Totul despre stomatita

Stomatita este o inflamatie ce apare la nivelul cavitatii bucale si afecteaza atat mucoasa obrajilor, gingiile, limba, dar cerul gurii.

Cauzele tin in mare parte de igiena cavitatii bucale, de diverse arsuri provocate de alimente sau bauturi prea fierbinti, candidoza bucala, infectii herpetice, reactii secundare la diverse medicamente, alergii sau substante toxice, iritative, dar si boli generale cum ar fi: lichen plan, eritem polimorf, lupus eritematos sistemic etc.

Frecventa este crescuta deoarece apare la orice varsta, indiferent de sex si devine o problema iritanta mai ales la copii mici, care nu au capacitatea de a spune ce ii deranjeaza.

Semnele si simptomele variaza in functie de cauza ce determina aparitia inflamatiei: de exemplu poate aparea roseata daca este vorba de arsuri provocate de substante toxice sau iritative, placarde albicioase in cazul candidozei, dar si sub forma de eroziuni daca este vorba de stomatita angulara.

Intervine si durerea, uneori insotita de senzatie de arsura, edem sau uscaciunea zonei, mai ales la comisura buzelor.

In functie de cauzele ce duc la aparitia afectiunii se imparte in doua tipuri:

1. Stomatita aftoasa, ce se manifesta prin senzatie de furnicatura in interiorul gurii, apoi apare senzatia de arsura care precede evolutia ulceratiilor, insotita de dificultati de deglutitie si respiratie urat mirositoare daca igiena gurii nu este corect efectuata.

De mentionat este faptul ca acest timp de stomatita nu este contagioasa si apare cu precadere la copii si adolescenti intre 10-20 de ani.

2. Stomatita herpetica este transmisa adesea de virusul herpetic la persoanele imunodepresive si se manifesta prin febra, ulceratii, gingii umflate si rosii si uneori o hipersalivatie, fiind foarte contagioasa.

La aceste simptome se mai adauga si aparitia unor mici basici care pot ingreuna masticatia, dificultati care pot duce la deshidratare, la durere si iritatii, ulceratii, uneori imposibil de controlat medicamentos.

Alte cauze incriminate:
- tesutul uscat din cauza respiratiei orale;
- probleme dentare;
- muscaturi accidentale la nivelul obrajilor;
- leziuni provocate de aparatele dentare;
- sensibilitate crescuta la anumite alimente si fructe cum ar fi: branza, alunele, ouale, cafeaua, ciocolata, capsunile, portocalele;
- afectiuni digestive ca boala celiaca;
- un sistem imunitar foarte slabit;
- deficit de vitamine: B12, acid folic, Fe si zinc;
- infectii fungice cum ar fi Candida Albicans;
- gingivite repetate;
- stresul si problemele cotidiene;
- radiatiile in urma radioterapiei;
- mestecatul tutunului sau alte vicii.

Indiferent de tipul stomatitei, simptomele sunt usor de observat de catre majoritatea pacientilor, motiv pentru care trebuie sa nu se amane vizita la un medic specialist pentru a incepe tratamentul inca din faza incipienta, iar perioada de vindecare sa fie cat mai rapida, fara eventuale complicatii.

Diagnosticarea se efectueaza de catre un medic sau un stomatolog care, in urma examinarii atente a zonei si relatarilor, decide sa initieze un tratament.

In unele cazuri mai speciale se indica si efectuarea unui set de analize de laborator, mai ales daca pacientul a prezentat si febra. Sunt situatii in care unii medici recomanda si recoltare din interiorul leziunilor, cu scopul de a determina bacteria sau virusul incriminat.

Difera in functie de tipul stomatitei si se bazeaza pe cauza care sta la baza aparitiei ei: fie o imunodeficienta, fie o igiena deficitara sau o comorbiditate asociata.

1. Tratamentul pentru stomatita herpetica consta in administrarea unor medicamente care sa combata febra si, in acelasi timp, sa amelioreze durerea. In plus, trebuie intretinuta o igiena riguroasa a cavitatii bucale prin utilizarea unei ape de gura, a unui periaj de cel putin 2 ori pe zi si aplicarea unor spray-uri cu rol antiseptic si antiinflamator, antiviral, dar si anestezic, pe zona afectata.

In plus, o hidratare corespunzatoare ajuta la procesul de vindecare si, pe langa acest lucru, trebuie spus bolnavului sa evite alimentele picante, sarate si ca poate consuma suc de mere, inghetata, care sa ajute la ameliorarea durerii.

Antibioticele nu sunt utilizate in aceasta afectiune, dat fiind faptul ca este produsa de un virus, dar pot fi initiate medicamente antivirale pentru a grabi procesul de vindecare.

2.Tratamentul stomatitei aftoase

In aceasta afectiune, tratamentul este unul simptomatic, bazat pe solutii antiseptice pentru cavitatea bucala, pe diverse geluri care sa formeze un strat protector pe zona afectata, pe spray-uri care scad din durere si diminueaza riscul raspandirii stomatitei in toata cavitatea bucala.

In formele grave, unde apar multiple leziuni ce duc spre ulceratie, se recomanda administrarea de antibiotic topic local, pentru a preveni multiplele complicatii.

Este recomandat de asemenea sa se evite alimentele fierbinti, iuti si sarate, pentru a nu intensifica iritatia.

Acestea sunt:
- deshidratarea, ce apare prin lipsa aportului de apa si alte lichide deoarece pacientul nu poate inghiti;
- febra pana la 40 de grade Celsius;
- scadere in greutate, determinata de lipsa de aport alimentar deficitar din cauza durerii;
- inflamatia gingiilor.

Preventia tine in primul rand de pacient, care trebuie sa respecte tratamentul impus de catre medic, sa evite alimentele contraindicate si sa aiba o igiena atenta a cavitatii bucale, iar in unele cazuri in care sistemul imunitar este deficitar, sa urmeze o vitaminoterapie pentru a preveni recidivele.

Educatia tine atat de medicul stomatolog, cat si de pacient. Pe langa medicatia clasica, folosita in tratamentul si preventia stomatitei, mai exista si cateva remedii naturiste, care uneori aduc un aport suplimentar vindecarii.

Spre exemplu, ceaiul de musetel poate fi utilizat la clatirea gurii, avand rol antiseptic. De asemenea, uleiul de cuisoare are rol calmant si amelioreaza disconfortul produs la inghitire, uleiul de cocos are rol antiviral si poate fi folosit cu succes in stomatita herpetica, mierea de albine are rol cicatrizant si intensifica procesul de vindecare al ulceratiilor.

Toate aceste remedii naturiste nu trebuie sa inlocuiasca medicatia administrata de medic, ci doar sa fie un supliment la ceea ce se initiaza.