca exista zone dureroase la palpare si/sau la mobilizarea tendonului sau aparitia unor neregularitati, precum goluri in tendon (semnul creionului) – sugestive pentru ruptura de tendon – sau noduli – in tendinite sau tendinoze, dificultati la ridicarea pe varfuri la nivelul piciorului afectat, in cazul unei tendinite sau imposibilitatea efectuarii acestei miscari in cazul rupturii de tendon).

-Radiografia – pentru diagnosticul unor posibile leziuni asociate;

-Ecografia – pentru confirmarea diagnosticului si diferentierea intre ruptura partiala sau completa;

-RMN ul permite un diagnostic cert si este util in rupturile cronice.

Tratamentul conservator

Se recomanda repaus fizic si folosirea unei carje subaxilare sau cu sprijin pe antebrat pentru a evita mobilizarea membrului afectat.

Se mai recomanda:

-Masajul cu pungi de gheata, cate 20 de minute, in cateva reprize pe zi;

-Folosirea unui bandaj elastic pentru evitarea inflamarii suplimentare;

-Administrarea de antiinflamatoare si antialgice pentru reducerea durerii si inflamatiei;

-Purtarea unei orteze sau a unui aparat gipsat pentru ca glezna sa ramana imobilizata si astfel tendonul sa se vindece mai repede.

Tratamentul chirurgical consta in sutura (coaserea) celor doua capete ale tendonului rupt.

Indiferent de metoda de tratament, o ruptura este intotdeauna urmata de o perioada de recuperare, ce dureaza cateva luni, si care implica proceduri de recuperare medicala, ce se recomanda a fi efectuate sun stricta supraveghere si indrumare a unui medic de recuperare medicala si exercitii specifice pentru intarirea muschilor gambei.

Un sistem de exercitii care ajuta la intarirea muschilor gambei pentru a elimina presiunea de pe tendon (antrenament de forta excentric).

Alternative de exercitii cu impact redus, cum ar fi inotul, ridicari de calcai in pantofi, pantofi ortezi, ghips, atele sau cizme de mers.

In cazul rupturilor partiale de tendon, pacientul se imbolizeaza pentru 4-6 saptamani, piciorul fiind mentinut in usoara flexie plantara.

In rupturile totale, singurul tratament este cel chirurgical. In acea zona exista o slaba vascularizatie care duce la intarzierea procesului de vindecare fiind necesar sa se recurga la procedee complexe de plastii, grefe.

Dupa interventia chirurgicala se recomanda inceperea imediata a procedurilor de recuperare pentru a combate hipotrofia musculara, durerea articulara, edemul si tulburarile trofice.

Recuperarea medicala prin kinetoterapie reprezinta o parte importanta a tratamentului acestei afectiuni.

Se recomanda exercitii pasive si active pentru remobilizarea articulatiei gleznei si nu numai, atat a intregului membru afectat precum si a celui sanatos.

Fizioterapie

Sedintele de fizioterapie recomandate include proceduri precum: laser, ultrasunet, tens, curent interferential, tecar.

Terapia cu unde de soc: Impulsurile undelor de soc de inalta frecventa (shockwave) ajuta la stimularea procesului de vindecare a tesutului tendonului deteriorat. Acest tratament nu este adesea folosit, dar medicul dumneavoastra va poate recomanda pentru a vedea daca va puteti imbunatati starea fara interventia chirurgicala.

Complicatiile unei leziuni ale tendonului lui Ahile pot include:

-Durere, care poate fi severa

-Dificultati la mers sau alte activitati

-Deformarea zonei tendonului sau a osului calcaiului

-Ruptura de tendon in urma unei reaccidentari.

Kinetoterapia

In primele 3 saptamani, efectuati miscari rotative ale degetelor de la picioare, miscari usoare a piciorului in cizma, ridicari ale picioarelor drepte, flexie/extensie genunchi.

In saptamanile 3 – 8, orteza de mers este bine sa fie setata la 30 grade flexie plantara (reglati 10 grade pe saptamana).

La 4 saptamani cresteti incet intensitatea si intervalele de miscare ale tendonului lui Ahile in raza ghetei.

La 6 saptamani, este bine sa adaugati in cadrul exercitiilor ciclismul stationar doar cu impingere pe calcai.

Dupa 8 saptamani, este bine sa purtati pantofi cu toc (adica cizme de cowboy, ridicare cu toc de 1/2 cm in pantofi).

Se recomanda sustinerea completa a greutatii cu ridicare a calcaiului, in functie de gradul de toleranta, si antrenamentul de mers.

Intre 3 si 6 luni se recomanda exercitii precum: genuflexiuni controlate, fandari, ridicare bilaterala a gambei, ridicari ale degetelor de la picioare, ciclism, aparat de vasle.

Dupa 8-9 luni, recomandam revenirea la activitatea sportiva si/sau munca solicitanta din punct de vedere fizic.

(Aceste recomandari sunt aproximatii si ar trebui sa fie folosite doar ca ghid. Planul de tratament se va adapta pacientului, acesta fiind constant reevaluat de catre personalul medical.

Profilaxia rupturii de tendon achilian se poate face si acelor pacienti care in antecedente au mai prezentat probleme similare, prin exercitii de incalzire inaintea oricarei actiuni sportive timp de 10 minute, mersul pe bicicleta, intinderea gambelor care vor pregati tendonul si muschii zonei.

-Mentineti-va intr-o forma fizica buna;

-Evitati modificarea brusca a nivelului de intensitate al exercitiilor pe care le efectuati sau al antrenamentului;

-Incalzirea inainte de a face miscare este foarte importanta; Se aplica si in cazul in care practicati sport sau alte miscari repetitive;

-Purtati incaltaminte potrivita;

-Evitati antrenamentul pe suprafete denivelate sau tari;

-Purtati pantofii corespunzatori activitatilor pe care le desfasurati;

-Nu efectuati exercitii pe suprafete neuniforme;

-Opriti activitatile care va provoaca durere.

Bibliografie:

orthoinfo.aaos.org/en/diseases--conditions/achilles-tendinitis/
www.mayoclinic.org/diseases-conditions/achilles-tendon-rupture/symptoms-causes/syc-20353234
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3312643/