Deformarile piciorului in populatia pediatrica

Deformarile piciorului in populatia pediatrica include o serie de conditii care afecteaza atat oasele, cat si tendoanele, ligamnetele sau muschii. Aceste probleme pot fi considerate simple sau complexe.

Indiferent de complexitatea lor, parintii trebuie sa se adreseze medicului pentru un tratament adecvat. Aceste probleme pot fi prezente la nastere sau se pot dezvolta in copilarie. In unele cazuri, prin intermediul ecografiei in timpul sarcinii pot fi descoperite modificari mai subtile de la nivelul piciorului.

Piciorul plat, cunoscut si ca platfus in termeni medical, reprezinta prabusirea boltei longitudinale si transversale a piciorului. Mai exact, arcul piciorului poate fi aplatizat partial sau complet.

Platfusul poate sa fie prezent la un singur picior sau la ambele. El este prezent la nastere, copiii nascandu-se cu un picior plat si se considera fiziologic pana la varsta de aproximativ 4 ani. La nivelul arcului piciorului copiii au o pernuta de grasime subcutanata care, in mod normal, se resoarbe dupa varsta de 4 ani. Poate fi congentital sau dobandit.

Cateva cauze ale platfusului sunt prezenta unui os navicular accesor sau spasticitatea tendonului Ahilean. Platfusul se poate datora unor anomalii structurale osoase, cum ar fi rotatia in interior a tibiei si a oscului calcaneu. Atunci cand tibia este rotata spre interior, automat si calcaneul va avea o aliniere necorespunzatoare si va fi rotat spre exterior. Astfel, copiii cu platfus vor avea portiunea mediala a labei piciorului cazuta

Piciorul plat este unul dintre motivele principale pentru care parintii se prezinta cu copiii in cabinetele medicale specializate. Tabloul clinic nu este semnificativ. De cele mai multe ori durerea nu este prezenta, dar exista si cazuri in care are loc aparitia durerii in ortostatism prelungit, frecvent in zona de la nivelul maleolelor.

De cele mai multe ori nu este nevoie de niciun fel de interventie pentru corectarea piciorului plat la copil. Kinetoterapia poate fi o optiune de tratament pentru copiii care acuza pe langa picior plat si o contractura la nivelul muschilor gambei, mai exact la nivelul tricepsului solear.

Muschiul triceps solear constituie, de fapt, pulpa piciorului. Acest muschi se insera pe calcai prin intermediul tendonului Ahilean. Astfel, prin intermediul kinetoterapiei se doreste tonifierea musculaturii gambei. Indicatia de kinetoterapie vine, bineinteles, dupa varsta de 4 ani. Masajul local si presopunctura pot contribui la decontracturarea musculara.

Pes cavus, adica piciorul scobit este opusul piciorului plat. Aici vorbim despre un picior cu o arcuire accentuata si care nu se aplatizeaza atunci cand are loc sprijinul pe picior. Deseori este asociat cu contractura fasciei plantare. Poate fi considerat o variatie normala sau poate indica o afectiune neruomusculara numita boala Charcot-Marie-Tooth.

In cazul celor cu picior scobit, se pune presiune mare in timpul mersului pe oasele metatarsiene. Astfel, pot aparea si probleme la nivelul tegumentului de la nivelul metatarsienelor. O complicatie mai grava in timp o reprezinta subluxatia metatarsienelor. Tot in timp, tendonul Ahilian se scurteaza la cei cu picior scobit.

Talus valgus este o pozitie exagerata in care fata dorsala (anterioara) a piciorului poate atinge gamba. In acest caz piciorul este intr-o pozitie de flexie dorsala exagerata. Se poate vindeca spontan sau poate fi nevoie de imobilizare in aparat gipsat imediat dupa nastere.

Piciorul plat valg este o situatie care se observa frecvent la copiii mai mari de peste 4 ani sau la adolescenti. Sprijinul pe picior se face pe marginea interna a labei cu tendinta de prabusire a malolei interne (tibiale) pe sol.

Piciorul varus equin unde are loc adductia piciorului pe gamba, astfel incat pare ca se formeaza un unghi aproape drept cu aceasta. Se calca cu piciorul pe marginea sa externa. Si aici, tendonul Ahilian este scurtat. Este considerata o malformatie relativ frecventa.

Metatarsus adductus/varus reprezinta situatia in care degetul mare de la picior (halucele) este orientat in interior, existand tendinta de a calca pe marginea externa a piciorului.

Este importat de retinut ca la initierea mersului, copilul trebuie sa fie descult, iar in exterior, incaltamirea aleasa trebuie sa fie corespunzatoare si adaptata nevoilor lor. Pentru a facilita mersul, trebuie sa se aleaga o incaltaminte usoara, cu talpa moale si flexibila pentru a permite dezvoltarea normala a labei piciorului si pentru a da posibilitatea plantei sa ruleze corespunzator dinspre calcai spre partea anterioare a piciorului. De asemenea, la copil este necesara schimbarea frecventa a incaltamintei in primii ani de viata, odata cu cresterea fiziologica a numarului de la pantofi.

In cazul deformarilor piciorului la copil, diagnosticul se pune clinic in urma examenului obiectiv si imagisitc prin intermediul radiografiilor. Radiografia este utila in cazul necesitatii interventiei ortopedice/chirurgicale de la nivelul piciorului.

In functie de problema prezenta, tratamentul trebuie individualizat. In cazul piciorului varus equin, tratamentul trebuie sa se instituie rapid, la cateva zile de la nastere.

Frecvent, se utilizeaza metoda Ponseti care consta in manipulari la nivelul piciorului urmate de imobilizare in gips. Imobilizarea gipsata in cazul talusului valg este necesara numai in cazuri exceptionale, severe. Se recomanda un aparat gipsat in pozitie inversa. In cazul oricarei patologii care a necesitat purtare de aparat gipsat, trebuie continuat tratamentul cu kinetoterapie pentru a combate hipotrofia/hipotonia musculara si pentru a reeduca pozitia normala a piciorului.

Uneori se poate apela la purtarea de orteze care trebuie bine concepute pe piciorul copilului.

In functie de gradul se severitate se alege si tipul de tratament corespunzator

Inca de la nastere, piciorul se poate regasi sub forma unei palete largi de pozitii. In acest caz, inca din spital medicul neonatolog trebuie sa recunoasca situatiile care necesita corectie si tratament suplimentar.

In caz contrar, poate fi solicitat ajutorul unui medic de Ortopedie pediatrica care intervine prin corectare ortopedica sau chirurgicala sau un medic de Medicina fizica si de Reabilitare care poate da indicatii in legatura cu tratamentul conservator.

Se considera ca majoritatea nou-nascutilor au o pozitie neadecvata a piciorului, lucru dat de pozitia intrauterina prelungita, dar majoritatea problemelor se pot corecta prin manipulari pasive, masaj si fara interventii chirurgicale. Medicul ortoped pediatru indica imobilizarea in aparat gipsat cand este cazul.

Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK592393/
https://www.hss.edu/conditions_pediatric-foot-deformities-overview.asp