Sindromul Hoffa

Padul adipos Hoffa este situat in partea din fata a genunchiului si se afla sub tendonul rotulei, intre marginea inferioara a rotulei si tuberozitatea tibiala. Padul de grasime Hoffa este un mic buzunar de grasime sub articulatia genunchiului care protejeaza tendonul rotulei, osul rotulei si suprafetele osoase de miscarea oaselor tibiei si femurului.

Uneori, dupa un impact direct la nivelul rotulei, poate avea loc inflamarea grasimii situate intre osul distal al coapsei (condilul femural) si rotula (patela). Tesutul adipos este una dintre cele mai sensibile structuri ale genunchiului.

Boala Hoffa este insotita de dureri destul de accentuate, localizate anterior, pe fiecare parte inferioara a rotulei si care se agraveaza prin intinderea sau extensia articulatiei genunchiului. La persoanele care sufera de sindromul Hoffa, tesutul gras inter-rotulian va fi iritat in mod constant si se va inflama semnificativ.

Cauzele comune ale sindromului de grasime Hoffa includ:
•Osteoartrita cronica a genunchiului
•Vatamare brusca, cum ar fi o lovitura directa la genunchi
•Muschii cvadriceps stransi
•Hiperextensie sau supraindreptarea genunchiului
Sindromul de grasime al lui Hoffa se dezvolta treptat daca genunchiul este extins in mod repetat dincolo de pozitia sa normala complet indreptata.

Sindromul Hoffa poate sa apara atunci cand grasimea din zona rotulei se va umfla, ca urmare a unei lovituri directe sau a unei iritatii cronice. Ca rezultat, partea inferioara a rotulei poate ciupi tesutul adipos.

Boala Hoffa este caracterizata prin hipertrofia dureroasa, inflamatorie a grasimii sub-rotuliene. Situatia poate sa apara mai des la o persoana care are o rotula, ce este inclinata din partea posterioara catre cea inferioara. Predispusi la aceasta conditie, mai sunt cei care au o hiperextensie excesiva a genunchiului.

Sindromul Hoffa poate fi usor confundat cu tendinita patelara. Totusi, in cazul tendinitei patelare durerea apare doar la tendonul patelar, mai ales la polul inferior al patelei.
In cazul bolii Hoffa, durerea este prezenta pe fiecare parte a tendonului patelar, unde este localizat tesutul adipos.

Durerea se va inrautati atunci cand bolnavul sare, sta perioade lungi de timp in picioare (intrucat creste presiunea intra-articulara) sau in orice alta pozitie care provoaca hiperextensia genuchiului. Zona din jurul tendonului poate fi usor tumefiata. Boala Hoffa nu este asociata cu alte simptome, cum ar fi troznirea genunchiului, blocarea sau instabilitatea acestuia.

Simptomele asociate cu sindromul Hoffa al genunchiului (numit si sindromul de grasime) pot fi similare cu cele ale unui numar de alte afectiuni ale genunchiului, iar sindromul de grasime poate coexista cu alte patologii ale genunchiului, astfel incat, intotdeauna, un diagnostic precis este esential pentru a permite stabilirea adecvata a tratamentului care urmeaza sa fie initiat.

Printr-o evaluare subiectiva si fizica a genunchiului, kinetoterapeutul poate sa descopere si sa inteleaga problema din simptomele descrise si din constatarile in urma unor teste speciale pentru impactul placutei adipoase. Utilizarea investigatiilor precum RMN sau imagistica cu ultrasunete poate fi utilizata pentru a ajuta diagnosticul, totusi, frecvent, evaluarea clinica de catre kinetoterapeut este satisfacatoare pentru diagnosticarea stratului adipos ca o sursa relevanta de durere de genunchi.

Tratamentul acestei patologii se poate face prin diverse metode.
In mod normal, tratamentul acestei conditii se face prin metode conservatoare, cum ar fi:
•odihna si evitarea activitatilor care ar putea agrava boala (bolnavul nu trebuie sa alerge sau sa sara, de exemplu)
•administrarea de antiinflamatoare si calmante pentru durere
•infiltratie cu corticosteroizi
•gheata sau crioterapie pentru reducerea durerii si inflamatiei
•diverse tehnici de fizioterapie cum ar fi ultrasunetele si stimulare nervoasa electrica transcutanata
•exercitii de intarire a musculaturii si consolidarea grupurilor de muschi din jurul tendonului
•izolarea cu o banda speciala a suprafetei superioare a rotulei pentru a mari spatiul dintre structurile suprafetelor inferioare ale acesteia. In acest mod se va diminua stresul si presiunea asupra tesutului adipos.

Interventia chirurgicala
In cazul in care, in urma tratamentului conservator, nu se obtin rezultatele asteptate, poate fi necesara interventia chirurgicala. Operatia implica indepartarea completa sau partiala a grasimii.

Tratamentul chirugical pentru sindromul Hoffa se face cu ajutorul chirurgiei artroscopice. In partea inferioara a rotulei se vor face doua incizii de mici dimensiuni. Intr-una din gauri chirurgul va introduce un instrument care va avea la unul din capete o camera de luat vederi, pentru a vizualiza zona afectata. Cu un alt instrument (care va patrunde in cealalta gaura) va fi indepartat tesutul adipos.

La bolnavii diagnosticati cu boala Hoffa, care nu prezentau nici o alta patologie concomitenta, s-a constatat imbunatatirea simptomelor si a functiei genunchiului pe termen lung, dupa rezectia artroscopica. Ameliorarile se pot observa intre 3-12 luni de la interventie.

Complicatii posibile
Complicatiile posibile ale sindromului Hoffa pot fi:
-Repetarea frecventa a simptomelor, ducand la tesut inflamat cronic si in cele din urma ducand la o problema cronica
-Dizabilitate suficient de grava pentru a diminua capacitatea competitiva a unui atlet
-Vindecarea intarziata sau rezolvarea simptomelor, mai ales daca activitatea este reluata prea devreme
Riscuri de interventie chirurgicale, inclusiv infectie, sangerare, leziuni ale nervilor (amorteala, slabiciune, paralizie), durere continua si ciupire a stratului adipos si ruptura a tendonului rotulian, pot fi prezente.

Prevenirea sindromului Hoffa la o persoana obisnuita poate fi abordata prin cautarea de a evita unele activitati simple, cum ar fi ingenuncherea excesiva, evitarea actiunilor de lovire cu picioarele si utilizarea judicioasa a tocurilor inalte care par sa plaseze genunchiul intr-o pozitie de hiperextensie care ar putea afecta grasimea.

Imbunatatirea biomecanicii in jurul genunchiului si a membrelor inferioare in general, precum si controlul hiperextensiei fortate excesive, atat in mod dinamic, cat si in repaus, ar trebuii sa functioneze pentru a atenua riscurile de aparitie a problemelor de afectare a placutei adipoase, precum si pentru a ajuta la rezolvarea starii odata prezente.

Majoritatea oamenilor se vor recupera in 8 pana la 12 saptamani, dar in unele cazuri, poate dura pana la 6 luni pentru a se recupera complet. Impactul repetat al stratului adipos, biomecanica personala si conditionarea individului vor afecta timpul de recuperare a acestei afectari. Ceilalti factori de risc ai lovirii stratului adipos Hoffa mentionati mai sus vor afecta timpul de recuperare, la fel ca si aderarea la modificarea activitatii.