Simptomele si tratamentul luxatiei la genunchi

Pentru a intelege cat mai bine la ce se refera luxatia de la nivelul unui genunchi sau chiar de la nivelul ambilor genunchi, trebuie sa cunoastem cateva informatii despre structura anatomica a genunchiului.

Rotula este cel mai des os predispus la luxatii deoarece face parte din articulatia genunchiului si are rolul de a facilita legaturile dintre muschii coapsei si cei ai tibiei.

Datorita miscarii acesteia de sus-jos atunci cand facem flexia si extensia piciorului in momentul unui traumatism, rotula aluneca in exteriorul capsulei rotuliene.

O alta denumire mai putin cunoscuta a rotulei este patela, fiind un os sesamoid de mici dimensiuni si forma rotunda, dar turtit antero-posterior cu fata anterioara sub forma triunghiulara, ce se poate palpa sub piele, formand astfel refieful anterior al genunchiului.

Acest timp de luxatie se intalneste mai frecvent la femei, dar si la barbati, in special cei tineri, in jurul varstei de 20 de ani.

Luxatia poate aparea fie in urma unui traumatism minor, fie intamplator, din cauza unei miscari gresite in timpul unui sport practicat sau alte contexte.

Luxatia de genunchi nu trebuie confundata cu entorsa genunchiului. Luxatia implica si afectarea celorlalte parti ale articulatiei genunchiului, pe cand entorsa, fiind o afectiune mai usoara, produce doar o supraintindere a ligamentelor sau chiar ruptura lor in cazuri extreme, dar fara ca oasele sa iasa din articulatie.

Si durerea este diferita in cele doua situatii. In cazul luxatiei de genunchi, durerile sunt foarte intense si mobilizarea cu sprijin pe picior este imposibila, pe cand in cazul entorsei de genunchi, durerea este suportabila si mobilizarea se poate realiza.

Cauzele care duc la luxatia rotulei sunt date de:

- traumatisme la nivelul genunchiului;

- caderi de la inaltime;

- accidente sportive in urma carora se poate rasuci genunchiul;

- displazie femuro-patelara;

- condropatia patelara;

- malpozitia rotulei data de insertia laterala a tendonului rotulian;

- genu valgum (forma picioarelor in X);

- pozitionarea rotulei la nivel mai inalt, ce poate fi o cauza congenitala;

- contactul violent cu un alt adversar prin lovirea brusca la nivelul genunchiului.

De mentionat faptul ca atunci cand luxatia rotulei are loc accidental, situatia poate fi una grava deoarece se pot leza vase de sange, nervi, exista posibilitatea de rupere a meniscului sau chiar capsula articulara poate avea de suferit.

Daca vorbim de cazul in care luxatia are loc la sportivi fie prin lovirea adversarilor, fie prin cadere in genunchi, consecintele sunt mai putin severe si, de cele mai multe ori, nu se insotesc de leziuni suplimentare.

- semnul primordial este durerea vie si asurzitoare insotita de zgomotul caracteristic de "pocnitura" (cracment);

- urmeaza apoi tumefactia rapida a zonei;

- deformarea regiunii afectate;

- imposibilitatea mobilizarii membrului inferior.

Stabilirea diagnosticului de cele mai multe ori se face in timpul examenului clinic, cand medicul ortoped observa semnele si simptomele mentionate mai sus. Pentru a vedea localizarea exacta a rotulei, acesta poate efectua o radiografie.

Un alt examen paraclinic recomandat in cazuri speciala este RMN-ul, pentru a depista eventualele rupturi ligamentare, afectarea cartilajului sau a membranei sinoviale, componente ce nu pot fi vizualizate pe radiografia simpla.

In situatia in care repunerea rotulei are loc spontan fie de la sine, fie ca ati fost ajutat de o alta persoana pana sa ajungeti la medicul ortoped, nu trebuie sa suprasolicitati articulatia si nici sa o fortati sau chiar sa amanati vizita la medic deoarece pot exista mici leziuni neurovasculare care se pot accentua in urmatoarele ore sau zile.

Mai trebuie mentionat faptul ca un tratament initiat la timp are 80% sanse de a avea pe viitor o articulatie solida si stabila, pe cand lipsa sau intarzierea tratamentului din diverse motive scad sansele de reusita cu 20% si creste riscul de gonartroza.

Initierea tratamentului ortopedic se bazeaza in principal pe calmarea durerii si prevenirea aparitiei complicatiilor.

Reducerea ortopedica tradusa prin repozitionarea articulatiei este de intentie pe langa ameliorarea durerii. Aceasta repozitionare se va efectua sub anestezie generala, in cazul interventiei chirurgicale.

Un alt tratament chirurgical relativ modern este cel artroscopic, cu avantaje numeroase pentru pacient, pornind de la inciziile reduse ca dimensiuni si pana la termen mai scurt de recuperare.

Chirurgia artroscopica poate reconstrui unele ligamente lezate in timpul unei luxatii si poate reduce rigiditatea articulara.

Tratamentul cu infiltratii este renumit prin beneficiile aduse de plasma imbogatita cu trombocite. Aceasta plasma se va introduce la nivelul genunchiului afectat, in scopul recuperarii rapide a leziunilor colaterale.

Nu trebuie sa omitem imobilizarea genunchiului, ce se face prin punerea in ghips (aparat gips) a genunchiului pentru o perioada de 3 saptamani pana la 2 luni.

Kinetoterapia joaca si ea un rol esential in recuperarea pacientilor dupa o luxatie de genunchi.

Stabilirea programului de recuperare se face in colaborare cu kinetoterapeutul si cu medicul ortoped, in functie de tratamentul aplicat si se poate intinde pe perioade lungi de timp pana la 1 an.

In functie de evolutia pacientului se pot intensifica si gradul de dificultate al exercitiilor, dar cu limitarea miscarilor de flexie si extensie a genunchiului pentru a nu suprasolicita articulatia.

Pe langa kinetoterapie, se mai recomanda si fizioterapia, ce are rolul de a reduce inflamatia locala de la nivelul genunchiului afectat.

Nu exista masuri speciale ce trebuie luate deoarece, de cele mai multe ori, accidentele nu sunt programate si se pot intampla oricand si oricui.

Cu toate acestea, mersul la sala sau practicarea unui sport ajuta la intarirea musculaturii, reducand astfel riscul de apartie al unei luxatii de genunchi.